Alooo…nu vă mai aud

De anul nou li se va cânta prohodul prefecților numiți pe viață. Poate o fi fost un cadou frumos de la Guvern, venit ce-i drept în urma unor examene luate cu brio de liderii județelor, dar e totuși trist. Ne gândim la al nostru prefect, încă tânăr, Ciprian Minodor Dobre. Se zice că viața merită trăită tocmai pentru că e plină de surprize. Ori onor dom’ prefect știe acum că, până la pensionarea care va fi peste câteva decenii, va fi nevoit să participe la ședințe, să fie luat la întrebări, contestat, vânat, săpat. Tot spankul funcției a dispărut. A dispărut frenezia și emoția campaniilor electorale, a rămas doar siguranța că acel scaun pe care stă acum trebuie schimbat cu unul cât de comod se poate, pentru ca domnia lungă să fie măcar confortabilă. Sperăm doar ca zâmbitorul și amabilul Dobre, omul care răspunde la toate telefoanele să nu se transforme prea repede într-o acritură. “Alo, nu vă mai aud…”