Magistratii, protejati abuziv de fustele CSM
Începând cu anul 1998, România a pierdut peste 70 de procese la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Potrivit ultimelor date, România se situeaza pe locul patru în topul tarilor care au depus plângeri la Strasbourg. Totodata, pâna în prezent, statul român a platit despagubiri în valoare de câteva milioane de euro, bani care au ajuns la cei care au câstigat la Strasbourg. Teoretic, statul poate recupera banii de la judecatori, dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodata. Specialistii au pareri împartite referitor la actiunea statului român împotriva unor magistrati. Astfel, în timp ce unii sustin ca rolul CSM ca filtru care constata daca magistratul se face vinovat de “rea credinta” sau “grava neglijenta” în instrumentarea cauzelor pierdute de stat la CEDO este absolut necesar, alti specialisti apreciaza ca CSM si-a arogat un drept care nu are acoperire legala. Altfel spus, rolul CSM este unul abuziv, mai mult, statul are obligatia de a da în judecata judecatorul în instanta imediat superioara pentru a recupera daunele.
Atât fostul ministru PSD, Cristian Diaconescu, cât si fostul ministru Monica Macovei au încercat tragerea la raspundere a magistratilor ale caror solutii au determinat pierderea unor procese la CEDO. Încercarea acestora s-a izbit, însa, de reticenta CSM. Recent, România a mai pierdut sase procese la Strasbourg, în urma carora, statul va trebui sa plateasca peste 600.000 de euro, judecatorii CEDO constatând în aceste cazuri încalcarea unor drepturi. CSM va analiza daca aceste dosare au fost instrumentate cu rea-credinta sau grava neglijenta, caz în care magistratii vor fi trasi la raspundere. Specialistii contactati de Gazeta au pareri împartite cu privire la rolul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la stabilirea vinovatiei în instrumentarea cazurilor pierdute la CEDO. Astfel, în timp ce fostul consilier în Ministerul Justitiei, Cristi Danilet opineaza ca acest “filtru”, CSM, este necesar pentru “eliminarea oricaror mijloace de presiune asupra magistratilor”, procurorul Alexandru Lele sustine ferm ca, potrivit noilor prevederi legale (Lg. 356/2006), avizul CSM nu are acoperire legala. Ar fi de precizat ca Ministerul Finantelor este singura institutie care reprezinta statul român în astfel de cazuri si care poate face actiune în instanta de recuperare a banilor.
Statul, bun de plata
Dupa ce statul român a pierdut sase procese la Strasbourg, la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Consiliul Superior al Magistraturii va analiza daca dosarele respective au fost instrumentate cu rea-credinta sau grava neglijenta, titra, recent, un cotidian central.
Doar în cazul în care CSM va descoperi erori judiciare, statul poate chema în judecata magistratii care au dat deciziile respective, este parerea unora dintre specialisti. Pe de alta parte, alti specialisti sustin ferm ca “notiunile de “rea credinta” si “grava neglijenta” au fost confiscate de CSM”. În Ungaria, daca judecatorul da o decizie nelegala, cu intentie, este responsabil pentru întreaga suma. În Polonia, pentru aceeasi situatie, judecatorul împarte suma în solidar cu angajatorul.
În cadrul celor sase procese de la Strasbourg, CEDO a constatat ca reclamantilor li s-a încalcat dreptul la un proces echitabil, precum si dreptul proprietatii.
Câstigatorii la
Curtea Europeana sunt:
* Danulescu George Horia împotriva României: CEDO a obligat Guvernul României, în octombrie 2006, sa plateasca reclamantului suma de 129.000 de euro
* Aprodu Mihai împotriva României: CEDO a luat act, în 20 februarie 2007, de faptul ca Guvernul României va plati 1.250 euro si îi va restuitui banii retinuti ca impozit
* Popea împotriva României: CEDO a obligat România, în octombrie 2006, sa restituie un imobil, în caz contrar sa plateasca suma de 110.000 de euro
* Suciu Arama împotriva României: CEDO a cerut în noiembrie 2006, sa se plateasca despagubiri si daune morale în valoare de 15.400 de euro
* Penescu împotriva României: Curtea a obligat în octombrie 2006, dispus sa se plateasca despagubiri si daune de 380.000 de euro
* Vladut împotriva României: CEDO a obligat Guvernul, în octombrie 2006, sa plateasca despagubiri de 5.000 de euro
SCM, un filtru necesar
Cristi Danilet, fondatorul SoJust, fost consilier al fostului ministru al Justitiei, Monica Macovei a declarat pentru GAZETA ca exista mai multi factori din cauza carora România înregistreaza un numar atât de mare de plângeri la CEDO. El a adus astfel în discutie nivelul scazut al legislatiei, dinamica mare a legislatiei, dar si pregatirea magistratilor. În opinia sa, nu s-ar impune tragerea directa la raspundere a magistratilor pentru procesele pierdute la CEDO. “Tragerea la raspundere a magistratilor pentru deciziile luate poate constitui un mijloc de presiune asupra lui”, a mai opinat Danilet. Solutia oferita de Danilet este prevenirea unor solutii gresite. Mai mult, Danilet a tinut sa su
blinieze ca, în opinia sa, se impune un filtru penal sau disciplinar (Ministerul Public sau Consiliul Superior al Magistraturii) care sa stabileasca daca magistratul se face vinovat pentru exercitarea cu rea credinta a functiei. “Este un mecanism aparent greoi, însa este menit sa protejeze magistratul. Va dau exemplul cazului Paduraru, din 14 decembrie 2005, în care s-a stabilit ca vina apartine legiuitorului. Deci pot exista mai multi factori care determina o cauza gresita. Nu doar magistratul poate fi cel vinovat”.
Avizul CSM, fara acoperire legala
Procurorul Alexandru Lele are, în schimb, o pozitie diferita de cea exprimata de Danilet. Astfel, el sustine ca numarul mare de cazuri pierdute de România la CEDO este cauzat de modul paternalist în care se pozitioneaza unii magistrati fata de proprii sefi si fata de puterea politica. “Magistratii considera ca acordul si indulgenta acestora îi protejeaza atunci când savârsesc abuzuri procedurale. Însa, aceasta mentalitate e gresita, fiindca într-o justitie cu adevarat independenta nu se accepta decât tutela legii, fiind singurul imperiu sub care se poate actiona. Atunci când dosarele instrumentate de astfel de magistrati ajung în fata instantelor superioare, fie interne, fie internationale, ei se trezesc singuri si neajutorati. Vor proceda, în continuare la fel, cautând noi seniori, daca nu vor fi pusi sa suporte nemijlocit consecintele actelor lor”, este de parere Alexandru Lele. Mai mult, acesta sustine ca alta varianta pentru a stopa acest fenomen nu exista. “Este adevarat ca legea are rea credinta pentru a fi angajata raspunderea magistratilor aflati în aceste situatii, dar, necunoasterea legii, sau aplicarea ei deficitara, mai ales atunci când se face dovada ca li s-a învederat abuzul pe care l-ar putea savârsi, constituie temeiuri suficiente pentru a putea sa plateasca. Mai mult, art. 507 ind. 1 din Codul de procedura penala impune în mod imperativ actiunea în regres a statului roman împotriva magistratului care a generat daune”, a mai sustinut procurorul Lele. Potrivit acestuia, dezbaterea ar trebui sa se axeze mai mult pe interpretarea notiunilor de “rea-credinta” si “grava neglijenta” a caror interpretare a fost confiscata de Consiliul Superior al Magistraturii. “Continutul acestor interpretari ar trebui lasate pe seama instantei care stabileste admisibilitatea si temeinicia actiunii în regres, fara acest filtru (CSM), care s-a insinuat din proprie initiativa”, a mai opinat Alexandru Lele.
Ce spune legea
O lege speciala în aceasta privinta nu exista, însa, potrivit Constitutiei, “statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare savîrsite”. Legea fundamentala mai precizeaza ca “raspunderea statului nu înlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta”. Acest aspect este atins si în Legea privind statutul magistratilor. În procesele penale, are dreptul la despagubiri de la stat cel condamnat sau arestat preventiv si apoi scos de sub urmarire penala sau achitat pe motiv ca nu a savârsit fapta ori ca aceasta nu exista. Teoretic, statul poate recupera banii de la judecatori, dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodata. În procesele civile, lucrurile sunt si mai complicate: trebuie sa existe o hotarâre definitiva vizând raspunderea penala sau disciplinara a judecatorului pentru o fapta de natura sa determine o eroare judiciara, savârsita în cursul procesului.
România, loc fruntas la plângeri
România ocupa locul trei într-un clasament al plângerilor formulate la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO). Conform statisticilor CEDO, numarul românilor care au depus plângeri împotriva statului român este de peste 9.000. Numai în primele luni ale acestui an, numarul plângerilor a crescut cu peste 1.000, fata de aceeasi perioada a anului trecut. În acest ritm am reusit sa depasim Polonia, Turcia si Rusia.
Majoritatea plângerilor se refera la încalcarea dreptului de proprietate si a drepturilor omului. Aceleasi concluzii au fost puse la dispozitia oficialilor români si prin raportul independent întocmit de SoJust, Societatea pentru Justitie. Dupa un an de monitorizare a modului de functionare a institutiilor juridice si a evolutiei reformei, specialistii au tras un serios semnal de alarma: justitia din România are probleme serioase în privinta respectarii drepturilor omului.
Motivele plângerilor
Presedintele CEDO, Luzius Wildhaber, explica, în 2005, în cadrul unei vizite în România, natura plângerilor desupe de români la Înalta Curte Europeana. Înaltul official sustinea ca exista mai multe cazuri în care s-a reclamat lipsa motivarii judiciare pentru masurile de arestare preventiva, detentie sau continuarea detentiei. Wildhaber a îndemnat atunci tribunalele nationale sa justifice deciziile de acest gen si sa analizeze bine particularitatea fiecarui dosar cu arestari. CEDO a mai primit din Romania plangeri referitoare la tratamente inumane, degradante, suferite de invinuiti, inculpati sau condamnati în arestul preventiv sau închisori. O categorie aparte de plangeri romanesti, arata presedintele CEDO, vizeaza “lipsa de acces la recurs împotriva unor acte sau decizii luate de Politie”.
Impresionant este si numarul mare de plângeri ale unor jurnalisti români în care se reclama incorecte sentinte de condamnari pentru faptul de a fi criticat guvernanti si demnitari sau obligarea la plata unor daune foarte mari, pronuntate de instante cu o flagranta lipsa de proportionalitate fata de fapta comisa. Multe plângeri se refera, însa, si la încalcarea dreptului de proprietate asupra imobilelor.
O alta categorie de plângeri au ca subiect activitatea sau actiunile unor servicii de informatii care au înregistrat date referitoare la viata privata a unor persoane fara un temei legal sau fara fi invocat si demonstrat existenta unui scop legitim. Drept exemplu, în cazul “Rotaru vs. România – 2000” CEDO a constatat ca SRI a întocmit un dosar personal cu “date si informatii colectate si înregistrate fara o baza legala adecvata”.
Memoranda Onac
Dupa ce statul român a pierdut sase procese la Strasbourg, la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Consiliul Superior al Magistraturii va analiza daca dosarele respective au fost instrumentate cu rea-credinta sau grava neglijenta, titra, recent, un cotidian central.
Codul de
procedura penala
Instanta competenta
Art. 506. – Pentru obtinerea reparatiei, persoana îndreptatita se poate adresa tribunalului în a carui raza teritoriala domiciliaza, chemând în judecata civila statul. Statul este citat prin Ministerul Finantelor.
Actiunea în regres
Art. 507. – În cazul în care repararea pagubei a fost acordata potrivit dispozitiilor art. 506, statul are actiune în regres împotriva aceluia care cu rea-credinta sau din grava neglijenta a provocat situatia generatoare de daune.
