Centrul de la Brâncoveneşti, premii cu dragoste

 Barierele de orice fel pot fi doborâte prin frumos, prin artă. Pot fi doborâte prin ambiţie şi perseverenţă. Şi desigur, multă implicare, de care a dat dovadă personalul de la Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică (CRRN) de la Brâncoveneşti, condus de directorulVasile Pokorny. Au demonstrat asta din nou, asistaţii – pacienţi cu diferite dizabilităţi îngrijiţi la Brâncoveneşti obţinând o serie de premii şi distincţii atât la concurs internaţional de dans, cât şi la Jocurile Naţionale Special Olympics România, desfăşurat zilele trecute în Târgu-Mureş.

Programul de meloterapie, întotdeauna învingător

În ce priveşte concursul internaţional de dans, acesta se desfăşoară deja de câţiva ani la sfârşitul lunii mai la Kecskemét, Ungaria, aceasta fiind a şasea ediţie, a treia participare pentru mureşeni, şi toate premiate cu câte un premiu I. Nu mai puţin de 400 de concurenţi din 3 ţări şi 19 instituţii de profil la această ediţie, o concurenţă redutabilă, deşi în acest context, importantă este participarea. În acest an, trupa câştigătoare, condusă şi pregătită de un colectiv format din dr. Barabás Dénes, Katona Éva şi asistenta medicală Melida Romanţi, responsabila programului de meloterapie, a fost compusă din 5 doamne şi domnişoare cu dizabilităţi, cu vârste cuprinse între 20 şi 47 de ani, câţi numără vedeta acestei ediţii, Gáll Katalin. Un volum mare de muncă, atât a pacienţilor, cât şi a personalului dedicat, prin care şi-au asigurat locul întâi la secţiunea de teatru-dans a concursului. Rezidentele Centrului s-au prezentat în acest an cu un număr de pantomimă – dans tematic, în care au dorit să prezinte, în varianta proprie, lupta dintre Bine şi Rău. Prezentarea a fost de-a dreptul dramatică, Katalin fiind cea care găsind locuinţa goală, părăsită de persoana dragă, recurge la alcool şi medicamente până la leşin. Acesta este momentul în care, în visul letargic, îşi fac apariţia Binele şi Răul, întrupate de celelalte membre ale micuţei trupe, şi au dus lupta seculară, din care desigur Binele a ieşit învingător. Aşa cum şi programul de meloterapie este întotdeauna învingător, rezultatele acestui tip de activităţi fiind vizibil nu doar prin premiile obţinute, cât mai ales prin integrarea şi motivarea asistaţilor, specialiştii raportând îmbunătăţiri masive atât în ce priveşte coordonarea fizică a pacienţilor, cât şi în curajul, deschiderea şi optimismul de care aceştia dau dovadă. “Evoluţia este vizibilă pe toate planurile”, explică Melida Romanţi. “Fiind atât de mulţi, am încercat să-i rotim, să integrăm pe toţi doritorii. Îşi doresc să participe, au iniţiativă. Se simt importanţi, utili, liberi. Acesta este scopul meu. Am vrut să dovedim lumii că aceştia nu sunt persoane care trebuiesc date la o parte”, afirmă Romanţi.

 Fizicul ajută mentalul celor mai nevinovaţi

La fel simte şi Aliz Barbura, cea care a pregătit şi însoţit cei 6 participanţi la Special Olympics. Emoţiile sportivilor speciali de la CRRN Brâncoveneşti au început din prima zi a antrenamentelor, simpla idee de a participa la un concurs, de a ieşi din rutina zilnică a Centrului şi de a-şi încerca puterile cu alţi sportivi speciali fiind o posibilitate fantastică şi de neuitat pentru ei. Atleţii s-au antrenat zilnic, pentru ei fiind extrem de importantă reuşita. “A fost o perioadă încărcată de emoţii, şi înainte cât şi după concurs. Şi toate pozitive”, explică psihologul Aliz Barbura, cea care s-a ocupat de grupa de sportivi. În ce priveşte competiţia, aceasta a constat într-un traseu aplicativ obligatoriu, sportivii putând să aleagă, pentru celelalte probe, dintre bocce, atletism şi înot, la care au şi participat. Nu le-a fost uşor nici lor, dar nici personalului care s-a ocupat şi se ocupă în continuare de ei. “Eu pot să afirm că a fost o oboseală foarte fericită. Am putut să le oferim ceva care să-i scoată din rutină şi să-i motivăm.Am constatat că astfel de experienţe reprezintă tot ce au nevoie pentru dezvoltare”, spune Barbura. Aceasta consideră că beneficiile aduse de astfel de competiţii se văd deja cu ochiul liber, atât în dezvoltarea fizică a pacienţilor, cât şi, mai ales, în cea psihică. “Iar fizicul întotdeauna ajută mentalul. Sunt foarte recunoscători. Se deschid şi au încredere atât în noi, cei care-i îngrijim, cât şi în oameni în general. Sperăm că astfel de provocări şi ieşiri din rutină vor fi din ce în ce mai dese”, crede psihologul-antrenor. Pentru toţi cei care lucrează aici şi supraveghează fiecare gest şi fiecare mişcare a rezidenţilor, totul este o provocare continuă. Una acceptată. Provocarea de a ajuta pe cei mai nevinovaţi oameni de pe pământ.