O provocare permanentă, românii din Ungaria şi prezervarea propriei identităţi

Prezenţă constantă la mai multe manifestări cultural-ştiinţifice organizate la Târgu-Mureş de către Universitatea ”Petru Maior”, de către Institutul de Cercetări Socio-Umane ”Gheorghe Şincai”, precum şi de către Direcţia Judeţeană Mureş a Arhivelor Naţionale, dr. Maria Berényi, director al Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria (ICRU), este cât se poate de familiară cu zona noastră, dar şi cu preocupările instituţiilor amintite anterior.

Şi de această dată, la fel ca în urmă cu 5 ani, domnia sa a avut amabilitatea de a acorda un interviu în exclusivitate ”Ziarului de Mureş”. Un interviu din cuprinsul căruia, dincolo de notabilele preocupări şi realizări ale instituţiei pe care o conduce, transpare o concluzie dureroasă: lipsa de susţinere financiară constantă – aşa cum s-ar fi cuvenit -, din partea statului român care se rezumă de cele mai multe ori doar la declaraţii verbale de susţinere.

*

Reporter: Cum apreciaţi din punct de vedere al finalităţilor urmărite activitatea Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria, din 1993 – adică de la înfiinţare -, şi până în prezent?

Maria Berényi: În urmă cu 21 de ani, un grup de intelectuali români din Ungaria, entuziaşti şi inimoşi, s-au lansat într-un proiect deosebit şi au înfiinţat Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria (ICRU). Un proiect de mare anvergură intelectuală, care a necesitat un efort enorm şi o perseverenţă ieşită din comun pentru a reuşi să transformăm o idee îndrăzneaţă într-un succes. ICRU a avut ca scop principal desfăşurarea unei activităţi ştiinţifice care să identifice şi să promoveze valorile culturale care au asigurat existenţa şi continuitatea românilor pe teritoriul Ungariei de astăzi.

ICRU este o instituţie de specialitate, avînd drept obiectiv cunoaşterea, păstrarea şi promovarea tradiţiilor, în contextul dezvoltării culturii naţionale. De la constituire, prin activitatea sa, ICRU s-a adresat şi se adresează profesorilor, cadrelor universitare, studenţilor şi altor categorii de iubitori ai limbii, istoriei, etnografiei şi literaturii româneşti din Ungaria organizând sesiuni culturale şi ştiinţifice, editând cărţi în limba română şi maghiară, cu scopul de a prezenta fizionomia spirituală a comunităţii româneşti din Ungaria, de a argumenta o presupunere, şi anume că sentimentul de apartanenţă şi de conştiinţă poate fi susţinut printr-o autostudiere sinceră şi temeinic argumentată. În cei 21 de ani, ICRU a realizat activităţi de cercetare ştiinţifică de o calitate deosebită în domenii precum etnografie, ligvistică, sociologie şi istorie, activităţi care documentează moştenirea culturală a românilor din Ungaria şi ne dau speranţe cu privire la păstrarea acestor tradiţii româneşti şi în viitor. Datorită acestui Institut, am redescoperit cu toţii personalităţi de vârf din istoria Ungariei şi a comunităţii româneşti din această ţară, figuri emblematice care reprezintă modele de comportament exemplar, din punct de vedere etic şi moral.

Reporter: Care au fost personalităţile româneşti de prim rang asupra cărora s-au concentrat cercetările dumneavoastră şi cum s-au concretizat aceste demersuri?  

Maria Berényi: Cu ocazia organizării ediţiei a III-a şi a IV-a a Simpozionului de comunicări ştiinţifice s-au evocat personalităţi de seamă din trecutul nostru. În 1993 l-am omagiat pe Iosif Ioan Ardelean, iar simpoziunul organizat în toamna anului 1994 a fost dedicat memoriei lui Moise Nicoară. Acestuia din urmă, ICRU împreună cu Uniunea Românilor din Ungaria i-a ridicat un bust în Curtea Bisericii Ortodoxe Române din Gyula. În acest an am fost onoraţi de prezenţa doamnei Acad.istoric Cornelia Bodea, pe atunci autoarea singurei monografii despre Moise Nicoară. În 1998, ICRU i-a ridicat o placă comemorativă, pe fosta clădire a Căminului românesc, generalului Gheorghe Pomuţ, născut în Gyula. Institutul organizează manifestări omagiale la aniversarea personalităţilor româneşti marcante din Ungaria, fiindcă aşa crede că pe lîngă munca ştiinţifică să contribuie şi la menţinerea etnică şi culturală. În cadrul Institutului domină un spirit cultural şi intelectual.

Aici activează oameni care prin muncă şi devotament doresc să contribuie la autocunoaştere, autodefinire şi autorealizare. Aceştia sunt conştienţi de faptul că noi, minoritarii, avem şi mai mare nevoie de a cunoaşte personalităţi de frunte aparţinătoare comunităţii noastre pentru a ne păstra şi întări identitatea naţional-culturală. Cercetătorii români din Ungaria încearcă să-şi concentreze eforturile de investigare ştiinţifică asupra temelor considerate primordiale din punctul lor de vedere. Privind paleta tematică a subiectelor abordate, observăm tendinţa de studiere a acelor probleme care aparţin organic istoriei, tradiţiei, limbii şi identităţii românilor din această ţară. Rezultatele temelor abordate s-au concretizat în volume aparte, în studii şi articole publicate în reviste de specialitate sau de cultură din ţară şi din străinătate.

Cercetările şi publicaţiile Institutului se angajează la asumarea valorilor din trecut şi prezent. Se aduc la lumină momentele esenţiale ale culturii comunităţii româneşti din Ungaria, abordîndu-le din mai multe unghiuri. Prin aceste eforturi sperăm să evidenţiem diverse faţete ale felului nostru de a fi: de la limbaj, la comportament, de la credinţa noastră religioasă, la atitudinea morală, etc. ICRU, instituţie ştiinţifică şi culturală, cu un loc propriu, bine definit şi apreciat în mediile intelectuale româneşti din Ungaria şi din România, îşi propune să continue, cu probitate şi onestitate ştiinţifică, ceea ce întemeietorii lui de acum două decenii au gîndit şi iniţiat.

Reporter: De unde primeşte sprijin material ICRU? România contribuie cu ceva, pentru că la nivel declarativ a afirmat că e dispusă să ajute românii de peste graniţe în prezervarea şi afirmarea identităţii româneşti.

Maria Berényi: Între anii 1993-1998 Institutul a beneficiat de un sprijin constant din partea statului ungar, pentru ca după aceea să funcţioneze fără un buget anual stabil, ci doar pe baza proiectelor întocmite şi a concursului dat, în fiecare an, de către instituţii de resort aparţinând statului ungar. În 1998, nu se ştie de ce, s-a întrerupt şi acest ajutor financiar. De atunci, de 16 ani, Institutul funcţionează doar pe bază de proiecte şi concursuri, deci nu are un buget anual. România a contribuit cu sume modeste şi doar la cîteva proiecte, iar în ultimii cîţiva ani nu a mai ajutat deloc Institutul. În acest an se prevede a ni se aloca 30.000 RON din partea DPRRP, pentru organizarea celei de-a XXIV-ediţii a Simpozionului internaţional, precum şi pentru editarea publicaţiilor anuale.

Reporter: Care au fost cele mai notabile activităţi (şi de impact) din 1993 şi până în prezent, pe care le-aţi desfăşurat?

Maria Berényi: Deşi a pornit de la o simplă dorinţă a unor intelectuali români de a-şi cunoaşte şi afirma mai bine trecutul, identitatea şi valorile proprii, ICRU s-a definit ulterior, prin multă muncă şi perseverenţă, drept una dintre cele mai importante realizări în domeniul cultural şi spiritual ale comunităţii româneşti din Ungaria, înregistrând un număr de 85 de volume tipărite şi 23 de simpozioane internaţionale organizate anual pe diferite teme de interes, ale căror referate şi comunicări au fost publicate ulterior în volum. Rezultatele temelor abordate s-au concretizat, în volume aparte, în studii şi articole publicate în reviste de specialitate sau de cultură în ţară şi străinătate. Cercetările şi publicaţiile ICRU se angajează la asumarea valorilor din trecut şi prezent. Se aduc la lumină momentele esenţiale ale culturii comunităţii româneşti din Ungaria, abordîndu-le din mai multe unghiuri. Prin aceste eforturi sperăm să evidenţiem diverse faţete ale felului nostru de a fi: de la limbaj la comportament, de la credinţa noastră religioasă la atitudinea morală, etc.

Deci, pînă la ora actuală, Institutul a editat sau a finanţat 85 de volume şi a organizat 23 simpozioane internaţionale, întreţine relaţii de colaborare cu unităţi similare din ţară şi străinătate, cu diverse şcoli, instituţii socio-culturale şi administrative, inclusiv cu Universitatea ”Petru Maior” din Târgu-Mureş. Încă de la început, ICRU şi-a orientat activitatea în două direcţii principale: una de cercetare ştiinţifică în domeniul istoric, demografic, filologic, istorico-literar, lingvistic, etnografic şi etnologic, artistic, etc, iar alta de valorificare a acestor cercetări prin publicaţii, periodice proprii (precum „Simpozion”, „Lumina” şi „Izvorul”) şi prin cărţi. Totodată, Institutul a organizat anual manifestări ştiinţifice de prestigiu, sesiuni de comunicări şi mese rotunde, cu participanţi din Ungaria şi de peste hotare. Nimic din toate aceste frumoase realizări ale ICRU din Ungaria nu ar fi fost cu putinţă fără contribuţia şi munca susţinută a membrilor componenţi şi colaboratorilor săi: Ana Borbély, Emilia Martin, Elena Csobai, Maria Gurzău Czeglédi, Stela Nicula Machour, Tiberiu Herdean, ş.a.

Publicaţiile Institutului sunt bine cunoscute în ţară, dar şi în străinătate. Acestea se expediează la şcoli, biblioteci, asociaţii culturale, muzee, universităţi, arhive, etc. Alături de acei cercetători care se interesează de trecutul, cultura, istoria, etnografia, limba şi literatura românilor din Ungaria, publicaţiile sunt răsfoite şi de publicul românesc din întreaga Ungarie. În lipsă de manuale, publicaţiile Institutului sunt folosite şi în învăţămîntul românesc din Ungaria, în domeniul ”cultură şi civilizaţie românească”. Activitatea ştiinţifică depusă de către intelectualii grupaţi în jurul acestui atelier constituie una dintre cele mai importante realizări spirituale din ultimele decenii ale comunităţii româneşti din Ungaria.

Reporter: Ce activităţi deosebite preconizaţi pentru viitor, mă refer la anul 2014?

Maria Berényi:În anul care a trecut, 2013, an jubiliar aş putea spune, 20 de ani de existenţă, am primit o sumă considerabilă de la Ministerul Resurselor Umane din Ungaria, fapt care ne-a permis să edităm 10 volume, precum şi publicaţiile anuale Simpozion, Lumina şi Izvorul. Am reuşit să ne constituim o pagină web în limba maghiară si română: romanintezet.hu Anul 2014 se prevede a fi un an liniştit. Vom face câteva cercetări, în noiembrie vom organiza cel de al XXIV-lea Simpozion internaţional de comunicări ştiinţifice, iar apoi vom edita cele 3 publicaţii anuale ale ICRU.

A consemnat Nicolae BALINT