Evaluarea lui Giurconiu

Președintele “SANITAS” Târgu-Mureș, Emil Giurconiu, a acceptat să vorbească pentru Ziarul de Mureș, despre noțiunile de reușită medicală, malpraxis, dar și despre principalele premiere medicale care au avut loc la Târgu-Mureș și problemele cu care se confruntă medicii rezidenți.

* Rep.: Care sunt diferențele semnificative în ceea ce privește felul în care se făcea școală, când v-ați încheiat dvs. studiile, și felul în care se face acum?

Emil Giurconiu: Formația mea de bază nu este cea de medic, ci de psiholog, fiind absolvent al facultății Babeș Bolyai, în 1974. În vremurile respective meseria de psiholog era tabu, foarte puțini aveau accces, eram 35 pe un loc. Mulți veniți, puțini aleși. Școala de psihologie era foarte puternică, aveam mentori academicieni precum Alexandru Roșca, Mariana Roșca și mulți alții. Era o facultate foarte serioasă, cu profesori deosebiți, iar bazele școlii de psihologie au rezistat în acești parametri bulversați odată cu apariția fenomenului de meditație transcendentală, când s-a pornit un fel de marginalizare a celor care au studiat psihologia, psihoterapia. Am încercat să transmit din cunoștiințele din facultate elevilor de liceu din Târgu-Mureș, unde am fost profesor ani de zile la Școala Tehnică Sanitară, alegând acest liceu pentru că, foarte multă vreme am lucrat ca asistent medical, profesie dobândită înaintea facultății. Am lucrat o perioadă bună la Chirurgie 2 și la Chirurgie Cardiovasculară, avându-l ca mentor în acest domeniu, pe reputatul chirurg și actualul profesor Radu Deac, care alături de profesorul Pop de Popa, au fost creatorii de școală chirurgicală cardiovasculară la Târgu-Mureș și în țară.

Premiere medicale

* Rep.: Care considerați că au fost cele mai importante evenimente sau premiere medicale, care au avut loc la Târgu-Mureș?

Emil Giurconiu: Referindu-mă la evenimente și premiere medicale care au avut loc de-a lungul timpului în județul Mureș, acestea sunt legate de sectorul de activitate în care mi-am petrecut tinerețea, chirurgia cardiovasculară. La intrarea în acest domeniu, 1967, la Târgu-Mureș nu era așa ceva. Ne-am întâlnit o trupă de oameni tineri care au început totul de la zero, folosind din plin laboratorul experimental al Facultății de Medicină, unde, ani de zile am experimentat pe animale atât manoperele chirurgicale propriu-zise, cât și perfecționarea în circulația extracorporală, alături de Radu Deac, Pop de Popa și alți colegi tineri-dr.Mihail Liebharth, Ilniczky Pavel, Aczel Istvan, Șerban Brădișteanu, prof. Dan Nicolau, actualul Șef al Chirurgiei Toraco-Pulmonare din Cluj, medicul anestezist Mircioiu și bineînțeles neuitatul și regretatul medic anestezist Kerek Istvan, cu care de altfel am avut o relație specială pe toate planurile, având în vedere faptul că, cel care se ocupa de circulația extracorporală(eu), trebuia să aibă aceste relații directe cu medicul anestezist. Trecând peste perioada experimentală în domeniu, am reușit să trecem efectiv la operațiile pe om. Prima operație pe cord deschis a avut loc în 5 aprilie 1973 și de atunci încolo, au avut loc tot felul de premiere în domeniu: cel mai în vârstă bolnav operat, cel mai tânăr copil operat, prima operație în hipotermie, prima operație în urgență pe cord deschis și altele.

Nominalizări

* Rep.: Pe cine ați nominaliza ca fiind cel mai bun rector?

Emil Giurconiu: În legătură cu profesionalismul celor care au condus destinele UMF Târgu-Mureș, pot să mă refer doar la cei pe care i-am prins în activitate atât ca medici cât și ca rectori, referindu-mă aici la regretatul profesor Emilian Bancu, profesorul Marius Sabău, și acum, profesorul Constatin Copotoiu.

* Rep.: Care considerați că a fost cel mai bun ministru al sănătății?

Emil Giurconiu: Cel mai bun ministru al sănătății, având în vedere activitatea mea actuală de președinte al celui mai mare sindicat, care funcționează în județul Mureș, “Sanitas”, nu pot să mă refer la acest aspect al problemei, deoarece dintr-un motiv sau altul ne situăm pe coordonate diferite și poate cel mai bun ministru ar fi cel care nu s-a născut încă.

* Rep.: Cum s-a construit școala medicală de la Târgu-Mureș?

Emil Giurconiu: Datorită acestor corifei amintiți și a altor predecesori ai lor, precum Pappai, Csiszer și alții, la Târgu-Mureș s-au pus bazele, începând cu anii 60, unei puternice școli medicale românești care, împotriva tuturor vicisitudinilor apărute de-a lungul timpului rezistă cu succes și în prezent.

* Rep.: De ce nu s-a creat o editură la Târgu-Mureș care să publice lucrări medicale?

Emil Giurconiu: O editură medicală la Târgu-Mureș nu țin minte să se fi creat, probabil nici mijloacele din acea vreme nu permiteau acest lucru, însă școala medicală din Târgu-Mureș a publicat la diverse edituri din țară și din străinătate numeroase lucrări de mare valoare științifică, care au dăinuit peste vreme, neincluzând aici toate cursurile pentru studenții facultății, executate la tipografia UMF.

* Rep: De ce nu vorbește nimeni despre viața unui brancardier sau a unei asistente medicale?

Emil Giuconiu: Întotdeauna am considerat că, activitatea într-o unitate sanitară, indiferent de natura acesteia-spital, policlinică, este o activitate care se desfășoară în echipă, din care obligatoriu fac parte asistente medicale și personalul auxiliar. Reușita actului medical este rezultatul efortului lor comun.

* Rep: Cum credeți că trăiește o familie de medici rezidenți cu 10 milioane de lei pe lună? Ce îi determină pe acești oameni să își facă meseria? Câte cărți își pot cumpăra? Dacă ați fi un tânăr rezident, ce ați alege: România sau Occidentul?

Emil Giuconiu: În ceea ce îi privește pe medici rezidenți, situația este foarte complicată, atât profesional, dar mai ales material: aceștia sunt nevoiți să trăiască dintr-un salariu extrem de mic, din care de abia își pot acoperi nevoile zilnice, așadar nu se poate pune problema să-și mai cumpere vreun tratat de medicină, care să le permită evoluția profesională. Întrebarea, care se naște și anume ce îi determină pe acești oameni să își facă meseria aleasă cu responsabilitate, este justificată. Singura explicație plauzibilă pe care o găsesc este pasiunea pentru această meserie. Totuși fiind un optimist convins, dacă aș avea calitatea de medic tânăr rezident aș alege să trăiesc totuși în România, în speranța că, într-un viitor apropiat va răsări soarele și deasupra acestui domeniu.

* Rep.: Ce înseamnă reușita în acest domeniu?

Emil Giurconiu: Când vine vorba de reușită medicală, ai impresia că aproape niciodată nu ai ajuns la ea, deoarece zilnic te întâlnești cu alte și alte cazuri care, chiar dacă au aceeași afecțiune, răspunsul organismului este particular, astfel încât fiecare caz în parte, rezolvat cu profesionalism și responsabilitate, de fapt este o reușită a acestei meserii.

* Rep.: Dar malpraxisul? O nouă taxă, un scut împotriva greșelii sau o soluție de a nu fi pedepsit niciodată, pentru că nu există procurori, judecători sau avocați specializați în acest domeniu?

Emil Giurconiu: Asigurarea de malpraxis nu reprezintă nicidecum o taxă, ci doar cel mult un scut împotriva unor greșeli sau a unei culpe profesionale, care nu sunt excluse. Din experința celor 40 de ani petrecuți în domeniul sănătății populației pot afirma că, în comparație cu alte țări din lume, la noi sunt foarte puține astfel de greșeli, și deasemenea sunt convins că niciodată și niciunde, un medic, indiferent de gradul lui profesional, nu are intenția de a face rău unui bolnav și din contră, totdeauna intențiile lui sunt cele mai nobile: de alinare și de vindecare a omului suferind. Faptul că nu există procurori, judecători și avocați specializați în domeniu, este însă un adevăr la care, trebuie să se gândească, cei care practică aceste meserii și ministerul de resort.

* Rep.: Ce înseamnă “un medic sufletist”?

Emil Giurconiu: Cel mai sufletist medic, din punctul meu de vedere, este medicul care reușește să pătrundă și să trăiască alături de intimitatea bolnavului pe care îl îngrijește și de ce nu, a fi sufletist este invers proporțional cu mărimea plicului pe care îl primești.

Iulia OPREA