Cacealmaua UBB
Mãrturisesc cã am zãbovit multã vreme asupra unei teme spinoase, dar recurente – reînființarea Universitãții Bolyai la Cluj Napoca. Lucru foarte posibil de altfel, cunoscutã fiind abilitatea liderilor maghiari și consecvența cu care aceștia au știut întotdeauna sã-și urmãreascã țelurile. Sã nu uitãm cã Liceul Boyai din Târgu Mureș este acum școalã cu predare exclusiv în limba maghiarã, în ciuda convulsiilor și conflictelor iscate pe aceastã temã cu câțiva ani în urmã. Sã nu uitãm cã reprezentații UDMR se pot lãuda cu cea mai lungã listã de obiective îndeplinite dintre toate partidele politice din România.
În contextul actual, în care guvernul român și cel maghiar au avut o ședințã comunã – semn clar cã pentru ambele națiuni existã interese comune, chestiuni mai importante, mai arzãtoare decât tranșarea unui conflict alimentat de persoane de rea-credințã – nu cred cã ar fi o problemã înființarea unui universitãți maghiare la Cluj sau oriunde altundeva în Ardeal. Cu toate cã existã în multe universitãți transilvane secții cu predare în limba maghiarã. Cu toate cã existã foarte mulți etnici maghiari care studiazã în universitãți din Ungaria. Singurul punct nevralgic ar fi, evident, sursa de finanțare.
Scindarea Universitãții Babeș Bolyai însã este cu totul altceva. Școala clujeanã face deja parte din universitãțile europene de prestigiu, este înscrisã în circuitul schimburilor universitare din Europa, a înregistrat în cei 15 ani de activitate de dupã Revoluție cea mai spectaculoasã creștere dintre toate școlile din România și i s-a acordat ani la rând premiul de excelențã. Iar o rupere în douã a UBB nu ar însemna decât mulți pași înapoi pentru învãțãmântul românesc în ansamblul sãu și ar fi echivalentã cu acceptarea faptului cã cei care au adus universitatea unde este acum au muncit în zadar.
Înțeleg cã statul român a retrocedat castele, pãduri, terenuri. Nu are cum sã facã la fel în cazul unei unitãți de învãțãmânt, care aproape a devenit un brand, iar importanța, forța și valoarea sa nu sunt cuantificabile.
Foarte abil, cu un PR execelent, liderul UDMR, Marko Bela, a declarat cã nu se pune problema retrocedãrii UBB, ci cã, de fapt, ar fi vorba de înființarea unei universitãți de sine stãtãtoare. Sau de trecerea Universitãții Sapientia în grija statului român. Cu alte cuvinte, tot va fi sã fie o universitate de stat în limba maghiarã. Logica UDMR e simplã: decât scindarea UBB, cu certitudine Guvernul român va prefera sã-și asume finanțarea unei universitãți despre care, inițial, s-a spus cã va fi susținutã financiar de guvernul de la Budapesta. Altfel spus, promisiunile fãcute electoratului maghiar, liderii UDMR și le țin. În fond, sunt un exemplu de coerențã, consecvențã și disciplinã pe scena politicã româneascã, chiar dacã jocul le e perfid.
de Diana Sacarea
