Dreptate de pomană??

Unele dintre adevăruri sunt atât de clare încât ajungem să nu le vedem. Ca în proverbul cu pădurea obturată de copaci. Sau, cine știe, poate ne-am plictisit să tot adulmecăm aceleași adevăruri. Însă, fără urmări pozitive. Existând de dragul de a fi. De a ne fi predate frumos prin școli de diferite grade.

Bunăoară, tot preșcolarul bine instruit ar trebui să știe că vorba-i vorbă. Indiferent că-i rostită de pe oliță ori din fața computerului. Și că, o dată spusă, ea trebuie respectată. Regula este valabilă pentru toate categoriile de vârstă. Dacă trecem la generațiile următoare, trebuie să acceptăm, de pildă, că vorba e cu atât mai vorbă cu cât este spusă de o instanță de judecată. Și cuprinsă, firește, într-o hotărâre. Căreia nu degeaba i se zice irevocabilă. Fie că ne convine, fie că nu. (Pornim, desigur, ca principiu, de la premisa că respectiva instanță a respectat regulile de drept, în deplină cunoștință de lege și de cauză).

Cu toate acestea, în ultima vreme a fost nevoie să ni se spună verde-albastru-mov în față cum că hotărârile judecătorești sunt de luat în seamă. În litera lor. Însuși președintele țării a considerat necesar să puncteze public acest adevăr. De altfel, din cale afară de evident. Numai că până și domnia sa și-a adus aminte de vremile în care nu privea cu aceiași ochi buni dispozițiile magistratului. Lăsându-le să zacă prin felurite sertare. Important este, pe lângă puseul de sinceritate, faptul că președintele s-a gândit să renunțe un principiu de dragul căruia profesorii de drept se dau de ceasul morții. Și să ne îndemne la a începe să revedem adevărul evident pe care nu-l mai vedeam. Sau ne enerva să-l vedem. Uneori, pe bună dreptate.

Deci, președintele zice că nu ne putem juca de-a baba oarba cu legea. Fie ea cea aplicată printr-o hotărâre judecătorească. Afirmația de la Cotroceni a picat la țanc. Taman când un alt președinte, cel al Curții de Apel Tg.-Mureș, dl. Artenie Cordoș, poate flutura pe sub nările oricui o hotărâre. Irevocabilă. Pronunțată nu de ici, de colo, ci chiar de înalta Curte de Casație și Justiție. În fine, după doi ani și jumătate de perseverență într-ale contenciosului administrativ, procesul a ajuns la un happy-end. Cum era al naibii de firesc. Președintele a câștigat ceea ce, de fapt, nu pierduse niciodată. Demnitatea de a-și duce mandatul de patru ani, de conducător de Curte, la bun sfârșit.

În iunie 2003, după o declarație publică ce s-a dovedit contrară voinței de beton (proaspăt turnat) a PNA și a fostei ministre furioase de justiție, dar s-a probat a fi în deplin acord cu Regulamentul de organizare a instanțelor, supărarea amintitelor autorități a ajuns la limita de sus. Și, într-un reality-show de total prost gust, au găsit motivul pentru a-l debarca pe președintele Curții. Deoarece n-avea bască… Eliberarea intempestivă a scaunului d-lui Cordoș, prin brânciul aferent, avea și un tâlc. Ba chiar un scop nobil. Acela de a face drum drept și lumină fulminantei urcări a cărei fericite beneficiare era fosta vicepreședintă-judecătoare-președintă a Tribunalului Mureș. Care, astfel, a ajuns să ateriezeze tocmai în scaunul proaspăt aerisit. Cu deplina binecuvântare a mai-marei Ministerului, din acea perioadă, și în ciuda protestului scris comun al colegilor săi. Numai că, arareori, socoteala de acasă este similară cu cea din târg. Uite că, după doi ani și jumătate, aflăm ceea ce știam de mult: domnia d-nei președinte e șubredă, căci n-a fost clădită pe baze legale. Pentru că revocarea d-lui Cordoș din funcția de președinte-jucător și transformarea lui în președinte de mantinelă s-a făcut în disprețul legii. Asta se înțelege din cele două hotărâri judecătorești ce stau actualmente în mapa președintelui. În favoarea lui. Este momentul să amintim și faptul că jud. Horațius Dumbravă a avut curajul să-i dea dreptate președintelui în primă instanță (judecând la rece, la doi pași de biroul actualei așa-zise președinte). Iar hotărârea i-a fost pe deplin confirmată de înalta Curte.

Până aici, toate bune și frumoase. Bazându-se pe ceea ce “a dat legea”, președintele fals revocat a făcut exact ce era de făcut. A solicitat CSM-ului (prin scrisoare recomandată, desigur) să fie repus în drepturi pentru a-și putea exercita atribuțiile de președinte pe perioada de doi ani și jumătate ce i-a fost răpită de-a futui pomana din mandat. Care, la un semn, s-a tăiat precum maioneza. Președintele legalmente “en titre” nu vrea despăgubiri pentru perioada ce i-a fost furată. Ci vrea chiar perioada în sine. Să ia mandatul de unde l-a lăsat. Și, cum faza cu doi porumbei pe-un balansoar nu se poate aplica în speță, rămâne de văzut ce se va întâmpla. Variantele nu sunt o sută. Ci doar două. Ori fi-va respectată hotărârea irevocabilă ori d-le președinte Traian Băsescu v-ați răcit gura degeaba. Să fie dreptatea doar o fițuică de pus în ramă? De pomană? Întrucât despre darea elegantă la o parte a actualei președinte nici nu poate fi vorba (căci pentru asta e nevoie de un caracter de caracter) așteptăm să vedem deznodământul. Pour les connaisseurs. Un lucru știm cu siguranță: perseverența președintelui Cordoș n-a fost să fie pentru a se risipi. La mal.

de Andreea CIUCÄ‚