Bucurie, Iertare, Dragoste (XIV)
Pânã unde merge dragostea fațã de un bãiat dacã el nu împãrtãșește dragostea fetei? Dacã iubești pe cineva și acea persoanã nu știe și nu poți sã-i spui, ce sã facem?
– Pãi, ar fi cazul sã-ți treacã. Dragostea aceasta neîmpãrtãșitã este ca un guturai. Este dorința noastrã de iubire, este o proiectare asupra cuiva a nevoii noastre de a iubi. Noi credem cã acela corespunde așteptãrilor noastre. Nu știm nimic, este numai ceea ce ne dorim. Și atunci, dacã nu ni se rãspunde la iubire, trebuie sã ne ducem la Doctor: “Doamne, vindecã-mã, nu este iubire, scapã-mã de aceastã iluzie. Nu este iubire”. Apoi, dacã cineva nu ne iubește, eu pot sã merg cu dragostea pânã la jertfa de sine. Ce înseamnã asta? Sã mã jertfesc pe mine și sã-l iubesc fãrã sã-i pretind sã mã iubeascã. Mã duc în drumul meu și-l iubesc pânã la adânci bãtrânețe. Ce voi face? Mã rog pentru el, îl pomenesc de bine, nu-l vorbesc niciodatã de rãu, dar n-am pomenit încã o asemenea iubire. Aveți încredere în Dumnezeu cã vã va da o altã iubire. Îndrãzniți sã iubiți o sutã de bãieți pânã când veți iubi un bãrbat, pentru cã iubirea aceasta între bãieți și fete e binecuvântatã dacã e curatã. Și e curatã atunci când vã bucurați cã sunteți bãieți, vã bucurați cã sunteți fete și învãțați sã fiți stãpâni pe impulsurile voastre…pentru cã, vedeți, suntem bãieți pânã la 20, 22, 23 de ani, 25 de ani, aproape s-a prelungit adolescența și bãrbați, din punct de vedere fiziologic devenim pe la 16, 17 ani. Și, atunci, toatã perioada aceasta noi trebuie sã o trãim sub har. Trebuie sã învãțãm, cu ajutorul lui Dumnezeu, cum sã fim stãpâni pe impulsurile noastre, cum sã nu ne jucãm cu focul și atunci ne vom bucura, cã viața are multe bucurii și pentru cei care sunt cuminți și pentru cei care nu ajung la împlinirea trupeascã a dragostei înainte de cãsãtorie, care nu fac pãcatul. E plinã de bucurii dragostea.
De ce sunt astãzi atât de rare razele Duhului Sfânt? Cum sã le pãstrãm mai mult în sufletele noastre?
– Spune apostolul Pavel ce sã facem: sã nu alungãm Duhul. Sã nu judecãm pe aproapele – aceasta este arma cu care ne ucidem bucuria, cu care alungãm Duhul Sfânt: judecarea aproapelui. Și ca sã nu judecãm, nu avem decât o soluție; eu nu cunosc altã soluție, decât rugãciunea pentru aproapele. Vezi ceva ce nu-ți place, zici: “Doamne, miluiește-l, pãzește-l, ia uite ce face.” Cum spune Pãrintele Rafail: “Dacã zici: Uite ce face cutare”, e judecatã, dacã zici: “Doamne, uite ce face cutare”, s-a transformat în rugãciune.
Sã ne apãrãm de aceastã cumplitã boalã, care e judecarea aproapelui și pe care Mântuitorul insistã atât de mult: “Nu judecați” și o sã avem prezența Duhului Sfânt. Duhul Sfânt este prezent tot timpul, plouã peste noi, dar dacã eu sunt ca un balon, plin de mine, se prelinge fãrã sã pãtrundã în mine. Sã încercãm sã ne scobim puțin mândria și nepãsarea noastrã și îi vom simți prezența. Fãrã rupere de sine, fãrã dãruire de sine, nu se poate. Și cea mai mare dragoste este aceasta: rugãciunea pentru celãlalt și efortul de a nu judeca. Ca sã iubim pe vrãjmaș ar fi, sigur, o soluție dumnezeiascã, dar începutul poate sã fie aceasta: nu-l judec pe aproapele, nu mã rãzbun.
Maicã, am un coleg care toatã ziua înjurã și nu se poate stãpâni. Cum pot eu sã-l ajut sã scape de aceastã patimã?
– Rugându-te, în primul rând rugându-te pentru el. Apoi, provocându-l sã vorbeascã frumos atunci când nu înjurã, sau ascultându-l ce-l doare. Oare ce-l doare? Trebuie sã fie acolo o nemulțumire atât de adâncã, o urã de sine atât de adâncã, sau un dispreț de sine, cã i s-a spus cã nu e bun de nimic sau cã nu… și atunci el braveazã și vrea sã fie… trebuie sã vezi ce e dincolo de asta și sã-l ajuți sã vorbeascã frumos și va prinde gust.
A consemnat Ioan BUTIURCA
