Bucurie, Iertare, Dragoste (XVII)

Încheiem în acest numãr prezentarea conferinței “Bucurie, Iertare, Dragoste”, susținutã de Maica Siluana la Alba Iulia, în cadrul Serilor Duhovnicești închinate Postului Sfintelor Paști din 2005. Începând de sãptãmâna viitoare, Ziarul de Mureș inaugureazã rubrica “De vorbã cu Maica Siluana”, în cadrul cãreia stareța mãnãstirii Jitianu va rãspunde întrebãrilor cititorilor.

8 Credeți cã mai existã statornicie în viața monahalã și care credeți cã este cel mai greu lucru de realizat în mãnãstire, în viața monahalã?

– Dar de ce v-ați speriat, de ce sã nu fie statornicie? Cã ați vãzut un pãrinte cã s-a dus la emisiunea “Iartã-mã”, sau unde s-a dus, la televizor, și și-a cerut iertare cã a pãrãsit familia? Existã statornicie. Și dorința noastrã e sã murim în mãnãstire, sã nu ne mai împrãștie cine știe ce desființare. Existã. Fiecare e statornic cum poate, cât poate. Acolo este un stadion, e un loc de luptã, nu e locul celor desãvârșiți, ci e locul celor care luptã și tind cãtre desãvârșire. Monahismul n-o sã disparã niciodatã, n-o sã disparã cât va fi Sfânta Bisericã, pânã în ultima clipã. Nu vom mai avea poate forma pe care o are acum, dar n-o sã disparã niciodatã, și va avea întotdeauna toate formele care au fost cunoscute, de la slujirea în lume, pânã la pustnicii cei minunați din crãpãturile pãmântului, vor fi pânã la sfârșitul lumii.

8 Cum putem transforma nefericirea neputinței firii noastre, a întunecãrii de sine, prin deznãdejde, într-o adevãratã și durabilã fericire? Sau mai pe scurt, cum putem preschimba deznãdejdea în bucurie?

– Noi nu putem, Dumnezeu poate. Dacã noi ducem deznãdejdea noastrã, o târâm pânã în fața icoanei, o târâm pânã în fața sfântului altar, ne ducem pânã la duhovnic și îi zicem: “Doamne, transformã Tu deznãdejdea asta în nãdejde”, El face minuni. Și veți vedea cã noi… ceea ce ne ține în deznãdejde este de multe ori un lucru extrem de mic, pe care dacã ne îndurãm sã-l lepãdãm în fața sfântului altar, acolo, sub patrafirul pãrintelui, se va schimba ceva. E nevoie de puținã moarte. Sã nu ne temem de moarte. Moartea asta pentru ceva anume ne va aduce multã bucurie și multã împlinire. El transformã, El a transformat apa în vin, El transformã vinul nostru în sângele Lui, El ne transformã. Sã ne spovedim, sã ne sfințim casa, sã ne stropim cu aghiasmã, sã citim din cuvântul Lui, și atunci El va lucra în adâncul nostru și El va transforma, noi nu putem. Cãutați-vã prieteni duhovnicești, cãutați pe cineva care are mai multã nãdejde, care are mai multã bucurie, și stați în preajma lor. Nu mai stați într-un mediu în care toatã lumea se plânge și toatã lumea este deznãdãjduitã pentru cã nu veți avea putere sã ieșiți la suprafațã.

8 Mulți dintre noi, tinerii, avem prieteni care nu au fost niciodatã în bisericã. Alții poate au fost, dar în amândouã situațiile ei nu vor totuși sã audã de Dumnezeu. Ce sfaturi ne dați pentru aceste situații?

– Sã îi pârâți lui Dumnezeu:”Doamne, Ionel nu vrea sã audã de Tine. Te rog eu frumos, așteaptã-l la un colț, așteaptã-l la o cotiturã”. La noi, la Craiova, au început sã se facã în jurul bisericilor întâlniri cu tinerii în curte, așa, pe lângã bisericã, le zicem noi seminarii, așa, cã sunã frumos, și discutã pe orice temã. Și acolo mai vin și tineri care nu merg la bisericã, ei vin în curtea bisericii, vin sã stea de vorbã despre muzica rock, despre fete, despre dragoste, despre orice, împreunã cu pãrintele, care nu îi catehizeazã, nu le ține predicã, ci doar stã cu ei, acolo, în timp ce stau de vorbã. Și ei între ei vorbesc despre Dumnezeu, ei între ei povestesc…la întâlnirea tinerilor ortodocși de la Craiova au fost mãrturii atât de minunate despre cum au ajuns în bisericã cei care nu vroiau sã audã de bisericã, veți fi uimiți. Aduna-ți-vã, tinerii care sunteți credincioși și bucura-ți-vã cã sunteți. Faceți o searã de dans și dansați ca niște copii credincioși. Faceți o întâlnire, mergeți la un ceai, mergeți undeva unde sã fiți împreunã. Și acolo vor veni prieteni care sunt mai puțin credincioși și vor vedea cã poți sã dansezi, cã poți sã te bucuri, cã poți sã înoți, cã poți sã citești, cã poți sã iubești o fatã și când te duci la bisericã. Și o sã le faceți poftã sã iubeascã, și sã danseze, și sã se bucure de viațã așa cum mãrturisiți dumneavoastrã. Dar dacã noi, tinerii credincioși, ne ascundem ca sã nu fim marginalizați, nu ne închinãm ca sã nu râdã lumea de noi, atunci sigur cã nu vom putea sã aducem pe nimeni la bucuria pe care o avem noi în bisericã. Nu mai avem de ce sã ne ascundem, n-avem de ce sã ne rușinãm. Îndrãzniți și fiți apostolii lui Hristos, uite ce frumoși sunteți!

A consemnat Ioan BUTIURCA