Bătălie pierdută

Statele Unite au suferit în luna septembrie cea mai gravă înfrângere din istoria celor cinci ani de război împotriva terorismului. Acordul de pace semnat de Pakistan cu triburile din Waziristanul de nord a predat provincia în mâinile talibanilor, fapt care s-a reflectat în triplarea atacurilor lansate asupra forțelor NATO și americane din Afganistan. Estimările serviciilor de informații occidentale arată că mișcările de rezistență din Afganistan și Irak se vor intensifica, iar atentatele purtând marca al-Qaeda vor lovi întreaga planetă.

Manualele militare consemnează că, în vreme de război, cel mai mare pericol pentru orice alianță este semnarea unei păci separate de către unul dintre membrii ei. Acest coșmar a devenit realitate pentru SUA și NATO la data de 5 septembrie, 2006, când principalul pilon al strategiei lor pe frontul anti-terorist din Asia, Pakistanul, a dezertat, practic, din luptă, după ce autoritățile de la Islamabad au parafat un tratat de pace cu triburile războinice din nordul țării, aliate cu talibanii și luptătorii al-Qaeda care acționează în Afganistan. Negociați la capătul a patru ani de confruntări soldate cu aproximativ 1000 de militari pakistanezi uciși, termenii acordului echivalează cu o capitulare. Astfel, în schimbul promisiunii că vor înceta să sprijine operațiunile rebelilor din Afganistan, triburile waziri au obținut numeroase concesii: 1. abandonarea de către Pakistan a garnizoanelor din Waziristan; 2. încetarea operațiunilor militare pakistaneze și a monitorizării acțiunilor triburilor din regiune; 3. returnarea armelor și a altor echipamente confiscate de armata pakistaneză; 4. permisiunea acordată luptătorilor al-Qaeda și altor militanți străini de a rămâne în provincie; 5. acordarea de compensații bănești pentru pierderile materiale și de vieți omenești suferite de triburi; 6. eliberarea a 2500 de luptători waziri și străini aflați în custodia Pakistanului. În plus, militanții musulmani au obținut dreptul de a stabili un consiliu al mujahedinilor care să administreze regiunea, proclamată încă din februarie 2006 stat islamic, sub denumirea Emiratul Islamic al Waziristanului.

Veriga slabă

Prevederile acordului au determinat o sursă din cadrul serviciilor de informații occidentale să concluzioneze că toate avantajele dobândite în această parte a lumii de Statele Unite au fost „șterse în doar câteva săptămâni odată cu pierderea Waziristanului și eliberarea a 2500 de militanți”. Într-adevăr, în perioada de timp scursă de la încheierea tratatului de pace, comandanții militari americani din Afganistan au raportat o triplare a numărului de atacuri din provinciile Paktika și Khost, învecinate cu Waziristanul de Nord, semn că triburile nu au de gând să respecte înțelegerea cu Pakistanul. Situația riscă să se deterioreze și mai mult ca urmare a faptului că Islamabadul negociază acorduri de pace similare cu triburile din regiunile Khyber, Tank, Dera Ishmal Kahn și Bajaur, situate în vestul țării. În cazul în care discuțiile se vor finaliza, talibanii și al-Qaeda, sub a căror influență se află triburile waziri, vor dispune de o excelentă bază de operațiuni împotriva forțelor NATO din Afganistan, în a căror componență vor intra începând de luna viioare și 12 000 de soldați americani.

Tabloul general este complicat de poziția tot mai șubredă a omului de încredere al americanilor, președintele pakistanez Pervez Musharraf, care este supus unor presiuni interne crescânde, atât din partea armatei și serviciilor secrete cât și a opiniei publice, simpatizantă a cauzei talibanilor. Jocul dublu al comunității de informații de la Islamabad a fost sancționat într-un document secret întocmit de MI6, serviciul de informații britanic, și care a fost publicat de BBC la mijlocul săptămânii. Raportul respectiv acuză armata și serviciile secrete pakistaneze (ISI) că sprijină coaliția islamică Mutahida Majlis-e-Amal (MMA), formațiune de opoziție apropiată de al-Qaeda: „rolul dual al armatei în combaterea terorismului și, în același timp, în susținerea MMA, face obiectul unei atenții internaționale tot mai atente. În mod indirect, Pakistanul, prin intermediul ISI, sprijină terorismul și extremismul, indiferent că acesta se manifestă la Londra, Afganistan sau Irak.” Documentul consideră pericolul reprezentat de activitatea ISI atât de mare încât recomandă, la final, dizolvarea agenției de informații a Pakistanului.

În aceste condiții, analiștii politici întrevăd un viitor sumbru pentru Musharraf, de a cărui supraviețuire depinde succesul strategiei SUA în Afganistan. Ei estimează că președintele pakistanez, victimă a două tentative de asasinat până acum, va deveni principala țintă a unei campanii de destabilizare a țării, care va avea drept obiectiv îndepărtarea sa de la putere.

Jihad planetar

Chiar și în absența acestui deznodamânt de coșmar pentru Statele Unite, este clar că Musharraf se află în defensivă, fapt resimțit puternic în cadrul coaliției antiteroriste. Retragerea armatei pakistaneze din Waziristanul de nord va adăuga o dimensiune formidabilă conflictului din Afganistan. Pentru a stopa ajutorul acordat talibanilor, trupele NATO, și așa insuficiente numeric, vor fi obligate să intre în bătălie cu triburile din nord-vestul Pakistanului, compuse din cei mai îndârjiți și mai cruzi luptători din lume, răspândiți pe unul din cele mai inospitaliere ținuturi ale planetei. Apariția unui nou focar de criză nu va face decât să confirme concluziile raportului întocmit de MI6, potrivit căruia „operațiunile militare din Afganistan și Pakistan se îndreaptă spre un rezultat încă neprecizat și îndoielnic”. Aceleași concluzii pesimiste se regăsesc în conținutul evaluării Comunității de Informații a SUA, intitulată „Tendințe în Terorismul Global: Implicații pentru Statele Unite: „Conflictul din Irak a devenit „motiv de sărbătorire” pentru adepții jihadului, deoarece a dat naștere la un resentiment profund față de implicarea SUA în lumea musulmană și a cultivat partizani ai mișcării jihadului mondial. Dacă aceste tendințe continuă, amenințările la adresa intereselor SUA, atât în țară cât și în străinătate, se vor diversifica, conducând la creșterea atacurilor în întreaga lume. Confluența țelurilor comune și dispersarea teroriștilor va îngreuna depistarea și subminare.

Ioan BUTIURCÄ‚

Bob Woodward, ziaristul american care a îngropat Administrația Nixon, l-a acuzat pe președintele George W. Bush că a ascuns adevărul privind nivelul de violență cu care se confruntă trupele americane din Irak. Într-un interviu care va fi difuzat duminică pe postul CBS, în cadrul emisiunii”60 de minute”, Woodward afirmă că atacurile insurgenței se succed la fiecare 15 minute, o realitate șocantă pe care Casa Albă a ținut-o secretă:” S-a ajuns în situația în care se înregistrează 8-900 de atacuri pe săptămână. Asta înseamnă peste 100 de atacuri pe zi, adică patru atacuri pe oră împotriva forțelor noastre”. Potrivit lui Woodward, perspectivele războiului sunt sumbre, în ciuda asigurărilor optimiste date de oficialii americani. „Adevărul este că evaluările experților în informații relevă că în 2007 lucrurile se vor înrăutăți și, cu toate acestea, președintele și Pentagonul continuă să spună: „O, nu, va fi mai bine…” Una este ceea ce spun în public și alta în particular. Dar de ce nu dezvăluie ce-și spun între patru ochi? Au pus pecetea secretului. Nimeni nu trebuie să știe.”