Baie de sânge

Nici cel mai pesimist scenariu n-ar fi anticipat în urmă cu doar o lună proporțiile măcelului care avea să se extindă de la o zi la alta în Irak. Uciderea teroristului numărul unu, Abu Musab al-Zarkawi, și instituirea unui plan draconic de securitate în Bagdad, cu ajutorul a 10 000 de soldați și polițiști, păreau să anunțe, în opinia autorităților locale și americane, zorii unei noi ere de pace și stabilitate. Au fost suficiente însă doar câteva săptămâni pentru ca Fitnah – cuvânt arab care semnifică “război civil cauzat de discordia sectară”-, să ajungă pe buzele majorității irakienilor. Nicăieri nu este mai evidentă dimensiunea carnagiului decât la spitalul Yarmuk din Bagdad, unde numărul cadavrelor aduse zilnic echivalează cu totalul celor uciși luna trecută în capitala irakiană. Atrocitățile sunt comise de adevărate escadroane ale morții compuse din șiiți și suniți, care se întrec în execuții în masă și incendierea moscheilor părții adverse. Scăparea de sub control a situației este demonstrată de faptul că multe din actele de violență au loc chiar în apropierea stațiilor de poliție sau a punctelor de control americane. Intensificarea violențelor sectare i-a determinat pe politicienii suniți să meargă până acolo încât să solicite trupelor ONU să asigure securitatea pe teritoriul țării. Alaa Makki, un purtător de cuvânt al principalului bloc sunit din Irak, a declarat săptămâna trecută că trupele americane au avut nevoie de șase ore pentru a reacționa la masacrarea a 40 de suniți neînarmați într-un cartier vestic al Bagdadului, în condițiile în care forțele de securitate irakiene nu au luat nici o măsură.

Cauzele măcelului

Observatorii scenei politice iraniene consideră că în spatele recentei escaladări a tensiunilor dintre șiiți și suniți stau patru factori:

1. Nimeni, inclusiv forțele SUA, nu a acționat pentru a stopa operațiunile de purificare etnică și religioasă care au afectat Bagdadul în ultimele șase luni. Spirala violențelor s-a accentuat după distrugerea de către suniți, în februarie 2006, a monumentului al-Askariya, unul din locurile cele mai sfinte ale șiiților. În replică, luptătorii șiiți, mulți dintre ei purtând uniformele noii armate irakiene sau ale forțelor de securitate, au atacat zeci de moschei sunite și s-au răzbunat pe civilii suniți.

Concomitent, cele două tabere au inițiat bătălia pentru controlul suburbiilor Bagdadului. La începutul lunii iunie, luptele s-au mutat în zona străzilor principale, penttu ca acum duelul să aibă drept miză clădirile aflate în apropierea instalațiilor și centrelor strategice din capitală.

2. Cea mai puternică forță militară din Bagdad este Miliția Mahdi, aflată sub conducerea clericului șiit radical, Moqatada Sadr, un vechi inamic al americanilor. Cu un efectiv de aproximativ 15-20 000 de luptători, milițiile Mahdi dețin superioritatea numerică asupra forțelor de securitate din capitala irakiană.

3. În contrast, tabăra sunită numără numai câteva mii de militanți. Majoritatea aparțin diferitelor grupări insurgente și organizațiilor teroriste islamice legate de al-Qaeda, care sunt responsabile de atacurile îndreptate împotriva armatei americane, a instituțiilor și oficialilor irakieni. Grupările sunite încearcă să compenseze inferioritatea lor numerică pe mai multe căi: recrutarea de luptători din toate zonele Irakului, masacrarea unui mare număr de civili șiiți pentru a descuraja milițiile acestora să se răspândească în și mai multe sectoare ale capitalei și atragerea de partea lor a celor mai importanți clerici suniți. În urmă cu două săptămâni, militanții suniți au reușit să-l “ademenească” de partea lor pe șeicul Yusuf Qardawi, cea mai proeminentă autoritate religioasă sunită, ascultată până și de liderii locali ai al-Qaeda. Acesta a emis o “dezlegare” care permite tuturor luptătorilor de gherilă suniți să intre în rândurile poliției și forțelor de securitate irakiene pentru a salva pozițiile sunite din Bagdad.

4. Așa numita “Zonă Verde”, centru fortificat al Badgadului în care se găsesc guvernul irakian, ambasada Statelor Unite și cartierul general al armatei americane, funcționează ca și cum valul de violențe din jurul său nu ar exista. Surse ale serviciilor de informații estimează însă că după ce sorții bătăliei dintre șiiți și suniți vor fi deciși, Zona Verde se va găsi ea însăși sub asediul taberei învingătoare.

Marionetele Iranului

În încercarea de a stinge vâlvătaia care amenință să cuprindă Irakul, premierul Nuri al-Maliki s-a deplasat săptămâna trecută la Irbil, capitala Kurdistanului. Surse apropiate serviciilor secrete israeliene afirmă că Maliki le-a cerut președintelui kurd Jalal Talibani și premierului Masoud Barzani să trimită la Bagdad câteva mii de luptători peshmerga, pentru a asigura securitatea capitalei. Cei doi lideri nu s-au grăbit să răspundă apelului, mai ales că și comunitatea kurdă este împărțită între șiiți și suniți.

Analiștii politici sunt de părere că, în lipsa unei armate capabile să stăvilească spirala sângeroasă a morții care a cuprins inima capitalei irakiene, violențele sunito-șiite se vor intensifica în următoarele zile și se vor răspândi în restul teritoriului irakian. Un cuvânt greu de spus în acest sens îl vor avea și oficialii regimului de la Teheran, adevărații patroni ai liderilor șiiți irakieni. Experții estimează că, din dorința de a deturna comunitatea internațională de la intenția de a sancționa țara lor pentru refuzul de a-și stopa programul nuclear, ayatollahii iranieni vor incita comunitatea șiită din Irak la și mai multe violențe împotriva civililor suniți.

Ioan BUTIURCÄ‚