Versetele sabiei

În mai puțin de patru ani, teroriștii musulmani au lovit capitalele a trei dintre cele mai importante state occidentale – Statele Unite, Spania și Marea Britanie. Deși atacatorii au declarat de fiecare dată că au acționat în numele Islamului, nenumărați oficiali politici, academicieni sau analiști mass-media continuă să repete că militanții respectivi nu sunt reprezentativi pentru “adevăratul Islam”, și că motivațiile lor sunt politice, militare sau, pur și simplu, rezultatul fanatismului. Asemenea poziții ignoră că fundamentalismul, extremismul și terorismul sunt înscrise în inima mesajului teologic al Islamului, al cărui scop ultim este instaurarea prin forță a califatului mondial.

Pentru a înțelege cum este posibil ca unii musulmani, bărbați și femei, să provoace un rău atât de mare unor oameni nevinovați, chiar și lor înșiși, prin detonarea de bombe sinucigașe în locuri publice, este esențială examinarea originilor și învățăturilor islamului, pornind de la baza lui primară, Coranul și Hadith

(colecția învățăturilor lui Mahomed). Se știe că Islamul a luat naștere la începutul secolului al șaptelea după Hristos, când Mahomed, membru al unui trib politeist din Mecca, a început să predice închinarea la un singur Dumnezeu – Allah. După o perioadă în care a înfruntat adversități și persecuții, Mahomed și-a impus punctul de vedere asupra triburilor arabe, folosind adeseori forța.

Curând după consolidarea poziției sale, Mahomed și-a îndreptat atenția asupra evreilor și creștinilor, sperând că aceștia vor accepta fără mari împotriviri noua revelație. În consecință, primele pasaje din Coran vorbesc admirativ despre “oamenii Cărții”. Dar când evreii și creștinii l-au respins pe Mahomed, acesta și-a schimbat radical atitudinea, dovadă fiind fragmentele ulterioare din Coran. Astfel, în Sura 5:51, el le poruncește musulmanilor să nu se împrietenească cu evreii și creștinii, iar în Sura 9:29 le ordonă să lupte împotriva evreilor și creștinilor până când aceștia fie se supun lui Allah, fie sunt de acord să plătească o taxă specială. În Sura 2:65-66 și Sura 5:60 evreii sunt descriși drept niște “maimuțe și porci care trebuie disprețuiți și respinși”. Pasul de la vorbe la fapte s-a materializat în anul 624, când Mahomed a cucerit câteva triburi iudaice și creștine, și a ordonat și supravegheat personal masacrarea a 600 de evrei într-o singură zi.

Jihad la drumul mare

Toți cei care i-au urmat lui Mahomed au luat sabia în mână, așa cum poruncește Coranul, și și-au dedicat energia răspândirii Islamului prin forța armelor. Într-un singur secol, forțele musulmane au cucerit Arabia Saudită, întregul Orient Mijlociu, Asia Centrală și teritorii întinse din India. Armatele islamice au năvălit în Egipt și nordul Africii, distrugând Imperiul Bizantin.

În anul 710 după Hristos, trupele musulmane au trecut strâmtoarea Gibraltar și au cotropit Portugalia și trei sferturi din Spania, apoi au ocupat o treime din teritoriul Franței. În anul 732, când se aflau la numai 200 de kilometri de Paris, musulmanii au fost învinși în bătălia de la Poitiers de armata lui Carol cel Mare. Influența musulmanilor în Spania s-a menținut câteva secole înainte de a fi împinși treptat spre Africa de Nord. O a doua încercare violentă de a subjuga toată Europa a fost făcută 900 de ani mai târziu, prin intermediul turcilor, conducătorii Imperiului Otoman. După ce au ocupat Grecia, Serbia, Bulgaria, Å¢ările Române și Ungaria, în 1683 turcii au ajuns la porțile Vienei, unde au fost respinși în mod miraculos de forțele occidentale. Imediat după eșecul celei de-a doua tentative de a cuceri Europa, Islamul a intrat într-o fază de apatie și stagnare din care s-a trezit în secolul 20, datorită mai multor factori:

1. Acumularea unei mari bogății, urmare a descoperirii uriașelor zăcăminte de petrol din teritoriile arabe;

2. Restabilirea statului Israel, interpretată de clerici islamiști ca ayatollahul Khomeini drept o pedeapsă a lui Allah cauzată de apostazia popoarelor islamice;

3. Poziționarea trupelor americane în Orientul Mijlociu, în urma invadării Kuweitului de către Irak;

4. Penetrarea culturii occidentale în lumea musulmană, prin intermediul fimelor, programelor de televiziune și bunurilor de consum;

Apostolul violenței

Nu întâmplător, o parte a lumii islamice a ales să răspundă la aceste evoluții prin folosirea violenței, actele de terorism comise la

New York, Madrid sau Londra fiind justificate prin trimiteri la învățăturile islamului, așa numitele “versete ale sabiei”. Și chiar dacă ferocitatea masacrelor i-a indignat pe mulți musulmani, realitatea este că în Coran se găsesc numeroase versete agresive la adresa evreilor sau creștinilor sau care aprobă uciderea celor care se presupune că sunt “infideli”, dușmani ai Islamului.

Astfel, Sura 5 conține următoarea poruncă: “Să nu ai prieteni evrei sau creștini… cel care își face prieteni printre ei este ca unul dintre ei”. Intoleranța este dusă până la extrem în cazul în care o persoană decide să respingă credința islamică sau se convertește la altă religie. Potrivit Sura 9;12, astfel de persoane trebuie executate. În Hadith se spune: “Pe oricine își schimbă religia, omorâți-l” (Hadith 9:57).

În ce privește latura combativă a islamului, Coranul nu numai că justifică violența, dar o și propovăduiește:” Războiul vă este orânduit, și unora dintre voi nu vă place. Dar se poate ca voi să urâți tocmai ceva bun pentru voi și să iubiți ceva ce este rău pentru voi. Însă Dumnezeu știe, și nu voi”( Sura 2:212, 213 ). Un exemplu și mai elocvent este Sura 9:5:” Luptați și omorâți păgânii oriunde-i veți întâlni, apucați-i, împresurați-i și pândiți-i în toate modurile; dacă se pocăiesc, se vor ruga în mod regulat și vor face acte de caritate regulate, atunci deschideți drumul pentru ei, căci Dumnezeu este iertător și milostiv”. Apologia jihadului (războiul sfânt) este fățișă într-un Hadith, unde Mahomed este citat cu următoarele cuvinte:”Sabia este cheia paradisului și a războiului. O picătură de sânge pentru cauza lui Allah – o noapte petrecută sub arme – este mai folositoare decât două luni de post și rugăciune. Oricine cade în bătălie, păcatele lui vor fi iertate, iar în ziua judecății, membrele lui vor fi aduse pe aripile îngerilor și heruvimilor”.

Avocatul terorismului

În Coran, recompensa pentru cei care mor în Jihad este chiar paradisul, după cum asigură Sura 4:74. Sacrificiul propriei vieți pentru Allah este considerat lucrul cel mai de preț pentru un musulman:” Și dacă ești ucis sau mori în Calea lui Allah, iertarea și milostivirea din partea lui Allah sunt mai de preț decât tot ceea ce alții ar putea aduna din bogățiile lumii” ((Sura 3:157). Martirilor le este promisă o viață luxoasă și senzuală în Paradis. Potrivit lui Al-Ghazzali, unul dintre cei mai mari învățați ai Islamului, atunci când ajunge în Paradis, un martir va avea parte de 4000 de virgine.

În ce privește folosirea terorismului, poruncile lui Mahomed nu lasă loc nici unei ambiguități:”Împrăștie teroarea în inimile inamicilor lui Allah și a dușmanilor voștri” (Sura 8:60). Credincioșii musulmani sunt asigurați că însuși Dumnezeu va sări în ajutorul lor, după cum spune Sura 8:12, 17:” Voi inculca teroarea în inimile necredincioșilor. Lovește-i peste gât și zdrobește-le vârfurile degetelor. Nu tu ești cel care-i nimicești, ci Allah (Sura 8:12, 17).

(va urma)

Ioan BUTIURCA