Bomba DISTRIGAZ ticăie pe conducte

800 de milioane de euro vor ajunge în conturile ROMGAZ, OMV, Distrigaz – E.ON Ruhrgas și Distrigaz Sud – Gaz de France * Majorarea prețurilor și tarifelor la gaze naturale, parafată prin decizia ANRGN nr. 308/2005, nu poate fi justificată de costuri mai mari * Distrigaz NORD SA după ce s-a făcut stăpână pe rețelele de distribuție private, ne jecmănește, obligându-ne să plătim și amortizarea rețelelor amortizate * Prin introducerea abonamentului și a invenției costuri operaționale * Prin jongleriile legale, Ruhrgas primește aproape gratis DISTRIGAZ Nord SA * Și plănuiește externalizarea sectorului de service-întreținere * De banii noștri vor beneficia și societățile private născute în umbra ROMGAZ sau OMV

Majorarea prețurilor și tarifelor gazelor naturale, începând cu 1 aprilie, a trecut oarecum neobservată atât în rândul consumatorilor casnici, dar și a jurnaliștilor, probabil pentru că efectele Deciziei nr. 308/2005 a Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, semnată de președintele Ștefan Cosmeanu, se va resimți abia în luna mai când vor fi emise primele facturi, având încorporate majorarea cu 20% a prețului de livrare a gazului, dar și abonamentul – componenta fixă a facturii, stabilit în funcție de consumul anual al abonatului.

Modul cum ne ușurează Distrigaz, dar, mai ales, noii proprietari – legal, recunoaștem – de sute de milioane de euro l-am abordat într-un număr anterior al ZIARULUI, când am prezentat categoriile de consumatori, stabilite de ANRGN, care vor fi obligați să plătească un abonament lunar fie că consumă sau nu gaz. Reprezentanții ANRGN au motivat introducerea acestor tarife prin necesitatea Distrigaz de a-și acoperi costurile operaționale care nu sunt influențate de consumul de gaze naturale. Tot atunci, ZIARUL a prezentat efectele dezastruoase pe care introducerea abonamentului le va avea asupra buzunarelor membrilor familiilor nevoiașe, a pensionarilor, dar mai ales a populației care locuiește în mediul rural și consumă gaz doar în lunile de iarnă, iar vara economisește.

Distrigaz ne taxează de două ori

ANRGN, în răspunsul remis ZIARULUI, preciza că prin introducerea acestei componente fixe în factura finală la gaz recunoaște costurile operaționale justificate, prudent efectuate, ale DISTRIGAZ, fără să explice ce se înțelege prin costuri prudent efectuate, respectiv a amortizării reglementate și a unei rate reglementate a rentabilității, calculată la valoarea investițiilor puse în funcțiune – generatoare de venituri. Dacă prima “recunoaștere” este interpretabilă – deoarece nu se indică exact ce cheltuieli se pot efectua, în ce cuantum etc. -, cealaltă prevedere aduce în discuție o problemă foarte gravă, nesesizată de consumatori și nici de autoritățile cu atribuții în domeniu.

Ne vom opri în primul rând asupra problemei amortizării și a investițiilor, ultimele presupus a fi efectuate din tarifele de abonament.

Doar că ce a uitat atât ANRGN, dar și Distrigaz Nord SA să precizeze este că 70% din rețelele de distribuție de gaz – acelea care s-au realizat până în 1990 (durata de viață a rețelelor este de 15 ani) sunt amortizate, adică valoarea lor contabilă este zero și, în plus, la dispoziția societății de distribuție se află deja provizioane – fonduri – pentru a fi efectuate investițiile – înlocuiri de conducte, întreținere și alte asemenea cheltuieli. De aceea, introducerea abonamentului, justificată legal, apare drept nejustificată în termeni de contabilitate. Ca să nu avansăm termeni mult mai duri, gen hoție. Al doilea aspect se referă la restul de 30% de rețele, realizate în sistem privat, dar luate cu japca prin Legea Gazelor nr. 351, adoptată în iulie 2004. Astfel, rețelele realizate de comunitățile locale, de persoane fizice sau juridice, din cele 22 de județe pe care Distrigaz Nord le acoperă, au renunțat la investițiile lor, mai mult siliți decât de bunăvoie, și le-au cedat cu titlu gratuit distribuției de gaze. Fără să poată emite pretenții la despăgubiri. După acest jaf legalizat, prin care, putem afirma, distribuțiile private au fost naționalizate, ANRGN, culmea tupeului, aprobă tarife de abonament pe rețelele realizate, în multe situații, chiar pe banii consumatorilor care acum vor fi taxați. Și care au suportat și costurile de întreținere. Situația din Mureș, unde spre exemplu 70% din rețelele de distribuție din comune au fost realizate de particulari și nu din fonduri publice, este similară în multe din cele 22 de județe.

Astfel, prin aceste inginerii legale, Distrigaz Nord (care la momentul adoptării Legii Gazelor era deja în proces de privatizare, în concluzie Ruhrgas miza pe viitoarele beneficii financiare oferite pe tavă de un guvern corupt, ne referim la cel pesedist, și oficializate de un altul care fie că nu cunoaște în profunzime dedesubturile de pe piața gazelor naturale, fie a intrat în același joc cu o finalitate tristă – îmbogățirea unor firme străine și sărăcirea propriei populații), mizează atât pe fondurile de investiții existente cât și pe cele care urmează a fi încasate din luna mai de la populație. Doar sumele pe care ar urma să le încaseze din această suprataxare se ridică la circa 150 de milioane de dolari anual, așa cum am arătat în numărul anterior al ZIARULUI, în condițiile în care preluarea a 51% din acțiunile Distrigaz Nord SA îi costă pe nemți 313 milioane de euro.

Câștig zero pentru comunitățile locale

Dacă Distrigaz Nord SA și ANRGN ne-au justificat atât de plastic de ce trebuie să plătim niște tarife, care încă nu avem certitudinea că nu se regăsesc oricum în prețul de livrare al gazului, suntem și noi curioși dacă societatea de distribuție, în curând proprietate a E.ON Ruhrgas – Germania, este dispusă să plătească redevențe pentru concesionarea rețelelor de distribuție pe care le utilizează și care fac parte din domeniul public al localităților?

Poate așa nu ni s-ar părea atât de injuste aceste tarife, dacă o parte s-ar întoarce din buzunarul nostru în bugetele localităților de domiciliu. Le sugerăm primarilor din localitățile din cele 22 de județe să facă front comun pentru a-și minimaliza pierderile din bugete, ținând cont că și primăriile locale vor fi afectate de introducerea abonamentelor, cheltuieli care de altfel nu au fost prevăzute în bugetele locale.

Datorii șterse pentru cumpărător

Introducerea abonamentelor nu este singura măsură în dezavantajul consumatorilor români de gaz. După ce, prin grija ANRGN, suportăm de două ori amortizarea rețelelor de gaz, precum și susținerea programului de investiții, statul român – semnatar al contractului de privatizare cu nemții de la Ruhrgas – ne mai pregătește o surpriză. Conform unei clauze contractuale, statul român preia ca datorie publică toate debitele Distrigaz Nord, adunate între momentul semnării contractului de privatizare (oct. 2004) și intrarea efectivă în proprietate privată. Dacă ținem cont că în iarnă cele două distribuții de gaz au apelat la împrumuturi externe în valoare de 25 de milioane de dolari pentru cumpărarea de gaze din import, împrumuturi garantate de stat, avem deja imaginea unei afaceri păguboase pentru noi, românii. Să nu uităm, de asemenea, că în momentul de față datoriile restante ale clienților către DGN, la data de 28 februarie 2005, erau de peste 300 miliarde lei, cum am fost informați de reprezentanții Biroului de presă al Distrigaz, debite ale căror regim este încă incert, dacă nu cumva vor trece și acestea tot la datoria publică, urmând a fi recuperate tot din buzunarul nostru.

Privatizare prin externalizare

Dar se pare că acestea nu sunt ultimele lovituri pe care viitorul proprietar ni le pregătește. Deja există speculații pe piață care dau ca sigură externalizarea serviciilor de proiectare, execuție, întreținere, înlocuire conducte etc. din cadrul DISTRIGAZ Nord, după intrarea efectivă a societății în proprietatea Ruhrgas. După modelul PETROM – care a înființat PETROM Service -, nemții se pare că vor renunța la sectoarele enumerate mai sus în favoarea sindicatelor din Distrigaz, conduse de Eugen Luha. Motivația ar fi că vor putea fi urmărite mult mai bine costurile. Cumpărătorul se va ocupa în schimb doar de activitatea de negociere și vânzare a gazelor naturale către consumatorii finali. Asupra acestor zvonuri de piață reprezentanții Distrigaz Nord au refuzat să se pronunțe, declarând: “Așa cum probabil știți, privatizarea Distrigaz Nord nu s-a finalizat încă, iar în acest context este prematur să discutăm despre intențiile E.ON Ruhrgas”.

Normal, constituirea Distrigaz Service, va da o serioasă lovitură companiilor private care activează în acest domeniu, știut fiind faptul că Distrigaz are piață inclusiv prin metode neconcurențiale, dar care scapă verificărilor Consiliului Concurenței. Spre exemplu, are o clientelă formată din operatori preferați etc.

Dar nu trebuie să vă mire legalizarea acestor tarife, în condițiile în care nici autoritățile cu atribuții în domeniu nu au habar despre ce este vorba exact, așa cum ne-au dovedit-o reprezentanții însărcinați cu protecția consumatorului… Din păcate, jocurile de pe piața gazelor ne oferă perspective sumbre pentru 2007, când se va liberaliza piața, dar nu va mai exista concurență.

“Prin introducerea abonamentului se evidențiază costurile fixe separat și independent de volumul de gaze distribuite. Abonamentul acoperă costurile fixe (amortizare, costuri de capital, cotă parte din costurile operaționale de distribuție, care nu depind de volumele distribuite) care nu au legătură cu fluctuațiile consumului de gaze naturale. Chiar dacă clienții consumă mai puțin, costurile fixe pentru operarea și întreținerea rețelei puse la dispoziția consumatorilor, sunt aceleași”, Biroul de Presă al Distrigaz Nord SA

“A existat o consultare prin intermediul Consiliului Consultativ existent la ANRGN. Scopul introducerii taxelor de abonament urmărește evidențierea cât mai transparentă a costurilor fixe legate de asigurarea disponibilității serviciului și nu reprezintă un venit sigur pentru societățile de distribuție, având în vedere creșterea tarifelor la gazele naturale, ceea ce poate conduce la realizarea de economii la consumatorii casnici”, Stelică Nicula, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului

Venituri de 60 de milioane de dolari anual vor intra și în conturile unor producători mici de gaze naturale, care dețin cumulat restul de 10% din piață. AMROMCO ENERGY SRL, firmă americană patronată de AMROMCO ENERGY LLC, Delaware, SUA, este unul dintre producătorii privați de pe piața gazelor din România. Despre care se știe însă destul de puține.

“În condițiile în care există piețe care nu sunt deschise concurenței în totalitate, pentru reglementarea acestora au fost create autorități de reglementare sectoriale (ANRE, ANRGN, ANRC). Acestea sunt singurele instituții care, prin legislația specifică, se pot pronunța în legătură cu aceste prețuri. Pe aceste piețe, Consiliul Concurenței nu poate interveni și nu poate verifica oportunitatea modificării prețurilor și tarifelor, deoarece nu are competențe paralele cu cele ale autorităților de reglementare în diferite sectoare”, Simona Barbu, purtător de cuvânt al Consiliului Concurenței