Toader Nicoara: ”Soluția pentru majoritari și minoritari e rămânerea împreună”

Toader Nicoră este decanul Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Pentru a lămuri anumite aspecte legate de consecințele mult-discutatei scindări a Universității Babeș-Bolyai, dar și alte probleme ce țin de situația reală a învățământului românesc și politica educațională promovată de Executivul în exercițiu, profesorul Toader Nicoară a acceptat, cu amabilitate, să ne acorde un interviu.

Reporter: Care sunt cele mai noi secții ale Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai?

Toader Nicoară: Facultatea de Istorie a fost una dintre facultățile fondatoare ale Universității din Cluj și rămâne una dintre facultățile importante, prin oferta de studii pe care o lansează în fiecare an, prin calitatea corpului profesoral și prin prestația academică recunoscute național și internațional. În momentul de față, facultatea oferă un pachet complet de studii – licență, masterat și doctorat – așa cum reiese din Procesul de la Bolognia. În prezent, oferim licență în: Istorie – cu specializarea Istorie, Arheologie, Arhivistică, Istoria artei; Științele comunicării – Bilblioteconomie și Știința informării, Studii culturale – Studii iudaice; Relații internaționale și studii europene; Filosofie. Oferim studii de masterat în domeniul Istorie și în domeniul Filosofie, cursuri de specializare și școli doctorale în Istorie-Civilizație-Cultură; Comunicare și cultură; Filozofie politică.

În momentul de față, pentru oferta anului academic următor (ianuarie-februarie), căutăm împreună cu conducerea Universității o soluție pentru a oferi, alături de specializarea majoră, și o specialitate minoră, după modelul european. Este o soluție pentru cei care nu doresc să urmeze masteratul sau doctoratul, pentru o mai bună inserție în piața muncii.

Rep.: Care este poziția Facultății pe care o conduceți vizavi de discuțiile privind scindarea UBB? Care ar fi impactul desprinderii liniei maghiare din cadrul UBB, am putea vorbi despre o pierdere a identității acestei Universități, recunoscută ca fiind una multiculturală?

T.N.: Universitatea a adoptat, după căderea comunismului, forma unei universități multiculturale, cu șanse egale pentru toți – posibilitatea de a accede la un învățământ superior de calitate. Din acest punct de vedere, UBB este un exemplu avansat la nivel european de șanse și oportunități egale oferite românilor, maghiarilor, germanilor, evreilor sau ucrainienilor, pentru a obține o calificare superioară.

În ultima vreme, se constată un adevărat asalt mediatic împotriva caracterului multicultural. Cei care critică formula, fie că sunt din interior sau din exterior, au o vagă reprezentare despre ce înseamnă o universitate modernă. Universitate modernă înseamnă competiție deschisă pentru toți cei care doresc și sunt în stare să răspundă provocărilor științifice. Organizarea unor secții sau facultăți se face peste tot în lume pe baza unor criterii și fundamentări științifice, și nu prin votul unei părți a publicului larg.

Rep.: Considerați că există o miză politică majoră pentru înființarea unei Universități maghiare?

T.N.: Cu siguranță că în spatele unora dintre pozițiile exprimate de mai tinerii membri ai corpului academic de la linia maghiară a UBB se află și o miză politică, dar a cărei rezolvare nu ține de Universitate, ci de alte instituții ale statului. Există, de asemenea, și multe frustrări și neîmpliniri sau ambiții personale.

Eventuala separație a liniei maghiare este în primul rând în dezavantajul tinerilor maghiari, care nu vor găsi separat un climat de competiție și de performanță. De fapt, experiențele din ultimii ani a celor două facultăți, Sapientia și Partium, care nu strălucesc prin mari performanțe, în ciuda mijloacelor investite, dovedesc că separația nu aduce avantaje pe termen mediu și lung.

Ca o concluzie, soluția pentru majoritari și minoritari este rămânerea împreună și dezvoltarea acestui multiculturalism competitiv și creator.

Rep.: Cum apreciați politica educațională, la nivel preuniversitar și universitar, promovată de actualul Guvern?

T.N.: Învățământul de toate gradele ascunde grave probleme de ordin financiar și logistic. Subfinanțarea cronică ani la rând a condus la o adevărată hemoragie de cadre didactice bine pregătite, pe care le-a atras economia reală, unde posturile sunt bine plătite, și la scăderea calității întregului proces educativ. Există, mai apoi, o rezistență la restructurare și la inovație pe fundalul degradării statutului personalului didactic.

Rep. Cum credeți că se va scrie istoria anilor 2000?

T.N.: În momentul de față, putem spune că istoriografia a suferit o dezvoltare fără precedent, în sensul că există o multitudine de genuri istorice și de maniere de a scrie istoria. Cred că sunt, în prezent, în România, mai multe paliere în care se scrie istoria. Se scrie în continuare în modul tradițional, oarecum pozitivist, cu mai mult sau mai puțin talent, însă sunt tot mai prezente modalitățile sofisticate de restituire a trecutului, în sensul că sunt metode foarte moderne, surse noi, care altădată nu au stârnit interesul istoricilor.

Rep. Sunteți unul dintre istoricii care au cercetat mentalitatea colectivă la români. Care sunt concluziile studiilor dumneavoastră?

T.N.: Toată lumea invocă mentalitatea sau nevoia schimbării mentalității, pentru ca lucrurile să avanseze. Este ușor de spus că se schimbă mentalitatea și se schimbă lucrurile. Din nefericire, perspectivele istorice ne lasă să constatăm că mentalitățile se schimbă greu, că în ciuda revoluțiilor, există rezistență uneori tacită la schimbare. Indivizii caută mereu elemente securizante și asiguratorii pentru propria lor existență. Ca atare, adevăratele schimbări vin odată cu schimbarea generațiilor.

A consemnat Memoranda ONAC