De ce s-a sinucis elevul Viorel Belean?

1 aprilie 2014, ora 13,00. O zăpuşeală greu de suportat într-o superbă zi de primăvară, zi care distona puternic cu nefericitul moment la care eram prezenți. Participanții, adulți, dar mai ales tineri – foarte, foarte mulți tineri – tăcuți, îngândurați şi plânşi, căutau în jur puțină umbră ascultând slujba din fața capelei Bisericii catolice din Sângeorgiu de Mureş.

Predicile celor doi predicatori adventişti, susținute în limbile română şi maghiară, alternau cu cântecele corale interpretate de un grup de tineri.

Încolonați apoi, la fel de tăcuți şi îngândurați, l-am condus pe ultimul drum, spre groapa săpată la marginea cimitirului, pe elevul de 16 ani neîmpliniți – ortodox ca şi confesiune – Viorel Belean, care s-a sinucis prin spânzurare cu câteva zile înainte.

Nimeni, dar mai ales familia acestuia, nu-şi putea – şi nu poate nici astăzi – să-şi explice, gestul intempestiv şi extrem la care acesta a recurs. Nimic, dar absolut nimic, nu-l prevestea.

*

Aspectele legate de înmormântare pot fi, desigur, amănunte nesemnificative raportat la cumplita tragedie care a lovit familia Belean din satul Tofalău – Mureş.

În fața morții mai contează oare religia în care te-ai născut şi pe care ai practicat-o? Mai contează oare faptul că slujba s-a ținut în capela Bisericii catolice, că cei care au ținut-o au fost predicatori adventişti? Nu, nu cred, şi asta pentru că în fața suferinței şi a morții suntem egali.

Ceea ce contează în astfel de clipe pentru cei care rămân să-şi poarte crucea şi cumplita tragedie din sufletele lor zdrobite de durere, este solidaritatea umană.

Acolo, la căpătâiul elevului Viorel Belean, am văzut în primul rând SOLIDARITATE. Români, maghiari şi țigani. Ortodocşi, catolici, reformați şi adventişti. Toți împreună uitând de orice fel de bariere etnice sau religioase.

Voi trece peste aspectele discutabile, chiar meschine care țin de locul înmormântării, de cine anume ar fi trebuit să țină slujba, etc., rostind doar o singură întrebare.

De ce oare, în ciuda dorinței familiei, elevul Viorel Belean nu a putut fi înmormântat în cimitirul ortodox din comuna Sângeorgiu de Mureş, deşi acesta a fost un creştin ortodox practicant?

Poartă cineva vreo vină anume…. sau fiecare câte puțin?

Cu patru zile înainte de nefastul eveniment, seara, în jurul orei 20,30, elevul s-a spânzurat de o creangă a copacului din curtea casei, din satul Tofalău-Mureş. N-a lăsat nicio scrisoare care să explice gestul său extrem. Familia privea la televizor, atunci când Viorel – care se uita şi el – a ieşit brusc în curte şi n-a mai venit.

Cel care l-a găsit spânzurat, câteva minute mai târziu, a fost fratele său de 12 ani, Cristian. Frate care, probabil, va rămâne marcat pe viață de cele văzute atunci.

Cel care a scris articolul de față a fost la înmormântare. Și asta pentru că timp de 4 ani i-am fost diriginte şi profesor lui Viorel Belean, fost elev la Școala Gimnazială ”Sfântu Gheorghe” din Sângeorgiu de Mureş, între anii 2004 – 2012. De doi ani era elev la Grupul Școlar ”Aurel Persu” din Târgu-Mureş, dar ne întâlneam relativ des.

Cum l-aş caracteriza? Un elev cu o situație materială modestă, modest şi la carte, dar foarte harnic şi cu foarte mult bun-simț, un copil care iubea mult animalele şi care spunea deseori că doreşte să se facă fermier. De un asemenea copil nu puteai, sufleteşte vorbind, să nu te ataşezi. La fel era şi sora sa, Victorița, colegă în aceeaşi clasă cu el.

În alte condiții aş fi putut spune că l-am cunoscut bine pe Viorel.

După o asemenea tragedie mi-am pus însă întrebarea: oare chiar l-am cunoscut?

Nu, nu l-am cunoscut suficient. Nici familia, nici colegii şi nici cei care i-am fost profesori sau diriginți, nu cred că l-am cunoscut destul de bine pe acest nefericit copil.

Poartă oare cineva o vină anume sau fiecare dintre noi, câte puțin? Mă refer la cei care l-am cunoscut şi am lucrat cu el.

Mi-am mai pus, desigur şi alte întrebări…. Oare în ce măsură sistemul educațional actual poate identifica, monitoriza şi trata comportamentele deviante, inclusiv cele cu potențial suicidar?

Cazul Belean este doar unul dintre multele care se petrec an de an…. un caz care a devenit probabil un număr într-o statistică. Și cam atât.

Am căutat câteva răspunsuri….

Nimeni nu a sesizat vreo problemă comportamentală

Prima pe care am contactat-o a fost învățătoare Susana Bocretaş. Mi-a vorbit cu căldură despre el şi despre primii săi ani de şcoală, confirmându-mi faptul că pe parcursul celor patru ani cât i-a fost învățătoare lui Viorel Belean, n-a observat nimic la acesta care să lase de înțeles că ar fi avut vreo problemă.

Aceeaşi impresie mi-a împărtăşit-o şi dirigintele său, prof.ing. Octavian Duca de la Grupul Școlar ”Aurel Persu” din Târgu-Mureş.

Nici chiar mama sa, Belean Eszter, n-a sesizat vreo schimbare în comportamentul fiului ei, schimbare care să-i inducă vreo bănuială că acesta ar traversa o perioadă critică, cu probleme. ”Un băiat foarte harnic şi foarte cuminte, a declarat învățătoarea Susana Bocretaş din Sângeorgiu de Mureş. Era destul de retras, chiar timid, nici prieteni nu avea prea mulți. Părinții se interesau frecvent de situația lui şcolară şi am putut observa că existau relații foarte bune între copil şi aceştia. Ne-a surprins pe toți prin gestul său.” Prof. ing. Octavian Duca, actualul său diriginte, a declarat la rândul său că era ”Un copil deosebit de liniştit, cu rezultate satisfăcătoare, chiar bune la unele materii. Nu a creat niciun fel de probleme la disciplină. În decurs de un an şi aproape jumătate de când îi eram diriginte, a avut o singură absență. E drept, nu era el foarte comunicativ, dar asta nu era o problemă care să-i afecteze relațiile cu colegii. Nimeni nu s-a aşteptat la un asemenea gest ca cel la care a recurs.”

Mistuită de întrebări, de îndoieli, dar mai ales de durere, mama elevului nu poate să-şi explice câtuşi de puțin gestul fiului ei. ”La ora aceea (20,00 – n.a.) ne uitam cu toții la televizor, la emisiunea Românii au talent. La un moment dat a ieşit până afară şi n-a mai venit. Când am văzut că timpul trece şi el nu mai vine, l-am trimis pe Cristi după el. Cristi l-o găsit…. aşa cum l-o găsit”, mi-a spus aceasta.

 Ce spune psihologul?

Legat de fenomenul suicidar în rândurile elevilor din județul Mureş, profesorul psiholog Daniela Ilioasa, director al Centrului Județean de Resurse şi Asistență Educațională Mureş, a precizat faptul că nu există o statistică a sinuciderilor în rândul elevilor mureşeni, dar există în schimb o anumite îngrijorare în rândul psihologilor şcolari mureşeni, urmare a manifestărilor de acest gen, tot mai diversificate ca punere în practică. ”În județul Mureş avem 64 de cabinete şi 64 de psihologi şcolari prin intermediul cărora oferim consiliere de specialitate. Fiecare psiholog are zone arondate, iar unui unui psiholog îi revine ca normă în jur de circa 800 de elevi. Nu ştiu însă dacă există unul sau doi psihologi mureşeni care să se limitează doar la acest număr, aşa încât numărul elevilor ce-i revin unui psiholog depăşeşte de multe ori 1000, mă refer la elevi din clasele I-XII, pentru că la preşcolari numărul de elevi ce-i revin unui psiholog este de circa 400, dar şi în acest caz cifra se depăşeşte”, a mai precizat prof.psiholog Ilioasa.

Întrebată dacă ar fi utilă o fişă psihopedagogică care să-l însoțească pe elev pe tot parcursul său şcolar şi care să ilustreze personalitatea şi problemele acestuia, prof. psiholog Daniela Ilioasa a menționat că ”Este o idee excelentă, noi chiar am contactat o firmă specializată în acest sens şi care ar putea să ne pună la dispoziție un portofoliu complet de care să beneficieze elevul în cauză în primul rând, apoi psihologul şcolar, părinții elevilor, dar şi profesorii şi diriginții. Însă toate acestea presupun anumite costuri… Ceea ce putem face deocamdată este să recomandăm ca acea fişă psihopedagogică a elevului, actualizată de către toți cei implicați în actul educațional, să-l urmeze pe acesta şi după încheierea unui ciclu şi trecerea în ciclul superior. Ar fi un instrument de lucru cât se poate de util.”

… şi ce spune psihiatrul?

Potrivit dr.psihiatru Mihai Ardelean de la Centrul de Sănătate Mintală Mureş, actul suicidar la adolescenți, poate avea drept cauză depresia, dar aceasta este doar un aspect. ”Adolescenții trec prin diverse şi profunde transformări fizice şi psihice, iar întreaga perioadă a acestei adolescențe este o perioadă de căutări a propriei identități, de a fi autonomi, independenți, mai ales în gândire. Poate tocmai de aceea adolescența este şi o perioadă de frondă, în care tinerii sunt foarte critici cu cei din jurul lor, şi mai ales cu adulții. Aici pot să apară probleme, probleme mari, mai ales de comunicare cu adulții, iar acestea pot genera în cascadă alte probleme, cu mult mai grave”, a declarat doctorul Ardelean.

Referindu-se la rolul comunicării în preîntâmpinarea actului suicidal, dr. psihiatru Ardelean a precizat: ”(…) Când ajung la raptusul suicidar înseamnă că revolta lor a fost maximă şi de multe ori acest gest este ca un fel de reproş adus lumii adulților în care ei se simt străini şi în care nu sunt capabili să se integreze. Trebuie spus că avem de face cu două tipuri de suicid. Primul dintre ele se referă, aşa cum spuneam, la faptul că nu se pot integra în lumea adulților în care se simt străini, iar al doilea tip de suicid poate fi influențat de o mentalitate de grup. Comunicarea, caldă, sinceră şi deschisă, este puntea dintre cele două lumi, cea a adulților şi cea a adolescenților. Disponibilitatea noastră spre acest tip de comunicare poate preîntâmpina multe finaluri tragice.”

Nicolae BALINT

”În județul Mureş avem 64 de cabinete şi 64 de psihologi şcolari prin intermediul cărora oferim consiliere de specialitate. Fiecare psiholog are zone arondate, iar unui unui psiholog îi revine ca normă în jur de circa 800 de elevi. Nu ştiu însă dacă există unul sau doi psihologi mureşeni care să se limitează doar la acest număr, aşa încât numărul elevilor ce-i revin unui psiholog depăşeşte de multe ori 1000, mă refer la elevi din clasele I-XII, pentru că la preşcolari numărul de elevi ce-i revin unui psiholog este de circa 400, dar şi în acest caz cifra se depăşeşte”

”(….) adolescența este şi o perioadă de frondă, în care tinerii sunt foarte critici cu cei din jurul lor, şi mai ales cu adulții. Aici pot să apară probleme, probleme mari, mai ales de comunicare cu adulții, iar acestea pot genera în cascadă alte probleme, cu mult mai grave.(…) Când ajung la raptusul suicidar înseamnă că revolta lor a fost maximă şi de multe ori acest gest este ca un fel de reproş adus lumii adulților în care ei se simt străini şi în care nu sunt capabili să se integreze….”Dr. psihiatru Mihai Ardelean, Centrul de Sănătate Mintală Mureş