La taifas cu Ana Pauker

În 1956, Rozalia Mureșan avea 21 de ani și lucra la Băile Sărate din Sângeorgiu de Mureș. În cei 18 ani petrecuți acolo, a avut ocazia să cunoască oameni importanți

și interesanți. Foarte puțini dintre cei care frecventaseră Băile până în 1950 le-au mai frecventat și după aceea. Vremea lor trecuse. Alți oameni cu alte maniere le luaseră locul.

Cei mai mulți dintre noii veniți făceau parte din “burghezia roșie”, cea care preluase puterea în România. Atunci și acolo, Rozalia Mureșan a cunoscut-o pe “doamna de fier” a politicii românești, Ana Pauker. Nu mai era personajul important care fusese cu câțiva ani în urmă. Epurată din aparatul de partid și de stat, marginalizată și măcinată de cancer, “tovarășa” Ana era în 1956 o prezență discretă la Sângeorgiu de Mureș. Nu mai avea nimic din aerul de temut de altădată. O anonimă de care puțini își mai aduceau aminte. Și timpul ei trecuse…

Hannah Robinsohn, pe numele ei real (13 februarie 1893 – 14 iunie 1960), cea care avea să intre în istorie sub numele de Ana Pauker, s-a născut la Codăești, județul Vaslui, într-o familie de evrei săraci. Bunicul ei a fost un cunoscut rabin din zonă. În timp ce fratele ei mai mic, Zalman, a devenit sionist, din 1915 ea s-a orientat spre socialism. Arestată în 1922 împreună cu soțul ei, Marcel Pauker, pentru activități politice, după eliberarea din închisoare au plecat în exil în Elveția. De acolo au plecat apoi în Franța, unde ea a devenit instructor al Cominternului, moment în care s-a implicat în mișcarea comunistă din Balcani. După întoarcerea în România, în anul 1935, a fost din nou arestată și judecată împreună cu alți conducători ai Partidului Comunist, între care Alexandru Moghioroș și Alexandru Drăghici, fiind condamnați la 10 ani de închisoare. În luna mai 1941 a fost trimisă în exil în Uniunea Sovietică, în schimbul unui român deținut de autoritățile sovietice în urma ocupării Basarabiei în 1940. La Moscova a devenit șefa grupului de comuniști români exilați, cunoscut ulterior sub denumirea de “facțiunea moscovită”. Ana Pauker s-a întors în România în 1944, după ce Armata Roșie a “eliberat” țara. În 1947 a fost numită ministru de externe.

“Devoratoarea” de bărbați…

Acuzată de “cosmopolitism”, a fost arestată și supusă unui șir de interogatorii (februarie-aprilie 1953), cu scopul de a fi judecată și condamnată, dar după moartea lui Stalin, a fost eliberată și i s-a impus arest la domiciliu. Anterior, în vara anului 1952, a fost arestat și fratele ei, Zalman, care era melamed (învățător) la cursurile de Thalmud-Thora. Prin această acțiune coordonată de Dej, se încerca implicarea unora dintre cei care făceau parte din cercurile Comunității evreiești, inclusiv a rabinului-șef, dr. Moses Rosen. Ana Pauker a fost eliberată în aprilie 1954 la intervențiile unor conducători ai URSS, precum Molotov, protectorul ei, și ale mareșalului Kliment Voroșilov, care ocupa funcția onorifică de președinte al Prezidiului Suprem al URSS. “Tovarășa” Ana avusese întotdeauna o slăbiciune pentru militari. Sunt cunoscute aventurile ei cu Voroșilov, iar mai târziu cu generalii români Cambrea și Lascăr, care aveau să devină comandanții Diviziei “Tudor Vladimirescu”, divizie formată în URSS din prizonieri de război români și la a cărei înființare “tovarășa” Ana își adusese o importantă contribuție. Cunoscutul avocat și publicist din perioada interbelică Petre Pandrea, cumnat cu Lucrețiu Pătrășcanu, și care cunoștea toate cancanurile vremii, o numea într-una din scrierile sale (“Memoriile mandarinului valah”) “devoratoarea de bărbați”. În ultimii săi ani de viață, Ana Pauker a lucrat ca traducător de limba franceză și limba germană pentru Editura Politică.

…Și pacienta de la Sângeorgiu de Mureș

Cândva, Băile Sărate din Sângeorgiu de Mureș erau foarte căutate și animate. Este drept că după 1950 au devenit accesibile și oamenilor de rând. Activiștii de partid importanți aveau însă camerele lor rezervate și un tratament aparte. Mulți dintre cei foarte importanți veneau chiar și cu câte un medic balneoclimatolog, deși Băile aveau încadrat în schema de personal un astfel de medic. “Timp de aproape două săptămâni, în vara anului 1956, ne-a relatat Rozalia Mureșan, Ana Pauker a stat la Băile Sărate. Eu nu știam cine este. Mi-a spus mama care lucra și ea acolo, că este o “tovarășă” foarte importantă, de la București. Era singură, îi plăcea să stea retrasă și zilnic de la ora 11.00 – 12.00 făcea băi. Doar cu mama – iar cu mine în câteva ocazii – stătea de vorbă. Am mai văzut-o discutând de câteva ori cu primarul de atunci, din Târgu Mureș, Soos Iosif, care venea să se intereseze de felul în care se desfășoară activitățile în Băi. El își aducea și soția, dar Ana Pauker n-a stat niciodată de vorbă cu ea. Evita pur și simplu oamenii”. Vorbind despre Ana Pauker, Rozalia Mureșean a continuat: “Purta părul tuns scurt și întotdeauna peste urechi. Mult mai târziu am auzit că-l purta astfel din cauză că îi lipsea o ureche. Eu vroiam să devin croitoreasă și ea aflând de la mama acest lucru și a încercat să mă ajute. Într-o zi a venit cu mine la Târgu Mureș, la Forțele de Muncă, pentru a interveni să mă angajez croitoreasă la fabrica de textile. I-au promis că mă angajează, dar după ce ea a plecat nu m-a mai băgat nimeni în seamă. Nu mai era o persoană importantă, dar eu nu aveam de unde să știu atunci acest lucru…”. “Eu și mama, ne-a mai relatat Rozalia Mureșean, îi spuneam doamnă, dar ea nu ne-a corectat niciodată și nu ne-a cerut să-i spunem tovarășă. Vorbea rar și apăsat și se vedea pe ea că o macină boala și suferă. Eu vă spun sincer, nu părea o femeie rea, așa cum am auzit mult mai târziu vorbindu-se despre ea”. Într-adevăr, Rozalia Mureșan nu avea de unde să știe de rolul nefast jucat de această femeie în primii ani ai instaurării comunismului în România. Aproape toate hotărârile importante privind “destinul roșu” al României au fost luate și cu votul acestei femei. Rozalia Mureșan n-avea de unde să știe nici faptul că, în timpul epurărilor din URSS, Ana Pauker și-a “demascat” soțul drept dușman al comunismului. Acesta, omul cu care ea avea doi copii, a fost arestat și executat. A făcut-o fără niciun fel de remușcare, pur și simplu din carierism. Remușcările ei – dacă au existat vreodată – au venit probabil mai târziu. Mult prea târziu și pentru ea, dar și pentru cei pe care hotărârile luate de ea i-a afectat într-un fel sau altul.

Nicolae BALINT