Cazul Episcopului Marton Aron

Din 1924 și până la moartea sa survenită în 1980, Marton Aron, Episcop romano-catolic de Alba Iulia, figură emblematică a maghiarimii din Transilvania, s-a aflat permanent în atenția serviciilor de informații românești. Dacă până în 1945, în rapoartele Siguranței Statului Român și ale Serviciului Special de Informații (SSI) era catalogat drept “dușman a tot ceea ce este românesc”, după 1945 i s-a mai adăugat și eticheta de “dușman al democrației, un adevărat reacționar”. Episcopul era binecunoscut mureșenilor, mai ales că timp de un an, între 1928 și 1929 a fost profesor suplinitor de religie la Liceul romano-catolic din Târgu Mureș și subdirector la internatul liceului. Marton Aron a revenit apoi de mai multe ori, cu diverse ocazii, în orașul tinereții sale.

După 1920, acțiunile în plan diplomatic internațional desfășurate cu multă insistență de Ungaria în vederea revizuirii tratatelor încheiate la Paris-Versailles, au fost dublate de alte acțiuni mult mai elaborate, cele desfășurate pe frontul invizibil. Ungaria dispunea în acest sens de mai multe avantaje. Avea rețelele informative constituite încă de pe timpul Austro-Ungariei – dar care acum se găseau în “conservare” – avea cadre de informații pregătite, chiar pe relația Transilvania și mai dispunea de un imens avantaj: în zonele locuite compact de etnici maghiari exista un puternic sentiment șovin și irredentist. În aceste condiții Ungaria a putut să promoveze un spionaj activ într-o zonă de care – cel puțin din punctul ei de vedere – nu s-a considerat niciodată despărțită sau de care s-a considerat cel mult, doar temporar despărțită. În acest sens, serviciile speciale maghiare au desfășurat acțiuni concrete ce vizau obținerea de informații cu caracter politic, militar și economic, precum și acțiuni ce urmăreau destabilizarea statului român. În cadrul acestor acțiuni concertate desfășurate de spionajul maghiar, un rol deosebit a fost preconizat a-l avea biserica, atât cea romano-catolică, cât și cea reformată sau unitariană.

Atitudini…

În ciuda interdicțiilor care i se impuseseră la sfârșitul Primului Război Mondial, în 1928 și în 1933, au fost descoperite transporturi de arme expediate din Italia către Ungaria. Acest fapt a dus la crearea unei anumite stări de tensiune în relațiile externe ale Ungariei cu unele state europene și la suspiciune față de statul maghiar din partea statelor vecine. În noiembrie 1932, noul guvern condus de Gyula Gombos a orientat țara pe o linie violent revizionistă, în strânsă cooperare cu Italia fascistă. Grupările fasciste conduse de Ferencz Szalasi, unite în Partidul Național Socialist Ungar (în octombrie 1937), au dobândit tot mai multă influență și au desfășurat în același timp o largă agitație în scopul revizuirii tratatelor. După acordul de la Munchen din 30 septembrie 1938, noul cabinet condus de bancherul Bela Imredy, a participat la dezmembrarea Cehoslovaciei. Prin primul arbitraj de la Viena, Slovacia de sud a fost anexată la Ungaria. La 24 februarie 1939 s-a constituit un nou cabinet în frunte cu Paul Teleki, iar în martie 1939 când Germania a dezmembrat complet Cehoslovacia, Ungaria a ocupat Ucraina Carpatică. Revizionismul și ura naționalist-șovină a fost ideologia dominantă a Ungariei și a inspirat regimul lui Horthy în toată perioada în care s-a aflat la putere, adică 1920-1944.

…și atitudini

În Ordinul Circular nr.12.548 din 14.08.1929, semnat de șeful Statului Major General al Armatei Române și difuzat la marile unități, ordin întocmit pe baza unei sinteze foarte cuprinzătoare întocmite de Secția a II-a Informații, se arătau cazurile de spionaj maghiar descoperite până în acel moment în România. În cuprinsul Ordinului Circular un accent deosebit se punea și pe combaterea propagandei iredentiste desfășurate de serviciile maghiare în Transilvania. Nici atunci și nici mai târziu, măsurile luate de autoritățile române nu au fost probabil destul de eficiente, pentru că ele n-au descurajat manifestările iredentiste și naționalist-șovine ale unor etnici maghiari din Transilvania. În acest sens, în arhivele mureșene sunt foarte multe documente care vin să ilustreze cele afirmate anterior. Iată spre exemplu, numai câteva exemple:

4 Sebesi Francisc, 21 de ani, plugar, domiciliat în Matrici, județul Mureș, a fost trimis în judecată pentru că în seara zilei de 26 aprilie 1930, jucând într-o piesă de teatru, prin felul cum a fost îmbrăcat, având arborat și steagul tricolor maghiar sub formă de panglici la rever, a dorit să ațâțe ura românilor (din rechizitoriul aflat la dosarul nr.4/1931, Fond Tribunalul Mureș);

4 Tarkany Gustav, 40 de ani, proprietarul ziarului “Hirado” din Târgu Mureș, a fost trimis în judecată pentru că în nr. 46 din 8 decembrie 1930 al ziarului său a afirmat, citez; “Din cauza ciuntirii Ungariei, a înnebunit un proprietar din Ludușul de Mureș” (din rechizitoriul aflat la dosarul nr.18/1931, Fond Tribunalul Mureș);

4 Sebestyen Ladislau, proprietar al ziarului “Maros”, este și el trimis în judecată pentru că într-un număr al ziarului său a tălmăcit într-o versiune proprie cuvăntul lui Ioan Ioanovici, care în numele teatrului maghiar din Ardeal ar fi afirmat la Budapesta, citez: “cuvântul maghiar se aude tot mai rar în teritoriile dezmembrate de la Ungaria…”(din rechizitoriul aflat în dosarul nr.5/1931, Fond Tribunalul Mureș)

Complot antistatal la Târgu Mureș

În 1921, Siguranța Statului Român a descoperit un complot la Arad pus la cale de organizația secretă revizionistă “Maghiar Fiatolok”, organizație ce avea legături în mai multe orașe din Transilvania. Un alt complot antistatal a fost descoperit de aceleași organe de Siguranță în 1923 la Cluj, complot ce avea ramificații la Târgu Mureș și Târgu Secuiesc. Un celebru caz de spionaj maghiar a fost descoperit în 1937 și a fost legat de Partidul Maghiar din România care, așa cum s-a dovedit, a primit un milion de pengo din partea Președinției Consiliului de Miniștri al Ungariei. Aceeași Președinție a donat tot în 1937, 7 milioane de lei Uniunii Culturale Maghiare din Transilvania. În 1939, SSI a identificat o vastă rețea de spionaj maghiar formată din 172 de persoane, care avea drept centre de bază Târgu Mureș, Oradea și Satu-Mare cu ramificații și în alte localități din țară. Perchezițiile au scos la iveală o listă cu fondurile trimise din Ungaria, material informativ și de propagandă antiromânească, precum și un post de radio emisie-recepție ce funcționa clandestin la Episcopia Reformată din Satu-Mare. În deceniul patru al secolului XX, acțiunile agresive ale spionajului maghiar contra României s-au înmulțit. Acest fapt a reieșit și dintr-un raport din 1939 al SSI, care arăta că până la acel moment, au fost descoperite 62 de cazuri de spionaj din care 32 erau maghiare. După cum se poate observa serviciile secrete române și-au făcut datoria cu consecvență și profesionalism, în ciuda faptului că regele Carol al II-lea (1930-1940) a încercat să și le subordoneze sau să le ignore munca.

Marton Aron, obiectiv de urmărire informativă

În atenția Serviciului Secret de Informații din România au intrat și anumiți preoți maghiari de diferite confesiuni, din cauza propagandei revizioniste, șoviniste și naționaliste pe care unii dintre ei o desfășurau în Transilvania. Un caz aparte îl constituie cel al episcopului Marton Aron, figură centrală a Bisericii romano-catolice din România din prima jumătate a secolului XX. În documentele SSI era considerat, citez: “…unul din conducătorii acțiunii iredentiste maghiare în țara noastră.” Cel care mai târziu – spre cinstea sa – avea să ia o atitudine hotărâtă în favoarea evreilor, opunându-se trimiterii lor spre lagărele de exterminare naziste de către guvernul maghiar hortyst, se dovedea, așa cum ni-l prezintă rapoartele SSI din perioada interbelică, “un dușman neîmpăcat a tot ce este românesc”. Înainte de a alege calea spirituală, Marton Aron a luptat în primul război mondial – având gradul de locotenent – în Divizia Secuiască, unitate militară care potrivit tot rapoartelor SSI: “era vestită pentru atrocitățile comise contra românilor”. Fusese rănit de trei ori, în luptele de la Doberdo, Pasul Oituz și Asiago. În anii ’30, episcopul făcea dese deplasări, inclusiv la Târgu Mureș, răspândind cuvântul Domnului și nu numai, de vreme ce era urmărit îndeaproape de SSI, dar și de organele specializate din Siguranța Statului. Ironia sorții este aceea că, peste ani, dosarul informativ întocmit de SSI și de organele specializate din Siguranța Statului avea să fie preluat de Securitatea statului comunist și repus în circuitul operativ. Marton Aron apare însă deseori menționat și în dosarul de urmărire informativă al episcopului (viitorul cardinal) Todea, ca fiind în strânse legături cu acesta. Pare-se că, în ultima perioadă a vieții sale, Marton Aron revenise la gânduri mai bune față de români.

Nicoale BALINT