Victoria lui Cordoș
Pentru mine, evenimentul acestei săptămâni nu a fost nici mult trâmbițata fuziune PNL-PD sau PD – PNL, pe stil nou și, după spusa sondajelor, fuziune de care tot aud de vreo patru ani și nu vrea să se mai întâmple. Nu m-a mai impresionat ca altădată nici ieșirea, deja cu o notă de banalitate, a președintelui Băsescu, care a chemat, cum nu reușesc alții să o facă, șefii instituțiilor la ordine, miniștrii etc. Nu m-am mirat că Geoană păcătuiește în același mod ca autosuspendatul fost premier Adrian Năstase. Din prea multă și nejustificată avere. M-a emoționat mai mult victoria judecătorului Artenie Cordoș.
Pentru că, mai bine de doi ani i-au trebuit lui Artenie Cordoș să-și poată striga astăzi: am câștigat. În condițiile în care nu s-a preumblat pe la Judecătorie sau Tribunal, ci a avut de a face doar cu două instanțe – Curtea de Apel Târgu Mureș și Înalta Curte de Justiție și Casație. Dar cu adversari redutabili: Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Justiției.
La fel de perfide în ascunderea adevărului ca orice infractor care își teme pielea.
S-a întâmplat însă ca rotațiile din politică să atingă și stratosfera justiției românești, neclintită din a asculta sarcini de partid, fie ele părtinitoare. Pentru că mi-e greu să cred că magistratul Cordoș și-ar fi găsit dreptatea atât de lejer sub o guvernare social-democrată. Nu ea vinovată, ci clica de o compunea.
Bineînțeles, acum vom mai aștepta și verdictul CSM, scăpat de Dan Lupașcu, care va pune sau nu capăt domniei Floarei Grosu, de altfel o pupilă a fostului președinte. Am ezitat să scriu un absolut va pune capăt deoarece CSM ar putea opta pentru o variantă de compromis, bănuiesc că inacceptabilă însă pentru ex-președintele, atât de nesimțit mazilit, judecător Artenie Cordoș, de a îi achita indemnizația restantă pe ultimii doi ani și jumătate cât nu și-a exercitat mandatul. Plată ce ar echivala cu recunoașterea oficială a consumării celor patru ani de mandat.
Ziceam că mă îndoiesc că magistratul ar face pace după cei doi ani de judecată, asemănători în unele momente cu mitul lui Sisif. Knock-out însă în luptă dreaptă. Pe drept.
Frumoasă victorie, împotriva unui sistem năclăit de interese, nespecifice justiției. Cu toate acestea nu pot să nu remarc că unui magistrat i-au trebuit doi ani ca să urce treptele spre dreptate.
de Ligia VORO
