Dosariada

La câteva luni după ce am intrat în presă, am aflat de la redactorul șef adjunct al unui important cotidian central, cu ocazia unui training organizat la Târgu Mureș de Centrul pentru Jurnalism Independent, că presa este câine de pază al democrației, dar și teren de răfuială al grupurilor de interese. Exemplele și istoriile din spatele unor anchete pe care le citisem în Academia Cațavencu mi-au părut atunci neverosimile, cum le-au găsit și prietenii cărora le mai povesteam, la o bere, despre aceste lucruri și care au făcut, mai departe, din ele subiect de bancuri.

O altă regulă de presă, pe care am învățat-o la același seminar, a fost că un dosar lansat pe piață la momentul nepotrivit nu are nici un fel de efect, indiferent de gravitatea informațiilor pe care le conține. De o vreme încoace, o bună parte a cotidienelor centrale s-au transformat în ziare de investigație, semn că a venit vremea dezvăluirilor, adică a răfuielilor. Pagini întregi de dosare despre mătuși, pardoseli, termopane, jocuri pe bursă cu petrol, casele mamei și telefoane către și de la procurori. Și nu un material-două, ci adevărate foiletoane după dosare adunate și păstrate cu grijă de ani de zile, coapte la focul mocnit al războiului dintre grupuri de interese.

Această avalanșă a dosarelor vârâte pe sub ușile redacțiilor – ar fi naiv să vă imaginați că sunt toate instrumentate de jurnaliști – dă seama de turmentul pe care îl trăiește o Românie în care, de 16 ani, banii mari s-au făcut numai din tunuri. În care orice legături sunt doar aparent nefirești. Vi-l imaginați, spre exemplu, acum un an și jumătate, în focurile campaniei electorale, pe Adrian Năstase luând apărarea unui lider liberal într-o emisiune de radio produsă de Academia Cațavencu? Nu prea. Vi-l imaginați, în urmă cu doi ani, pe Ilie Botoș declarând răspicat că există legături între procurori și lumea interlopă? Sau pe Ioan Amărie recunoscând că au existat imixtiuni ale politicului în justiție? Mă îndoiesc. Întrebarea care se ridică este dacă toată această desfășurare de forțe este un simplu show mediatic sau o acțiune în stilul “Mâinile curate”, dirijată de la Cotroceni.

P.S. Apropo, ce spuneți despre statul polițienesc invocat de cei vizați de anchete? Și dacă majoritatea românilor îl vor așa, ce ne facem?

Relu TÄ‚TAR