E imposibil sa ne plictisim! (sau nu?)
Evenimentele se succed cu o repeziciune naucitoare. Nici nu stim pe ce sa mai punem mâna ca sa le deslusim. Sau macar ca sa le aflam. Pe telecomanda, pe tastatura, pe ziare. Caci sursele de informare sunt cu sutele. Iar versiunile lor ne dau, deseori, bataie de cap, pentru ca… se bat cap în cap. Cica asa-i în democratie. Poate sa zica cine ce-o vrea, fara prea multa fundamentare a textelor pe care le lanseaza publicului spre devorare. Iar noi suntem lesne înghititori de tot soiul de chestii contradictorii sau contrafacute ori de prost gust. Ca, peste toate, astea-s cele mai interesante. Despre astea putem sta “la una mica” alaturi de co-bârfitoarele noastre de cartier, persoane de ambe sexe. Fiindca n-om fi nebuni sa discutam despre lucrurile în regula. Care-l plictisesc si pe omul rabdator.
Zilele acestea a mai iesit un porumbel (cu tenta de cioara) din palaria întâmplarilor care dau buluc peste noi. S-au aratat vreo doua adrese, stampilate estetic si semnate (la fel de frumos), care contineau solicitari iesite din comun (daca la noi mai poate fi ceva iesit din comun…), precum si o nota informativa, fara expeditor si adrisant. Cel care le-a scos la lumina a pretins ca organele de politie (de la centru) în colaborare cu serviciile de informatii ar fi facut demersuri pentru verificarea mai multor dosare de faliment, mai exact a hotarârilor pronuntate în acestea în anii 2002-2007. Subliniind cum ca n-ar fi cautat si stocat respectivele informatii degeaba. În replica, serviciile au negat paternitatea notei, aratând ca aceasta constituie “un fals grosolan” si ca n-au de-a face (nici vorba!) cu o astfel de verificare.
N-avem de gând sa ne apucam a-i da cu independenta justitiei, caci ea este aceea care si-o fac membrii ei. Legea de organizare si în Legea privind statutul magistratului ne atrage atentia, cu scris mare si lat, cum ca nici pasarea cerului nu-si poate îngadui vreo fâlfâiala de presiune asupra judecatorului (nici macar daca observa din cautatura acestuia ca este gata, de dragul scaunului împielitat sau dintr-o nevolnica teama, sa accepte respectiva presiune). Pe de alta parte, suntem de acord ca activitatea autoritatilor judecatoresti nu poate sparge toate barierele independentei, ramânând fara te miri ce verificare. Care, de altfel, este prevazuta de lege.
Însa verificarea, controlul sau cum vreti sa le ziceti (chiar daca trebuie sa fie reale, obiective, sistematice) nu pot fi exercitate asa, când, cum si de catre cui îi da prin cap, ca revelatie de dupa cina ori de dinainte de micul dejun.
Acuma, adevarul gol-golut este ca, în lipsa semnaturii de pe nota informativa, nu ne putem permite sa sustinem cu pumnul în masa ca ar apartine alei autoritati sau alui serviciu. Dar, nu e mai putin adevarat ca ridica serioase semne de întrebare cele doua adrese catre tribunale (judetene), purtând antet, stampile si semnaturi, indicând si sectia la care conducatorii instantelor ar fi trebuit sa ordone verificarile datatoare de concluzii transmisibile înapoi organului pe care legea nu-l abilita sa le ceara.
Pâna când nu se va dovedi, pe stiuta cale legala, ca documentele sunt false avem în fata noastra niste acte de care sa ne tot miram (daca suntem suficient de naivi). Apropo de faza cu orice acte-s valabile pâna când nu s-a facut dovada (cu dosar penal) ca-s false, asta am învatat-o ca trebuie zisa una-ntr-una, chiar din gura procurorilor, care ne-au repetat-o de câte ori au scos din mâneca robei, în fata instantei, acte care n-au existat la dosar. si despre care se jurau ca trebuie luate în seama pentru ca nicio autoritate n-a zis ca-s false. Daca aplicam regula acestor veghetori la respectarea legii, înseamna ca adresele alea confirma efectuarea unor verificari (scrie într-una “verificarile ce se efectueaza de catre noi”) care n-aveau cum sa fie întreprinse. Ba se mai si cerea sa se dea acces liber la arhivele instantei, reprezentantilor institutiilor semnatare de depesa. Va sa zica, daca-i asa, ne doare-n basca, da’ ne doare rau de tot, de textele Curtii Europene. Chiar daca înca-s calde.
Vom vedea cine si ce ne ascunde. si, în acest context, ar trebui sa vedem daca “e acte sau e falsuri”. Ori daca a fost scrupulozitatea vreunui sef de structura din teritoriu pentru a-si impresiona conducatorii ierarhici. Asta, în cazul în care vom vedea… Pâna una-alta, zâmbim (ca sa nu ne stresam inutil) si asteptam faxurile catre instante din partea Asociatiei de protectie a balenelor deshidratate, Fundatiei de limpezire a lagunelor albastre, Colegiului inventatorilor de coada dreapta la pruna. Deoarece, cu siguranta, vor fi având si ei ceva nedumeriri în legatura cu activitatea judecatorilor.
Nu-i asa ca pe la noi plictiseala-i o notiune depasita?
Andreea Ciuca
