NU Diktatului de la Cluj!

ZIARUL a publicat o analiză aupra Schismei Bisericii Ortodoxe, care a stârnit aprigi controverse l Scandalul ia amploare, după primirea unei extraordinare scrisori din SUA, în care se condamna vehement Diktatul de la Cluj

l O redăm în cele ce urmează

“Preot Fr. Dr. Remus Grama, Cleveland, USA – 14, Nov 2005.

Apel – Biserica Ortodoxă română, de la criză la maturitate

Tulburările produse între credincioșii Bisericii strămoșesti din Ardeal, prin Hotărârea Sfântului Sinod al BOR din 4 octombrie 2005, sunt de acum bine cunoscute tuturor celor ce au interes pentru Sfânta Biserică Ortodoxă din Ardeal, nu numai în țara, ci și în străinătate. Astfel, propunerea făcută de unii din Ierarhi, din Nordul Transilvaniei, de a se desprinde de la sânul Mitropoliei vrednicului de pomenire vlădica Andrei Șaguna, a stârnit valuri în toata lumea, mai întâi pe internet și apoi, imediat, în ziarele românilor din America și Canada.

Dezonorați

În Statele Unite, preoțimea Episcopiei Ortodoxe Române de la Vatra Românească – cea mai veche și mai cuprinzătoare eparhie din America de Nord – fiind adunată în Conferința anuală din Alambra, California, a luat la cunoștință, cu multă îngrijorare, despre modul în care s-a ridicat chestiunea împărțirii Ardealului Ortodox în două mitropolii. Autorul acestor rânduri a publicat probabil cel dintâi protest al preoților din America

absolvenți ai Institutului Teologic la Sibiu, dezvăluind unele din primejdiile potențiale ce se ascund în orice tendință de divizare, mai cu seamă în Ardeal. Ziarele “Alternativa” și Observatorul” din Toronto, Canada, precum și altele din țară, au publicat acest protest, intitulat “Ne opunem Diktatului de la Cluj”. De acum, ceea ce a urmat este istorie, însă, cu voia Domnului, istoria continuă să se scrie. Deci, lucrurile nu se pot opri aici, după cum ar dori unii Ierarhi din Ardealul de Nord, de acum dizident.

Încă de la instalarea, la 13 noiembrie a.c. a înalt Prea Sfintițului Dr. Laurențiu Streza, cei prezenți precum și noi, cei de peste hotare, care am urmărit cu sufletul la gură ceremonia, am sesizat că tendința de dezbinare a conferit deja instalării noului Mitropolit lipsa, oarecum, a unui caracter definitiv, al lucrului bine făcut. Dacă ÎPS Laurențiu Streza a fost ales pe seama vechiului scaun mitropolitan al Ardealului, Crișanei și Maramureșului, ne întrebam cum va suna “Gramata” noii Patriarhii sau documentul oficial de numire? Fost-a acea titulatură oare diluată? Noi, ardelenii, oriunde am trăi, știm una și bună: Mitropolitul Laurențiu Streza a fost ales pe tronul ierarhic al marelui Șaguna, ca: “Mitropolit al Ardealului, Crișanei și Maramureșului”. O fi el acest titlu “onorific”(!?!), dar noi, românii din sudul Ardealului, nu acceptăm să fim dezonorați retragându-ni-se acest titlu de către cei ce nu ni l-au conferit.

Unitatea Ardealului

Oricum ar raționaliza istoricii de la Cluj, speculând vechimea Vadului și Feleacului de la Ștefan cel Mare încoace, titlul istoric al vechii mitropolii are pentru români o reverberație adâncă, de suferințe și de aspirații vechi, cu o încărcătură de simbol. Noi știm una și bună: că atunci când Mitropolia a intrat în structurile Bisericii Române Autocefale, în 1918, ea a intrat cu acest titlu și că sediul Mitropoliei era la Sibiu. Cum am putea să lăsăm să ni se defateze simbolul cel mai scump al sufletului ardelenesc? Poetul pătimirii noastre, Octavian Goga, scria despre dorul unirii Ardealului cu Å¢ara: “Avem un vis neîmplinit, copil al suferinții/ De dorul lui s-au prăpădit și moșii și părinții.” Dacă atât de mult au dorit “moșii” noștri unitatea Neamului, oare nu cu atât mai mult pe cea a Ardealului însuși? Unitatea Ardealului este indivizibilă, iar chestiunea mitropoliei trebuie lămurită pentru binele național. Ca să ne linisteasca, unii ne spun că Mitropolia Ardealului era doar “onorifică”! Nouă însă nu ne este clar. Dacă era doar “onorifică”, oare ce era de împărțit acum? Noi însă știm că Mitropoliile istorice au un mare rol atât în unitatea reală a Bisericii, cât și ca simbol al continuității bisericești și naționale. Toate popoarele își prețuiesc simbolurile cu multă sfințenie. Ele se cer cultivate în inima credincioșilor și ocrotite – chiar și de propriii lor ierarhi și preoți – pentru ca să ne întărim în ele, prin harul lui Dumnezeu, în statornicia identității noastre de Creștini Ortodocși, de Ardeleni nedeziși și de Români.

Mitropoliile Ardealului

S-a întrebat cineva cum ar suna să vorbim despre mitropoliile Ardealului, la plural? Privit din exteriorul României, noi credem că acest concept nou – Mitropoliile Ardealului – ar contribui la o percepere mai difuză, mai nestatornică și mai divizată a Transilvaniei milenare și a Bisericii naționale. Se va crede de acum, ca și despre ucraineni, că ne războim între noi. Maturitatea Bisericii autocefale s-ar pune sub un semn de întrebare, cum nota cineva. Noi am vrea să credem că nu aceasta a fost intenția Ierarhilor Ardeleni proponenți ai acestei idei. Dacă totuși ÎPS Arh. Bartolomeu Anania va voi să fie așa, atunci, cu siguranță, mitropolia de la Cluj va fi cea din urmă în ierarhia istorică și canonică a Patriarhiei Române, ca fiind mai nou înființată; în acest caz votul ardelean la alegerile de Patriarh va fi împărțit. Oare asta vor credincioșii din Ardeal? Alături de frații noștri de acasă, până când lucrurile nu se vor așeza, nici noi, cei de peste Ocean, nu putem fi liniștiți. Nemulțumirea noastră are mai multe rațiuni. În primul rând, noi, cei depărtați pe alte meleaguri, nu dorim ca România să fie percepută ca o casă învrăjbită. Or, ne învață Mântuitorul: “Orice împărțire care se dezbină în sinea ei se pustiește și oricare cetate sau casă care se dezbină în sinea ei nu va dăinui” (Matei 12:25, Biblia, Buc. 2001, Ed. Anania). Å¢ara noastră de origine a depășit în mod unitar zona minată a anilor 1990, când “butoiul de pulbere” al Balcanilor era privit în Apus cu îngrijorare. Ne-am bucurat la izbânzi, am suferit la necazurile neamului și, în ciuda luptelor partidice din Å¢ară, noi am primit pe Ierarhii Români și pe Președinții României între noi, arătând guvernelor țărilor în care trăim că suntem un popor unit și sănătos la suflet. Citind însă presa de azi, înțelegem că opiniile, criticile, protestele și avertismentele sunt de fapt niște strigăte de durere ale neamului românesc din Ardeal. De ce? Pentru că ceea ce s-a facut nu s-a făcut – așa cum se declara la Cluj – cu aparența “ca totul este în ordine”.

Furt de turmă

Presa laică a intuit bine. Cum poate fi în ordine furtul de turmă de la un Ierarh încă neinstalat? Chiar și canoanele îl interzic. Răspunsul este că exista o luptă pentru putere în Biserică. Noi nu credem ca este lupta dintre “conservatori” și “ecumenisti”. Acesta este praf în ochii necunoscătorilor și o încercare de a discredita, indirect, pe ÎPS Laurențiu Streza! Mai degrabă este un conflict de caractere care se cere controlat și care încă mai trebuie să fie pecetluit de către Adunarea Naționala Bisericească. Existența acesteia denotă faptul că numai împreună ierarhia și laicii constituie Trupul lui Hristos.

În clipa când aceasta criza a apărut atât de spontan, fără vreun avertisment prealabil dat Trupului, nu este de mirare ca bietul Trup strigă cu glas înduioșător, care te străpunge la inimă: “Vai, Ardealul!” Oare îi aude cineva durerea? Noi, preoții – “iereii” – care îndrăznim să vorbim liber, suntem surprinși ca Ierarhii, “arhi-iereii”, nu au avut această sensibilitate pastorală!

Erare humanum est

Mulți se întreabă ce este de făcut. S-ar putea da mai multe răspunsuri, dar prefer să relatez un fapt istoric, care acum ar putea avea o mare valoare morală pentru noi. Noi, Episcopia din America, care am fost abuzați în 1950 – tot printr-o Hotarâre pripită a aceluiași Sfânt Sinod – știm că chiar și Sfântul Sinod al BOR, care se roagă să fie sub ocrotirea și povața Duhului Sfânt, poate greși, deci nu este infailibil. Și atunci, ca și azi, Sfântul Sinod al BOR a validat hotarârea “din culise” a opt persoane. Ca și acum, s-a înființat atunci, fără voia credincioșilor din America, o altă Episcopie, dezbinându-se turma. De atunci până astăzi, BOR nu și-a recunoscut greșeala istorică savârșită, iar ruptura încă mai dăinuiește. Atunci eram în plin comunism și Biserica ar putea găsi o scuză în asta, dar acum? ÎPS Anania și alți Ierarhi cunosc pe viu acest adevăr, dar totdeauna l-au trecut cu vederea, blamând pe “dizidenții din America” și lasând impresia în Å¢ară – ca și acum – că, pe frontul de Vest al României, “totul este în ordine!” Oare se va proceda tot la fel și în chestiunea Mitropoliei Ardealului? Știm, comunismul a căzut și Biserica ar trebui să fie de acum liberă și mult mai coaptă din punct de vedere al gândirii ei sociale.

Diktatul

Acum a sosit clipa unui mare examen. Dacă sistemul de protecție imunitară al Bisericii este refăcut, nu ne îndoim că de data aceasta Trupul va respinge ceea ce este străin de firea lui. Dacă nu, Dumnezeu va mai îngădui criza, spre purificare. Spre a nu repeta tragediile propriei noastre istorii bisericești – între care rămâne și acel “vai” încă neauzit, al Bisericii noastre din America – este nevoie, pe lângă nădejde, de multă rugăciune și introspecție, dar în special de o luare de atitudine și acțiune – în buna conștiință – a reprezentanților Adunării Naționale Bisericești. Să nu se teamă nimeni! Aceasta nu poate fi “dizolvată” prin “diktat,” așa cum am citit o amenințare ierarhică (a ÎPS Arh. Bartolomeu)! în BOR, deși există un Sfânt Sinod, potrivit Legiuirilor, Adunarea Bisericească Națională este forumul administrativ suprem al Bisericii! Ea reprezintă “Amin”-ul pe care trebuie sa-l rostească laicii la marile hotărâri administrative ale Bisericii. Ei știu că rolul mirenilor este nu numai ca “să se roage, să asculte și să plătească” (“pay, pray and obey”). Acum este timpul ca ea, Biserica din România, să-și dovedească maturitatea în fața acestei crize și să-și afirme rolul ei în buna chivernisire a vieții bisericești, nu numai prin clerici, ci și prin laici, în ședința din februarie. Dacă se va întâmpla astfel, Înalt Prea Sfinții Ierarhi își vor înțelege, în mod mai echilibrat, chemarea lor, definindu-se și raportându-se relațional corect, în raport cu turma lor – nu în vacuum – iar Biserica va putea trece de la starea de criză, la calea ce duce spre maturitate, la care este chemată.

Preot Dr. Remus Grama – Președintele Asociației Preoților Ardeleni – SUA, Catedrala Sf. Ortodoxă Română “Sf. Maria” – Cleveland – U.S.A.

BOR tace

Am încercat să obținem o poziție a BOR referitoare la această scrisoare, dar nu am reușit. “Din păcate, preasfinția sa Bartolomeu se afla la Nicula pentru reculegere și nu poate fi deranjat. Eu nu pot să formulez o opinie fără ca aceasta să fie văzută de superiori”, a spus Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei, Vadului, Feleacului și Clujului.