Inchiziția proletară din Mureș

În urmă cu treizeci de ani, ei erau zeloși activiști ai PCR Mureș. Astăzi, risipiți (poate strategic) în diverse partide și instituții – ceea ce nu-i împiedică pe unii să dezerteze și să reîncadreze în alte partide, după cum bate “vântul schimbării”, fapt care dovedește că au un spirit înnăscut al orientării – se încăpățânează să creadă că mai reprezintă ceva sau pe cineva. Întrebarea pe care ți-o pui firesc: activiști din vocație sau din oportunism? O parte dintre ei cunoașteți (și recunoașteți) și dumneavoastră, dar îi acceptați în funcțiile dobândite grație “experienței” lor din trecut… Din comoditate, din lașitate sau pur și simplu din lehamite.

În deceniul opt, la nivelul fiecărui județ funcționa așa-numitul Colegiu de partid, un organ al P.C.R. cu o putere deosebită la nivelul județului. În Mureș, cei investiți în deceniul opt cu putere pe linie de partid (și nu numai pe această linie), erau: Lakatos Francisc, Naftanailă Ciuchină, Florian Bogdan, Lobl Martin, Ioan Lazăr, Ionel Filip și Gomboș Mihai. Aceștia se întruneau periodic pentru a lua în discuție abateri de la “morala proletară” sau alte abateri considerate grave, comise de membrii de partid, cadre de conducere în diverse instituții ale statului sau chiar simple cereri și sesizări ale cetățenilor, referitoare la situația lor sau a altora. Aceste abateri sesizate – cele mai multe prin scrisori anonime, dar și de către organele de miliție sau de securitate – erau apoi cercetate de comisii ale Colegiului de partid. După ce concluziile cercetării erau finalizate, Colegiul de partid se întrunea pentru a lua în discuție măsurile care se impuneau pe linie de partid pentru cel(sau cei) în cauză. Dacă faptele comise aveau și un oarecare “iz” penal, membrul de partid nu putea fi arestat, judecat și condamnat, fără ca în prealabil Colegiul de partid să fi dispus măsuri pe linie de partid pentru cel în cauză. Erau însă și situații în care, chiar Colegiul de partid făcea recomandarea ca cel sancționat pe linie de partid să fie cercetat penal. După cum vom vedea mai jos, concluziile Colegiului cântăreau foarte greu. Citind și studiind materialele trimise în anul 1974 Colegiului de partid din Târgu Mureș de către diverși “anonimi”, am tras o concluzie de-a dreptul alarmantă: fenomenul delațiunii la nivelul anului 1974 era foarte extins. Conștiință revoluționară sau doar simple și imunde turnătorii?

“Anonimii” partidului sau turnători fără chip

Cele mai multe sesizări către Colegiul de partid Mureș erau făcute prin scrisori anonime. Conținutul acestora avea în vedere în principal, așa-zise “fapte nedemne”, numite și “comportament imoral” sau “neprincipial”. E de presupus că în spatele acestor anonime stăteau de fapt chiar unii soți (soții) “încornorați”, ori chiar amantele care nu mai prezentau interes pentru cel în cauză. Erau sesizate însă și alte aspecte, precum primirea de foloase necuvenite, relații cu străinii, ori altele mai puțin obișnuite, cum ar fi de exemplu solicitarea unor pensii de merit pentru activitate ilegală ca membru al PCR pe timpul cât acest partid activase în afara legii, etc…Rehner Friederic din Sighișoara, instructor al Comitetului Județean Mureș a fost reclamat de către un “anonim” că are”o comportare nedemnă și relații neprincipiale” cu secretara Consiliului popular și că este deseori văzut sub influența băuturilor alcoolice. Comisia care a cercetat cele sesizate a ajuns la concluzia că nu se confirmă respectivele acuzații și drept urmare Colegiul de partid Mureș nu a dispus măsuri împotriva sa pe linie de partid. Nu la fel au stat lucrurile cu fostul comandant al Secției de securitate din Sighișoara, Alexandru Oprea. Tot un “anonim” l-a reclamat și pe acesta că ar fi comis abateri grave de la conduita morală. După cercetările de rigoare, care în cazul acestuia, probabil s-au confirmat, Colegiul de partid a recomandat “vot de blam”, ca sancțiune pe linie de partid, iar ca măsuri administrative să fie destituit din funcție și mutat. Acesta a și fost destituit și mutat la scurt timp, într-o funcție operativă la Inspectoratul Județean de securitate din Târgu Mureș.

Corigent la cele sfinte

Un caz mai puțin obișnuit pentru acele vremuri, a fost cel al lui Viorel Mateiu, profesor de limba engleză la fostul Liceu nr.4 din Târgu Mureș. Acesta era acuzat – ulterior Colegiul a stabilit că acuzațiile erau reale – de mai multe fapte de abuz sexual și de hărțuire sexuală a unor eleve de la acel liceu. În cuprinsul referatului întocmit de Colegiul de partid, se menționa că dascălul cu veleități de Don Juan, “și-a satisfăcut unele plăceri josnice”. Acesta – potrivit raportului – ar fi abuzat sexual de elevele C.C. de 17 ani(pe care a lăsat-o însărcinată și care ulterior a și născut un copil), de B.I, de 17 ani și de K.E. de 17 ani și le-a hărțuit sexual, profitând de funcția sa, pe alte trei eleve, F.S., A.E. și M.S., toate de 17 ani și colege cu primele la același liceu. Pretextele folosite de”dascălul-crai” Viorel Mateiu era acela că, fie le amenința cu corigența la limba engleză, fie se arăta interesat de a le acorda meditații la el acasă. Intuind pericolul de a fi condamnat după ce va fi exclus din partid de către Colegiul de partid, Viorel Mateiu a încercat fel de fel de subterfugii, dar inutil. A fost în cele din urmă exclus din partid, i s-a desfăcut contractul de muncă, apoi a fost judecat și condamnat. După ieșirea din închisoare a lucrat un timp la Gaz metan Târgu Mureș. În primii ani după ’89, prin urbe mai putea fi întâlnit un bătrân cu un aer obosit și îmbrăcat ponosit. Apoi a dispărut brusc din “peisaj”.

Amor proletar cu iz de telenovelă

Un alt caz luat în discuție în 1974, elocvent pentru moravurile unor mai mari din securitatea mureșeană, fapt luat dealtfel în dezbaterea Colegiului de partid Mureș, a fost cel al lui Ioan Nechifor Moldovan, fost maior. Absolvent al Facultății de drept, om căsătorit și tată a doi copii, Moldovan “se-namorase” de mai multe ori, uitând de responsabilitățile de serviciu și de familie. Acesta a fost încadrat în MI în 1952 și trecuse prin mai multe funcții: lucrător operativ, inspector principal, șef de birou, iar din 1972 devenise șef serviciu I la Inspectoratul Județean de securitate. Propriile “organe” ale securității(protecție internă i-am zice noi astăzi, conrainformații i se spunea însă atunci) vegheau cu vigilență. În raportul întocmit de aceste organe și oferit Colegiului de partid, se menționa că prima aventură, Moldovan ar fi avut-o în 1965(femeia își părăsise chiar soțul venind la Târgu Mureș), a doua în ’70 cu o angajată a Inspectoratului și cea de-a treia din cariera de ofițer, curmată brusc pe motiv de “hormoni prea jucăuși”, Moldovan ar fi avut-o tot în ’70, dar spre sfârșitul anului. A fost o aventură de coșmar încheiată aproape tragic. Cea care intrase în grațiile maiorului, o studentă mureșeancă, a făcut o cădere psihică la un moment dat și încercase să-i asasineze soția. Drept urmare, studenta a fost internată la psihiatrie cu un diagnostic sever, psihopatie, iar cariera maiorului de securitate a luat sfârșit. După îndelungi dezbateri, Colegiul de partid a propus în iunie 1973, scoaterea lui Moldovan din rândul cadrelor active ale securității pe motiv că, citez: “prin comportarea lui a lovit grav în prestigiul instituției”.

Când revoluția își “devorează” fii

O scrisoare anonimă i-a vizat și pe frații Ioan și Vasile Chiorean din Solovăstru. Primul dintre ei era învățător, dar și locțiitor al secretarului comunal de partid și era acuzat de consum exagerat de alcool și de violență fizică și verbală. Cel de-al doilea era profesor și era acuzat că și-ar fi însușit din ghinda recoltată de elevii școlii și că ar fi dat note fără să-i asculte pe elevi, etc. Nici chiar înalta lor protecție – erau frații lui Pavel Chiorean, prim secretar al Comitetului municipal de partid din Târgu Mureș – nu i-a putut salva de “mânia proletară”. La recomandarea Colegiului de partid au fost sancționați pe linie de partid, ba chiar mai mult, un văr de-al celor doi Chioreni în discuție, directorul școlii din Solovăstru, vărul celor doi, pe numele său Toader Chiorean, a fost schimbat din funcție pentru faptul că a fost”neprincipial” în relația cu neamurile sale. Un alt caz, care de data acesta ilustrează buna cooperare dintre organele de partid și cele de securitate, se referă la situația lui Vasile Rugină instructor în acel moment(1974) la sectorul cadre al Comitetului Județean de Partid Mureș. Acesta întreținea de aproape 6 ani, relații cu Fogel(fost Nirsch) Andor, originar din Târgu Mureș și care, în 1968, profitând de o excursie în străinătate, rămăsese în Belgia. Rugină îi trimitea(și primea) scrisori de la Fogel prin intermediul familiei Alexandrina și Pompei Botezan. Recomandarea – ce devenea literă de lege – a Colegiului de partid era clară: “să fie scos din aparatul de partid și să i se aplice și o sancțiune statutară severă”. Cu siguranță că în acest caz a mai urmat probabil și o anchetă, având în vedere că intrase în relații cu străinii. Velman Hans, director în 1974 al Liceului nr.2 din Sighișoara și deputat în Marea Adunare Națională, obișnuia să nu-și cam țină orele, să mai facă câte o beție însoțită deseori de scandal, iar în momentele respective să-i amenințe pe cei care încercau să-l calmeze cu controale în gestiune, fluturându-le ostentativ legitimația sa de deputat. Colegiul de partid din Mureș l-a luat și pe el în discuție și a recomandat înlocuirea sa din funcțiile deținute, dar și o sancțiune severă pe linie de partid. Timpurile s-au mai schimbat în ultimii 30 de ani, iar temutul Colegiu de partid, cum era și firesc, a dispărut. Asemenea moravuri însă, cu siguranță că au mai rămas. Doar protagoniștii lor sunt alții. Pe ei nu-i mai judecă nimeni. Nici măcar infatuatele lor conștiințe.

Adrian POP