Prof. dr. Mircea Chiorean: „Practica medicală nu trebuie să fie extremistă”

Cu o experienţă medicală de 50 de ani şi după ce a parcurs o serie de etape evolutive ale medicinei, profesorul doctor Mircea Chiorean consideră că trebuie pus un accent mult mai mare pe medicina preventivă, subliniind faptul că a întocmit şi o metodologie care să vină în sprijinul perfecţionării metodologiei de a practica medicină preventivă, printr-o rubrică care pe anumiţi parametri se referă la a diagnostica sănătatea, nu boala, adică mai degrabă previi decât să tratezi. Reputatul medic a acordat un interviu Ziarului de Mureş, în care ne explică o serie de noţiuni ale medicinei, vorbindu-ne şi despre centrul pilot de medicină preventivă, care funcţionează în cadrul Clinicii Hipocrate 2000.

 Reporter: Dumneavoastră aveţi în urmă zeci de ani de practică medicală. În toată această perioadă, care au fost etapele evolutive ale medicinei pe care le-aţi parcurs?

Prof. dr. Mircea Chiorean: Am în spate 50 de ani de practică medicală la care, dacă adaug cei şase ani de studii în medicină, apar astfel cei 50 de ani. În această perioadă, eu am parcurs mai multe etape evolutive ale medicinei. Au apărut noţiuni care schimbă puţin spectrul însăşi al specialităţii. În anii ’60, când am terminat medicina, la Cluj, am practicat medicina clasică, care era o medicină deductivă, adică în ceea ce priveşte diagnosticul şi tratamentul, ne bazam pe ceea ce am învăţat de la maeştri sau pe experienţa pe care o câştigam consultând şi tratând bolnavii, deci era ceva deductiv. În anii ’70, a apărut noţiunea de medicină bazată pe dovezi, adică nu mai era suficient ca medic practician să practici pe ceea ce ai învăţat de la maeştri sau prin practica pe bolnav, ci trebuia să te bazezi pe rezultatele unor cercetări făcute pe mii de bolnavi, care erau prelucrate statistic. Spre exemplu, acum, în Anglia, am avut o relatare de la mama unei eleve care învaţă în Anglia, pentru că pregătirea spre profilul medical e obligatorie matematica, pentru că în medicină, făcând cercetare sau încercând să aduci dovezi, trebuie să faci statistică matematică. Noţiunea de medicină alopată şi de medicină holistică sau integrale sunt noţiuni pe care trebuie să le explicăm, pentru că lumea nu prea le înţelege. Noţiunea de medicină alopată, aşa cum o practicăm noi şi cum se învaţă în facultăţile de medicină, este o stare diferită de starea de sănătate şi care se bazează mai mult pe medicină de organ. Medicina alopată se referă mai mult la fizic, pe când medicina holistică se referă la fizic, la psihic, mental, spiritual şi social, deci medicina integrală, care are în vedere nu numai fizicul, ci şi toată spiritualitatea.

Reporter: Auzim în jurul nostru tot mai multe lucruri despre medicina alopată. Ce înseamnă această medicină?

M.C.: Începând din Antichitate, cu perioade de urcuşuri şi coborâşuri, a fost medicina complementară sau medicină alternativă, iar mai nou a luat o dezvoltare foarte importantă, inclusiv în apusul Europei. După pensionare, am încercat să fac un compromis între medicina alopată şi metodele alternative, respectiv eu practic acum terapia durerii cronice pe bază de radiaţie laser, la care asociez o seamă de medicamente atât alopate, cât şi naturiste. Se spune că în Japonia metodele terapeutice sunt 70% naturiste şi doar 30% alopate. ”Ultimul răcnet”, ca să mă exprim în ton cu timpurile,  este aşa numita medicină personalizată, care înseamnă că trebuie să vezi bolnavul ca pe o persoană cu totul deosebită faţă de celelalte persoane, adică el are o personalitate, o amprentă care este genetică individuală. Medicina personalizată, care începe să fie practicată şi de mari firme de medicamente, are o serie de argumente, spre exemplu că la acelaşi medicament oamenii reacţionează diferit.

Reporter: Dumneavoastră puneţi un accent deosebit pe medicina preventivă. În urmă cu doi ani, aţi lansat şi un centru pilot de medicină preventivă. Cum s-a desfăşurat activitatea în tot acest timp?

M.C.: Cred că la un moment dat practica medicală ar trebui să nu fie extremistă. Toată medicina, că e alopată, că e complementară, personalizată, are două aspecte esenţiale: poate să fie concepută preventiv, prin faptul că este mai uşor să previi o boală decât să o tratezi, sau curativ, pe care o tratezi atunci când apare în prim plan clinic. În ultima vreme, eu m-am ocupat şi am avut un crez. Deşi am practic aproape 50 de ani de medicină alopată, mai ales în probleme de terapie intensivă şi urgenţe, am avut un crez şi am lansat pe Fundaţia Live Med acum doi ani, la nivelul acestei Policlinici, un centru pilot de medicină preventivă care a avut, din păcate, un succes parţial, nu atât la bolnavi, cât la autorităţile sanitare, locale şi la nivel de minister. Însăşi Ministerul Sănătăţii a lansat acest concept de medicină preventivă pe care încearcă să-l implementeze după o anumită metodologie. Eu am o metodologie care cred că ar putea să ajute foarte mult. Ea diferă de cea pe care o are medicul de familie, de a face consultaţii preventive cu metodologia de medicină alopată, obişnuită. Medicina preventivă are ceva în plus.  Eu am o foaie de consultaţii preventive, deci nu mai este foaia obişnuită a Ministerului Sănătăţii care se referă doar din punct de vedere curativ al bolii, ci am o rubrică care pe anumiţi parametri se referă la a diagnostica sănătatea, nu boala. De aceea, spun că metodologia propusă de mine ar putea să vină în sprijinul perfecţionării metodologiei de a practica medicina preventivă. Conform Jurământului lui Hipocrate, medicii sunt obligaţi să practice medicină preventivă şi curativă, dar preferă medicina curativă, fiind susţinuţi de autorităţile sanitare, companiile de asigurări, companiile de medicamente şi de aparatură, pentru că toţi aceşti factori doresc mai puţin ca medicina preventivă să devină o practică curentă, ci una foarte stufoasă, pentru că se gândesc că eventual le-ar putea scădea veniturile.

A consemnat Teodora MÎNDRU