UE – Uniunea fara Dumnezeu (IV)

Motto: “Nu cumva chiar în inima acestui sistem de libertati exista o nebunie la pânda si un terorism subtil care scot la lumina schemele grotesti ale unei dictaturi intelectuale nebanuite?” (Edward Behr)

“Adevaratul loc de nastere al ororilor care vor veni este o combinatie intre China colectivista si America ideologiilor extremiste care sunt cuprinse in agenda vizibila sau ascunsa a corectitudinii politice.” Diagnosticul cu valoare profetica formulat de scriitorul Horia-Roman Patapievici se potriveste ca o manusa tipului de societate reprezentat de Uniunea Europeana, utopie seculara ale carei valente totalitariste incep sa se manifeste deja.

Asa cum am mentionat in numerele anterioare, institutiile UE au lansat o ofensiva generalizata la adresa valorilor crestine, unul dintre cele mai virulente atacuri fiind lansat impotriva moralitatii sexuale traditionale. Presiunile enorme exercitate asupra Poloniei pentru a promova agenda homosexuala s-au extins si asupra Italiei, unde guvernul socialist condus de Romano Prodi, fost presedinte al Comisiei Europene intre 1999-2004, pregateste recunoasterea juridica a parteneriatelor civile hetero si homosexuale. Practic, Biserica Catolica a fost pusa cu spatele la zid dupa ce Conferinta Episcopilor Italieni a trimis un mesaj ferm legislativului italian, atentionandu-l ca votul pentru legalizarea uniuilor civile nu e compatibil cu credinta catolica si este periculos pentru societate. Avertizand asupra deschiderii unei veritabile cutii a Pandorei, liderul Conferintei, arhiepiscopul de Genova, Angelo Bagnasco, a afirmat ca relativizarea moralei continuta in textul proiectului de lege deschide calea legalizarii tuturor formelor de perversiune sexuala, de la homosexualitate la incest sau pedofilie. Bagnasco s-a referit la situatiile din Belgia, Olanda si Franta, unde incestul nu mai este incriminat. Declaratiile inaltului prelat au fost intampinate cu o vehementa nemaintalnita in istoria moderna a Italiei. In timp ce ministrul mediului, Alfonso Pecoraro Scanio, avocat vocal al agendei homosexuale, a afirmat ca Bagnasco a facut o “comparatie grava, absurda, care jigneste milioane de persoane”, catedrala din Genova si alte biserici catolice din oras si din tara au fost mâzgalite cu sloganuri împotriva arhiepiscopului, care a devenit tinta unor amenintari directe. Ierarhul a primit un plic continand un glonte si o fotografie a sa pe care era schitata o zvastica, motiv pentru care politia s-a grabit sa-i asigure paza. Situatia creata l-a determinat pe Papa Benedict al XVI-lea sa-si exprime sprijinul fata de Bagnasco si sa descrie propunerile guvernului ca fiind “impotriva bisericii si a familiei”. La randul sau, cardinalul Camillo Ruini a declarat ca “Biserica nu se va lasa intimidata” si va continua sa isi sustina pozitia, inca si mai clar si cu mai multa tarie decat pana acum. Presedintele Italiei, Giorgio Napolitano, a caracterizat amenintarile la adresa lui Bagnasco drept “lase si inadmisibile” , iar incidentul – “un semn serios de intoleranta” fata de Biserica Romano-Catolica.

Rectificarea gandirii

Mai grav insa decat campania de condamnare a pozitiei Bisericii, a oficialilor italieni si polonezi care se impotrivesc agendei homosexuale este faptul ca institutiile europene procedeaza intr-o maniera nedemocratica pentru a-si impune scopurile. Atat in Italia cat si in Polonia majoritatea opiniei publice se opune recunoasterii juridice a casatoriilor sau parteneriatelor homosexuale. In aceste conditii, unealta folosita de oficialii de la Bruxelles pentru a promova agenda homosexuala este corectitudinea politica, o veritabila umbrela ideologica sub al carei acoperamant tari traditional crestine sunt fortate sa adopte legi anti-crestine, în numele unei interpretari subiective a drepturilor omului. Paradoxal, in numele pluralismului, relativismului, tolerantei si multiculturalismului, corectitudinea politica ajunge sa impuna o gândire unica, cu scopul obtinerii unei uniformizari absolute. Spre deosebire insa de versiunile brutale ale totalitarismului nazist sau comunist, ideologia corectitudinii politice UEuropene reprezinta o forma de totalitarism mult mai rafinat, care urmareste sa-si asigure dominatia asupra societatii printr-o forma de terorism intelectual, menit sa schimbe comportamentul, ideile, gandurile si chiar sensul cuvintelor folosite de indivizi. Aceasta strategie aminteste de universul orwellian din romanul “1984”, in care oprimarea oamenilor se exercita prin distorsionarea limbajului, manipularea lingvistica avand drept rezultat modelarea unei atitudini mentale si sociale in sensul dorit de Big Brother. Un exemplu concludent in acest sens este aseptizarea termenului care denota activitatea homosexuala: pacatul sodomiei, descris ca atare in limbajul biblic, a devenit astazi “stil de viata alternativ”. Cum in cazul corectitudinii politice, deturnarea cuvintelor de la sensul lor initial este insotita de relativizarea si discreditarea oricaror judecati de valoare, cei care privesc homosexualitatea din perspectiva crestina sunt denuntati ca fiind agenti ai urii, traditionalisti primitivi sau retrograzi fascisti, pasibili de sanctiuni penale, asa cum se cere, dealtfel. in rezolutia Parlamentului European adoptata luna trecuta.

Statul-providenta

Indarjirea cu care Uniunea Europeana sprijina agenda homosexuala se explica prin faptul ca numitorul lor comun este orientarea net anti-crestina. In relatia lor simbiotica, cei doi vectori care pretind ca actioneaza in numele progresului si modernitatii se folosesc unul de celalalt pentru a administra lovituri de berbece moravurilor, obiceiurilor,

traditiilor si institutiilor ancorate sau derivate organic din ethosul crestin. Repulsia dirijorilor constructiei europene fata de crestinism a iesit cel mai bine in evidenta in timpul dezbaterilor pe marginea Tratatului Constitutional European, cand a fost refuzata pana si o banala referire la mostenirea crestina a continentului nostru. Respingerea valorilor crestine este reliefata si de refuzul de a afisa însemne sau simboluri religioase specifice, sub pretextul tolerantei fata de alte credinte sau din grija de a nu ofensa sensibilitatea agnosticilor si ateilor. Cauza acestui totalitarism “moale” anticrestin rezida in esenta laica, secularizata a Uniunii Europene – un imens proiect de inginerie sociala, zamislit din aceasi matrice ideologica din care au iesit fascismul si comunismul. La fel ca si utopiile totalitare care au precedat-o, Uniunea are multe din atributele statului managerial de tip providenta, dispus sa reglementeze toate aspectele functionarii societatii, inclusiv cele care pana de curand erau apanajul spatiului privat. Trasaturile unui astfel de sistem, descrise de teoreticianul politic James Burnham in lucrarea “Revolutia manageriala”(1941) se potrivesc ca o manusa modului de functionare al UE:”legea este inlocuita cu decrete administrative, federalismul cu autocratia executiva iar un guvern limitat cu un stat nelimitat”. Acest portret-robot este completat de caracteristicile mentionate de Paul Gottfried in volumul “Dupa liberalism”, in care statul modern isi asuma valentele unei “noi religii teocratice”. In numele unor teluri abstracte, precum egalitatea sau drepturile pozitive, un asemenea stat isi utilizeaza auto-proclamata superioritate morala, fiscalitatea si parghiile de redistribuire a bogatiei pentru a se mentine la putere. Atunci cand nu poate obtine sprijin democratic pentru politicile sale, regimul managerial recurge la ipocrizie religioasa si inginerie sociala, prin intermediul programelor, deciziilor judecatoresti si reglementarilor. Din aceasta panoplie legislativa fac parte drepturile pozitive, legile care pedepsesc “rasismul”, “sexismul” sau “homofobia” si controlul centralizat al educatiei publice. Toate aceste parghii sunt folosite pentru a dilua si anula traditiile culturale, istorice, morale si religioase ale cetatenilor, in vederea obtinerii unor indivizi neutri, docili si supusi sistemului de control. In final, se urmareste eliminarea oricarei deosebiri intre spatiul public si privat, sub supravegherea severa a apostolilor ideologiei corectitudinii politice. Precum odinioara politrucii regimurilor comuniste vegheau ca nimeni sa nu incalce “codul eticii si echitatii socialiste”, directorii de constiinta de astazi scruteaza spatiul public pentru a-i depista pe cei care transgreseaza axioma “sa nu emiti niciodata si niciunde judecati de diferenta sau superioritate”. Sarcina lor este de a bagateliza, sabota si pulveriza codul moral crestin, intemeiat pe valori absolute, capabile sa ofere fiecarei persoane capacitatea de a discerne bine si rau. Mesajul transmis insistent prin mijloacele de comunicare in masa este ca, de pilda, sodomia nu mai e pacat, ci orientare comportamentala, ca avortul si prostitutia sunt moduri prin care iti afirmi libertatea de a dispune de propriul trup, ca metodele contraceptive reprezinta, de fapt, planificare familiala, si lista ar putea continua la nesfarsit. Cei care indraznesc sa conteste sau sa puna sub semnul intrebarii aceasta grila axiologica pervertita devin tinta terorismului intelectual practicat de gardienii gandirii corecte. Dizidentii sunt decretati ca fiind subversivi, obscurantisti, inamici ai drepturilor omului, iar institutiile oficiale se mobilizeaza pentru a-i reduce la tacere pe “inamicii publici”.

Spalarea creierelor

Noutatea absoluta a acestui sistem de coercitie este ca nu mai are nevoie sa-i elimine fizic pe opozanti, linsajul media insotit, eventual, de o sanctiune penala, fiind suficiente pentru a discreta si marginaliza vocile singulare. Asasinatul moral este usurat de reusita operatiunii de spalare a creierelor intreprinse prin intermediul culturii de masa si al educatiei stiintific-pozitiviste, care proclama ca viziunea crestina asupra existentei si-a pierdut relevanta, ca nu mai exista nici un criteriu valoric absolut si ca omul este indreptatit sa-si autodetermine viata pe coordonate egocentrice. In aceste conditii, pluralismul invocat de adeptii corectitudinii politice devine pretextul sub care secularizata Uniune Europeana submineaza pozitia crestinismului, punand-o pe acelasi plan cu diverse credinte si confesiuni. Multiculturalismului ideologic ii revine sarcina de a lichida orice mai aminteste de ethosul crestin, astfel ca sub rigla tehnocratilor traditiile sunt nivelate, functionarea societatii este legiferata pana in cel mai mic gest si amanunt, istoria este rescrisa, iar cultura este incontinuu reinventata. Asa se explica recentele initiative de introducere a unui manual de istorie europeana in scolile comunitare. Primul pas a fost facut de Germania si Franta, tari ale caror istorici au realizat un manual de istorie comun intitulat “Europa si lumea din 1945 pânã în prezent”, studiat deja de catre elevii din clasele terminale care sustin bacalaureatul. Intentia de ocultare a traditiilor culturale si istorice specifice si de inlocuire a acestora cu o identitate comunitara artificala sare in ochi, si nu exista nicio indoiala ca modelul franco-german va fi generalizat la scara intregii Europe.

Cetatea Omului

Tot acest demers de abandonare si lichidare a reperelor trecutului, de imaginare, inventare si construire a propriilor conditii de existenta aseaza Uniunea Europeana intr-un raport de filiatie directa cu Revolutia Franceza, intaiul exponent politic al procesului de secularizare din spatiul occidental. Esenta acestui proces rezida in hotarârea de a înlocui Cetatea lui Dumnezeu cu Cetatea Omului, de a modifica dupa propria placere conditiile sociale de existenta, negand sau sfidand existenta oricarei transcendete. Republica Franceza a fost prima încercare a omului apusean de a construi o ordine noua fara Dumnezeu, toate atributele acestuia fiind transferate statului. Regimurile totalitare ulterioare, nazismul si comunismul, au continuat ideile Revolutiei Franceze, potrivit carora statul are dreptul legitim de a exercita toate functiile persoanelor individuale, in mod nelimitat, si de a imbratisa, cu toata forta sa coerci

tiva, o ideologie particulara, pentru a o impune apoi intregii societati. In

ciuda aparentelor pasnice, Uniunea Europeana este extensia aceluiasi proces de secularizare in care omul a luat locul lui Dumnezeu si incearca sa mute raiul pe pamânt. Spre deosebire de atrocitatea totalitarismelor anterioare, noua revolutie seculara “se desfasoara intr-o maniera ‘binevoitoare’ nu pentru ca si-a schimbat intentia sau directia, ci pentru ca se apropie de atingerea ultimului scop pe care nu a încetat niciodata sa îl urmareasca; satisfacuta de succesul ei, se poate pregati sa se relaxeze savurându-si victoria”(Seraphim Rose). Scopul ei final este reconstruirea Turnului Babel, simbol al interpretarii in cheie diabolica a istoriei neamului omenesc si incercare de mutare a raiului pe pamant. Detalii despre dovezile care atesta intentiile malefice ale arhitectilor proiectului comuniar european, in numarul viitor.

In cadrul unei conferinte dedicate semnificatiei casatoriei pentru societate, cardinalul de Bologna, Carlo Caffarra, a subliniat ca recunoasterea uniunilor homosexuale “este un fapt absolut nou in istoria umanitatii. Institutia casatoriei este vazuta ca si cum n-ar avea nici o origine naturala ci ar fi doar o conventie sociala. O atare viziune, a adaugat prelatul italian, distorsioneaza institutia matrimoniala, care “constituie forma originala, arhetipul si paradigma societatii umane, locul in care persoana umana isi incepe – in sensul profund al cuvantului – viata sa”. Cardinalul a declarat ca punerea pe picior de egalitate a casatoriei si a uniunilor homosexuale, pe considerentul ca mariajul este o “conventie sociala”, ca fiecare persoana este libera sa stabileasca orice fel de relatie sexual-afectiva si sa ceara recunoasterea ei publica inseamna introducerea in sistemul juridic a unui element care il distorsioneaza in mod obiectiv. Prin introducerea notiunii de “drepturi extinse”, dreptul civil ajunge sa defineasca drept casatorie orice alt tip de comuniune decat cel traditional heterosexual. Caffara a precizat ca zidirea unui edificiu juridic social pe temelia dorintelor fiecarei persoane, echivaleaza cu intemeierea unei societati instrainate de morala.

“Corectitudinea politica este cea mai grava amenintare pentru idealul unei societati libere de la prabusirea regimurilor totalitare. Modalitatea specifica de control social al gandurilor pe care o promoveaza ideologia corectitudinii politice nu difera prin nimic de idealul fascist ori comunist de ideologizare fortata a societatii. Miscarile politice care isi propun atingerea scopurilor lor anume prin sporirea controlului statului asupra societatii sunt in mod clar indreptate impotriva libertatii. Miscarea politica a corectitudinii politice cauta sa rectifice moravurile sociale printr-un contol strict al statului asupa societatii – la randul sau, statul va trebui controlat de elita ideologica a acestei miscari… ‘Progresistii’ de azi au imbratisat corectitudinea politica sustinand ca regulile corectitudinii politice vor putea rectifica partile depasite (ori reactionare) ale gandirii comune, contribuind astfel la realizarea fara rezistente conservatoire a progresului social. Se inseala de doua ori. Intai prin credinta ca rectificarea gandirii poate conduce la efectul dorit de ei. Orice rectificare a gandirii implica o politie a gandirii…Intr-o maniera blanda, invocand drepturile omului si pretinzand ca lupta in favoarea tuturor oprimatilor si contra tuturor discriminarilor, o noua forma de totalitarism statal e pe cale de a ne corupe inimile si de a ne cotropi vietile…(“Omul recent”, Horia-Roman Patapievici)

Mai inainte de a fi o problema politica, sociala, culturala sau chiar morala, chestiunea homosexualitatii si a modului in care ne raportam la ea este una spirituala, teologica, legata de cunoasterea lui Dumnezeu si, implicit, a adevarului referitor la om. De aceea, agenda homosexuala, promovata sub stindardul corectitudinii politice, este una din armele folosite de elita antropocentrica a Uniunii Europene pentru a ataca ordinea ontologica a creatiei, originea sa divina si sensul ei teonom. Potrivit revelatiei crestine, homosexualitatea reprezinta, in esenta, una din formele extreme ale idolatriei – perversiunea religioasa care nu-l cunoaste pe Dumnezeu, ramane inchisa in lumea creatului si transforma creatura intr-o faptura suficienta ei insesi. Prin negarea diferentierii sexuale introduse de Dumnezeu in structura fiintei umane, homosexualitatea respinge, de fapt, alteritatea, al carei inteles ultim este de a sublinia deosebirea calitativa dintre Dumnezeu si om, diferenta dintre Facator si faptura. Rostul ontologic al atractiei dintre barbat si femeie este tocmai acela de a evidentia ca omul nu se poate implini si desavarsi prin sine insusi, ci doar in si prin experienta deosebirii, aflata sub semnul complementaritatii. Dovada ca numai acest tip de relationare beneficiaza de parteneriatul divin si este singurul vehicul pe calea asemanarii cu Dumnezeu, (exceptand monahismul, prin care se manifesta sensul eshatologic al conjugalitatii), este procrearea, actul prin care Creatorul si creatura contribuie, deopotriva, la miracolul aducerii in existenta a unei noi persoane. Prin urmare, sterilitatea inerenta relatiei homosexuale nu reprezinta altceva decat reflexul in plan trupesc al sterilitatii duhovnicesti a cuplurilor respective, fiind unul din semnele cele mai izbitoare care indica absenta lui Dumnezeu dintr-o astfel de legatura. De altfel, natura anti-divina, nihilista, auto-distructiva a homosexualitatii devine limpede daca ne gandim la ce s-ar intampla daca aceasta s-ar generaliza. Un eventual triumf global al sodomiei ar echivala cu abolirea ei, deoarece omenirea ar disparea in mai putin de un secol, facand caduce drepturile invocate zgomotos de avocatii agendei homosexuale. In concluzie, din perspectiva adevarului crestin, homosexualitatea, ca expresie a centrarii pe adorarea sinelui propriu, a unei hipertrofii a individualismului, se aseaza singura in afara vietii lui Dumnezeu, exprimand refuzul de a aseza natura profunda a fiintei umane pe fagasul asemanarii cu prototipul sau divin.

Ioan BUTIURCA