Medalii sub escortã militarã

Recentul Campionat Mondial de lupte libere pentru veterani, din Iran, de unde târgumureșeanul Ballai Alexandru s-a întors cu medalia de argint, s-a desfãșurat în condiții neobișnuite pentru o întrecere sportivã. Participanții s-au aflat tot tipul sub escortã militarã și au fost supuși unor reguli, ciudate pentru ei, specifice lumii islamice.

F.M.: Cum ai primit vestea cã vei lupta pentru o medalie la Campionatul Mondial, în Teheran?

Ballai Alexandru: Am primit-o ca pe o provocare. M-am gândit cã este una dintre puținele ocazii de a ajunge acolo, în Iran, într-o lume despre care știam cã este mult prea diferitã de a noastrã.

F.M.: Povestește-ne cum a fost întâlnirea cu Teheranul?

Ballai Alexandru: Am plecat din București cu avionul, pânã la Frankfurt. De acolo am luat un alt avion și apoi am aterizat pe aeroportul din Teheran. Acolo ne-a așteptat o escortã militarã, care ne-a însoțit pe toatã durata celor 8 zile petrecute în Iran. Hotelul era pãzit. Nu avem voie sã ieșim când dorem noi din hotel și nici nu putea sã intre în clãdire oricine. De la hotel mergeam la sala unde se desfãșura concursul, evident însoțiți de militari înarmați. Noi ne aflam în trei autobuze, care erau încadrate de TAB-uri. Sub pazã militarã s-a desfãșurat și competiția. Noi, strãinii stãteam într-o peluzã, care era izolatã de restul stadionului, templul luptelor, cum se numește la ei. Și antrenamentele le fãceam separat.

F.M.: V-au dat explicații pentru acest regim?

Ballai Alexandru: Nu, nu ne-au spus nimic, dar ne-au dat de înțeles cã acestea sunt regulile și cã trebuie sã le respectãm. Era vorba de securitatea noastrã. Probabil considerau cã riscurile erau foarte mari.

Fãrã alcool, tutun și femei

F.M.: În afarã de acest aspect, ce impresie ți-a fãcut Teheranul?

Ballai Alexandru: Am vãzut multã sãrãcie și mizerie. Aproape peste tot sunt bazaruri. Oamenii scot la vânzare tot felul de lucruri, ca la noi la piața de vechituri. La trecerile de pietoni au prioritate mașinile. Trebuie sã fii foarte atent, ca sã nu te loveascã cineva.

F.M.: Cum au fost condițiile de cazare, mâncarea?

Ballai Alexandru: A fost excelent totul. Am stat la un hotel de lux. Avem trei mese pe zi, cu bufet suedez. Singurul inconveninet a fost toaleta, care nu e ca la noi, la europeni. Acolo nu ai pe ce sã stai așezat. Sunt WC-uri ca în armatã, chiar dacã e vorba de un hotel luxos.

F.M.: Toate femeile purtau vãl pe fațã?

Ballai Alexandru: Nu, nu toate. Mai ales acolo, la hotel, femeile își permiteau lucruri considerate foarte grave în islam și extrem de firești la noi. Adicã erau machiate, vopsite cu ruj. Pe stradã, însã, nu puteai sã vezi așa ceva.

Interesant, pe avion am vãzut câteva femei care arãtau chiar bine, îmbrãcate elegant, mai beau și ceva alcool, iar la coborâre parcã erau alte persoane, îmbrãcate cu mantiile acelea lungi, cu vãl.

F.M.: În Iran ați fost nevoiți sã uitați de alcool…

Ballai Alexnadru: Nu este permis deloc consumul de alcool sau fumatul. La aeroport am fost verificați la sânge, sã nu cumva sã ascundem vreo sticlã cu bãuturã, sau țigãri. Nici la hotel nu exista alcool. Ni s-a spus cã trebuie sã respectãm legea islamicã: fãrã acool, fãrã țigãri, sã nu atingem nici o femeie. Am înțeles cã dacã atingi o femeie este foarte grav și pedeapsa este drasticã.

F.M.: Aveați televizor la hotel? Ce puteați urmãri?

Ballai Alexandru: Da. Aveam televizor. Acum la ei la TV se transmit filme cu Norman, Stan și Bran, Chaplin, cam ce vedeam noi în urmã cu vreo 30 de ani. Cam acesta este decalajul. Aveau trei programe iraniene, din care douã erau religioase, cu rugãciuni toatã ziua. Nu înțelegeam mai nimic. Una peste alta, a fost o experiențã interesantã. Nu regret deloc cã am trecut prin așa ceva.

A consemnat

Florin MARCEL