Aliaților le-au cedat nervii …

Nu știu cum altfel ar putea fi interpretat gestul aliaților de a se recunoaște învinși într-o bătălie pe care au inițiat-o în urmă cu mai puțin de două luni.

Dar nu v-am spus care este subiectul surprizei mele: renunțarea aliaților de a mai schimba pe ici pe colo, în punctele esențiale, harta cu directorii serviciilor deconcentrate din județe.

Cu toate că atunci când a fost decisă inclusiv prin modificarea legii funcționarului public, doar de dragul unor aspiranți la funcții de conducere sau la fotoliile unor indezirabili, am recunoscut că măsura nu este nici inteligentă, nici productivă, nici corectă, iată-mă acum în postura orbului care nu nimerește Brăila.

După ce au curs pe tastatură valuri de litere, înfierătoare a deciziei aliaților și a atitudinii lor de stăpânitori implacabili, iată-mă rămasă mută de uimire pentru că pur și simplu nu înțeleg rotirile acestea amețitoare sau schimbarea radicală a macazului.

În consecință nu pot să nu mă întreb ce joc fac aliații, ce strategie o fi și asta în care directorii sunt lăsați să se culce pe urechea funcției, siguri pe fotoliul lor dacă au dovedit un dram de competență și profesionalism? Nu mai contează adeziunile și carnetele de membri la roșii? Ciudat comportament. Inconstant. Sau o fi doar o măsură prin care celor vizați de tăvălugul schimbării să le fie adormite antenele prin care miros pericolul și a le amăgi instinctele de a reacționa cu toate armele pentru apărarea teritoriului cucerit în cei 4-8-10 ani de obișnuință la conducerea unei instituții bugetare?

Cum s-or fi simțind cei care își încercau deja dosurile în fotolii relaxante pe acasă sau la slujbe nu atât de odihnitoare ca șef de instituție publică, într-o repetare obsesivă a unui exercițiu de mărire potențială? Ce și-or fi zis când au citit prima oară declarația portavocii liberale, Eugen Nicolăescu, că job-urile promise le sunt amânate sine die. S-or fi simțiți trădați? Sau or fi fost deja antrenați deja conștient și conștiincios în această strategie?

Dar ce veți face dacă nu vă iese jocul și veți rămâne atârnați de partid cu aceste personaje, unele pe care le vreți plecate? Cum le veți explica colegilor purtători de oranj revoluționar? Că ați încercat, ați riscat și ați eșuat?

Până una alta Cristian Chirteș, de la Direcția Silvică, Teodor Oană, de la Finanțe, au prins alt val, unul al năvălniciei forțelor oranj ale schimbării. Au fost norocoși sau dimpotrivă, se va vedea în timp. Până una alta, Emilia Leah, Reghina Fărcaș, Carmen Vamanu, Klara Brânzaniuc, Ștefan Someșan și alți directori vizați de valurile trecătoare ale puterii mai pot lua un balon de oxigen pentru reîncărcarea bateriilor pentru un nou duel. Purtat în subteranele sau la vederea a tot poporul.

Acum nu îmi mai vin în minte nici gânduri de profesionalism, nici de competență. Mă obișnuisem atât de mult cu schimbarea… Directorilor …Cu așteptarea unor nume noi, figuri noi. Unele, cu certitudine, mai proaspete. De-a ce ne jucăm până la urmă? Ce suntem noi în toate aceste ecuații și inconstanțe politice? Electorat de manevră din patru în patru ani?

Sau ne pregătiți pentru anticipate?

de Ligia VORO