Colonia chinezească

•SC THERIDIAN SRL reciclează deșeurile de mase plastice și le exportă în China * După zece de experimente pe tărâm unguresc, patru oameni de afaceri chinezi au deschis o fabrică în Târgu Mureș * Mao, Tomi, Sony și Lisa vorbesc cursiv maghiara * Ei au păstrat și afacerea de la Budapesta, deși mediul de afaceri de acolo este descurajant, după aderarea la UE

L-am cunoscut acum două săptămâni, la show-ul organizat de Camera de Comerț, Agricultură și Industrie Mureș, unde o parte dintre firme au fost premiate pentru realizările din 2005. Sala plină. Mâncare bună, coniac la cerere, vorbă multă. Elegant, discret, singuratic, la capătul unei mese lungi stătea un om de afaceri care atrăgea privirile ca un magnet. Să fie japonez? Parcă.. Să fie chinez? Să fie din altă lume? Lângă el, o tânără drăguță, Cristina Zibilianu (aflăm ulterior), îi traducea de zor ce se discuta în sală, mai puțin discursul primarului Florea, imposibil de tradus într-o limbă străină, câtă vreme nu avea coerență nici în românește. Dar ce limbă vorbesc? Ciulim urechea și … suntem uluiți! Fata vorbește clar maghiară, asiaticul o ascultă atent și-i răspunde, șoptit, tot în limba lui Attila. La un moment dat, dialogul lor este brusc întrerupt de un anunț. Fata traduce, asiaticul face ochii mari, sare în picioare și pornește spre masa prezidiului să-și ridice premiul. Firma lui, THERIDIAN SRL, a ieșit pe locul 1 la categoria “Servicii de colectat și reciclat deșeuri. Salubritate”, secțiunea “Firme mici”.

Mao, primul chinez la Budapesta

El este Mao și s-a născut la capătul pământului. Are 47 de ani, provine din zona Shanghai și este primul om de afaceri chinez aciuit în Târgu Mureș. A plecat de acasă acum 15 ani, cu direcția Budapesta, pentru a porni o afacere. De ce în Ungaria? Pentru că, pe vremea aceea, nu avea nevoie de viză pentru Ungaria și această țară părea un tărâm propice pentru micul business. Asiaticii feriseră până atunci această parte a Europei, majoritatea alegând să migreze în SUA sau în țări mai bogate ale “batrânului continent”. Acum 15 ani, nu prea vedeai picior de chinez prin Budapesta, iar ideea deschiderii unui magazin de haine și încălțăminte ieftine a fost câștigătoare. “La început, nu cunoșteam pe nimeni acolo. Mi-a fost foarte greu. Nu-mi puteau pronunța nici măcar numele, Shen Yuejin, așa că m-am autointitulat “Mao”, ca să le fie mai ușor. Așa mi-a venit mie, n-are nici o legătură cu Mao Zedong, fostul lider comunist al Chinei. Am început cu magazinul, a mers din ce în ce mai bine. Mă gândeam și la un restaurant, dar pentru asta îmi trebuia un bucătar profesionist din China și nu l-am avut. Bine, la gătit mă pricep și eu, dar numai pentru mine, în liniștea de acasă”, povestește Mao, într-o ungurească delicioasă, pigmentată cu exclamații și oftaturi chinezești. După câțiva ani în Budapesta, i-a cunoscut pe Tomi (Xiao Guoyu), pe soția acestuia, Lisa, și pe fratele ei, Sony. Toți veniți în Ungaria din provincia Fujyan și porniți pe afaceri. Împreună au pus bazele firmei THERIDIAN KFT care se ocupă cu reciclarea deșeurilor plastice, pe care le exportă ulterior în China. De unde numele THERIDIAN? Nu are nici o legătură cu specia de paianjeni de casă, la fel de timizi și de discreți ca și Mao sau Tomi. “A fost ideea unui avocat din Budapesta. Noi căutam un nume pentru firmă, a venit el și a propus THERIDIAN, pentru că îi plăcea, așa a rămas. În ultimii ani, după aderarea Ungariei la Uniunea Europeană, mediul de afaceri s-a stricat brusc. Toate s-au scumpit, utilități, transport, salarii. Trebuia să ne reorientăm. Am ales România, mai precis Târgu Mureș”, povestește Mao.

Tomi, “creierul” afacerii

El este Tomi (Xiao Guoyu) și s-a născut la capătul pământului. Are 40 de ani, este însurat cu Lisa, are un copil de 2 ani, care locuiește, deocamdată, în China. Tomi a plecat acum 10 ani din provincia Fujyam, punând pe picioare firma THERIDIAN KFT, din Budapesta. “Cu un înainte de aderarea la UE, ne-am dat seama că Ungaria nu mai este un teren atât de viabil pentru afacerile noastre. Firma a mers din ce în ce mai slab. Nu știam absolut nimic despre România. Am auzit însă că tot mai mulți oameni de afaceri pornesc spre aceste locuri. M-am gândit să vin în recunoaștere. În 2004, am făcut turul României, am stat 3 luni aici. Mi s-a părut un mediu bun pentru afaceri, cu costuri încă mici. Mai rămânea să găsim o locație și ne-a plăcut Târgu-Mureș. În special pentru că aici se vorbește la tot pasul ungurește. Este a doua noastră limbă acum. Am venit și am deschis THERIDIAN SRL, împreună cu Mao și Sony, cumnatul meu. Ne ocupăm cu reciclarea deșeurilor de plastic și exportul lor în China. Mai precis, achiziționăm materiale plastice, în special pet-uri, pe care le măcinăm în fabrica noastră, din spatele combinatului Azomureș. Le punem în containere, le transportăm până la Constanța și le expediem cu vaporul în China. Din aceste granule de plastic, acolo se fac din nou produse care se vând în toată lumea”, spune Tomi. El ne explică, pe o ungurească cursivă, că THERIDIAN exportă, în medie, 150 de tone de marfă pe lună și numai pentru transport plătește 1500 de dolari/container. Fabrica din Târgu Mureș are 15 angajați, iar la biroul firmei, de pe strada Primăriei, lucrează cinci persoane, toți vorbitori de maghiară. “Firma din Budapesta exportă cam 300 de tone pe lună, tot cu 15 angajați, dar productivitatea e mai mică acolo. Pe lângă toate utilitățile și transport, noile salarii din Ungaria ne-au pus probleme. Oamenii de acolo sunt plătiți cu 90000 de forinți (aproape 400 de euro n.n.), aici ne descurcăm cu mai puțin”, povestește, zâmbind încurcat, Tomi. Cele patru fete de la birou fac fețe, probabil vor cere o mărire de salariu după plecarea noastră. Se vede pe el, este destul de îngrijorat de intrarea României în UE, la gândul că istoria din Ungaria se poate repeta. “Vom vedea ce va fi, vor crește și aici prețurile și salariile, foarte probabil. Noi o să încercăm să creștem calitatea produsului noastru, poate astfel vom menține echilibrul. Unde să mai mergem de aici? Poate direct în China”, spune, râzând copios, Tomi.

România lucrează în altă viteză

Mediul de afaceri din România a fost o mare dezamăgire pentru investitorii chinezi. Totul sună bine, dar cu practica e foarte greu. “Pentru fiecare hârtie, autorizație sau contract trebuie să așteptăm săptămâni întregi, uneori luni. Aici lumea lucrează într-o altă viteză, totul merge atât de încet, birocrația e mare. Am luat cu greu un credit, după multe formalități. Există un program finanțat de Ministerul Mediului de subvenționare a firmelor care se ocupă de reciclarea deșeurilor. Ne-am înscris și noi pe listă, așteptăm acum să publice în Monitorul Oficial normele metodologice. Este vorba de un ajutor de 4000 de lei vechi la un kilogram de pet-uri achiziționat de firma noastră. Sunt bani nerambursabili, ne-ar fi de mare ajutor. Din punctual ăsta de vedere, era mult mai bine la Budapesta. Acolo toate se rezolvau mai repede. Până și prelungirea permisului de ședere. Acolo se rezolva în două zile, aici durează mai mult de o lună”, susține Tomi.

Anul Porcului

Sunt patru: Mao, Tomi, Lisa și Sony. De la anul vor fi cinci, Mao intenționând să-și aducă fiica din prima căsătorie la Târgu Mureș. Fata are 23 de ani și este studentă în ultimul an la Facultatea de Limbi Străine din Shanghai. Grijuliu, Mao chiar vrea să-i deschidă o firmă de import de candelabra chinezești, numai să o convingă să rămână aici. Din tot grupul, el este sigur că Târgu Mureș este destinația finală. Nu mai vrea să plece nicăieri, îi plac oamenii, îi plac locurile, chiar și-a găsit o prietenă româncă, vorbitoare, evident, de maghiară. Făbricuța merge bine, magazinul chinezesc Sonyshop, deschis, recent, împreună cu prietenii săi, merge bine. De ce ar mai avea nevoie Mao, la 47 de ani? De liniște, pe care crede că o găsește la Târgu Mureș. Nu ies foarte mult, nu știu prea bine unde e Teatrul sau cinematografele. Mai degrabă cunosc cafenelele și restaurantele, mâncarea preferată fiind orez cu carne de vită. “Ne place să fim mai retrași. Nu avem probleme de socializare, lumea se poartă corect cu noi, nu simțim vreo discriminare, dar ăsta e stilul nostru. Nu putem spune că avem prieteni români, dar avem o grămadă de cunoscuți, majoritatea dintre colaboratorii noștri”, spune Tomi. Întrebarea în ce an suntem după calendarul chinezesc îl descumpănește. De zece ani trăiește după ceasul și calendarul european. Se gândește, se apropie de un calendar agățat pe perete, se uită lung, zâmbește încurcat, se apropie de birou, butonează ceva pe calculator, apoi strigă victorios: “Anul Câinelui. Și 2007 va fi Anul Porcului”.

I-am lăsat pe Mao și Tomi cu dorința ascunsă că, în România, anul viitor va sta totuși sub un alt semn. Ei nu știu că la noi, de 16 ani încoace, a fost tot Anul Porcului. Sau Porcilor.

Alin BOLBOS