Întâlnire cu Einstein

Aici, dar cel mai probabil în strãinãtate, ar fi ajuns cu certitudine un om de științã de mare valoare. Einstein i-a arãtat interes, chiar prietenie și, în orice caz, multã considerație, încurajându-l în cercetãrile sale. Din pãcate însã, Francisc Panet, inginer chimist din Târgu Mureș, a avut o viațã scurtã și zbuciumatã. Vom încerca sã configurãm pe scurt principalele coordonate ale acestui destin tragic, care a sfârșit surprinzãtor și brutal în fața plutonului de execuție.

Nãscut în 1907, la Târgu- Mureș, într-o familie foarte înstãritã, tânãrul Panet a avut șansa sã studieze în strãinãtate, mai precis la “Deutsche Technische Hochschule” (Politehnica) din Brno, Cehoslovacia, la începutul anilor ’30. Înzestrat cu o gândire logicã excelentã, meticulos și foarte organizat în expuneri, studentul Panet a atras atenția profesorilor sãi încã de la începutul studenției, nu numai prin calitatea expunerilor, dar mai ales prin preocupãrile dovedite pentru cercetarea științificã, în mod deosebit pentru știința fundamentalã. Era așa cum și-l aminteau prin deceniul al șaselea alți doi colegi din România – preocupat în mod deosebit de problemele privind efectul fotoelectric, problema particulelor elementare, legãturile dintre fizicã și chimie iar în acest scop studia temeinic lucrãrile lui Einstein, al cãrui admirator necondiționat devenise. Deși provenea dintr-o familie înstãritã, Francisc Panet s-a lãsat atras de ideile de stânga. A intrat și a activat în mișcarea comunistã din Cehoslovacia, dar apropierea de stânga comunistã a avut loc încã de la Târgu Mureș. Tot aici, a intrat, însã, și în atenția Siguranței române care nu a încetat sã-i acorde o “atenție” sporitã, mai ales dupã întoarcerea sa de la studiile din Cehoslovacia.

Corespondența și întâlnirea cu Einstein

În 1931, aflat la Brno, Panet a intrat în corespondențã cu Einstein. În prima sa scrisoare așa cum relata prin anii ’60 Gabriel Mureșan, doctor în chimie, fost director al Institutului de Cercetãri Chimice din București (mort în 1968) – Panet îi expunea marelui savant pãrerea sa cu privire la lumea particulelor elementare și probleme din domeniul chimiei organice. În scrisorile de rãspuns, cinci la numãr, Einstein îl încuraja pe Panet sã continue cercetãrile din domeniul fizicii, iar în ceea ce privește problemele de chimie organicã, sã se adreseze Lisei Meitner, o cunoscutã savantã de origine austriacã, ce lucra la Institutul de Chimie “Kaiser Wilhelm” din Berlin. Mai mult chiar, într-o altã scrisoare, Einstein l-a invitat pe Panet sã vinã la Berlin anul urmãtor, sã se întâlneascã și sã discute diverse probleme de ordin științific. În primãvara anului 1932, când Einstein se întorsese în Germania, dupã un turneu de conferințe susținut în SUA, tânãrul student Francisc Panet s-a întâlnit cu Einstein la el acasã, la Berlin. În cursul aceluiași an, Einstein a venit la Praga pentru a susține un ciclu de conferințe. Foarte mulți studenți de la Brno, însoțiți de profesorii lor, printre care și celebrul om de științã Viktor Kaplan (inventatorul turbinei), au venit la Praga pentru a-l asculta pe Einstein. A fost o nouã ocazie pentru Francisc Panet din pãcate ultima – de a-l întâlni pe celebrul savant. La Praga, Einstein s-a referit la cercetãrile sale din domeniul fizicii nucleare și a fãcut o trecere în revistã a noilor lucrãri ale lui Bohr, Heisenberg, Schrodinger, de Broglie, Dirac și alții. La sfârșit, a vorbit cu Panet și l-a întrebat ce are de gând sã facã la terminarea studiilor. Acesta i-a rãspuns cã se va întoarce în țarã și cã va continua munca de cercetare la Târgu Mureș, dar cel mai probabil la București. “Te rog sã-mi mai scrii și din România”, l-a încurajat Einstein.

Executat prin împușcare

Întors în țarã, Panet s-a cãsãtorit și s-a stabilit la București. În dosarele Siguranței se aflã în mod cert fotografia lui Panet și, probabil, multe date despre preocupãrile științifice ale acestuia, dar cele mai multe se referã la activitatea sa comunistã, știut fiind faptul cã Partidul Comunist din România, “dirijat” de la Moscova, se afla încã din 1924 în afara legii, dar continua sã activeze în ilegalitate. În octombrie 1941, soții Francisc și Lili Panet, au fost arestați de organele Siguranței române. Acuzația – de altfel doveditã și recunoscutã – a fost cea de fabricare de materiale explozive pentru acțiunile de sabotaj întreprinse de Partidul Comunist din România, împotriva trupelor germane staționate în țarã. Familia Panet improvizase un adevãrat laborator în baia locuinței, iar materialele necesare fabricãrii explozivilor, erau procurate de un grup care a fost arestat odatã cu aceștia. Pe data de 7 noiembrie 1941, dupã o scurtã anchetã și un proces destul de sumar, Francisc și Lili Panet, au fost executați prin împușcare în curtea închisorii Jilava.

În deceniul șapte, al secolului trecut, Securitatea românã era preocupatã sã gãseascã scrisorile de rãspuns primite de Panet de la Einstein. Aceste demersuri, în fond “un exercițiu de imagine” pentru guvernul de la București, erau generate de intențiile autoritãților române de a capta bunãvoința Casei Albe. Einstein, dupã instalarea naziștilor la putere în Germania în 1933, se stabilise în SUA, unde a fost angrenat într-o serie întreagã de experimente, țarã în care se aflã și o parte a arhivei sale personale. Atât la București, unde locuise familia Panet, cât și la Târgu Mureș, unde la vremea aceea se mai aflau încã rude ale acestei familii, cãutãrile s-au dovedit infructuoase. Poate cã scrisorile lui Panet adresate lui Einstein se gãsesc în arhiva personalã a savantului, depozitatã în SUA. Cine poate ști? Cert este, însã, faptul cã în cãutãrile sale, Securitatea române s-a bazat pe relatãrile celor doi colegi români care studiaserã la Brno, alãturi de Francisc Panet, respectiv ale lui Gabriel Mureșan, fost director al Institutului de Cercetãri Chimice din București și ale generalului în retragere, profesor universitar doctor docent, Valter Roman.

Cazul lui Francisc Panet, un om de științã în devenire, care ar fi putut sã evolueze firesc și sã dea mãsura capacitãții sale excepționale într-o societate în care discrepanțele sociale nu ar fi fost atât de mari ca în România interbelicã, nu este unul singular. Un intelectual idealist, care s-a lãsat din pãcate atras în acțiuni cu caracter terorist și care a plãtit scump idealismul sãu.

Nicolae BALINT