Principiul dominoului

În 1948, anul în care a fost arestat, Gheorghe Motaș avea 58 de ani. Șapte ani mai târziu se mai afla încă în anchetă la Târgu Mureș. Un polițist anonim care, ca atâția alții, și-a făcut doar datoria. Schimbarea de regim din România de la jumătatea deceniului al cincilea, i-a deturnat destinul. Și asta după ce Securitatea, l-a depistat ca fiind responsabil de arestarea unui grup de 80 de comuniști. Printre aceștia, se aflau persoane ce aveau să dețină funcții importante în aparatul de partid și de stat din România. De departe, cel mai important dintre ei era Gheorghe Apostol, prietenul lui Gheorghe Gheorghiu Dej și desemnat drept succesor de către acesta. A fost neșansa lui Motaș.

Gheorghe Apostol – cel care la moartea lui Dej era văzut drept succesorul acestuia – s-a născut în 1913 și a avut o viață agitată, dar dedicată total și necondiționat cauzei comunismului. Fost prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc (Comunist) Român și contracandidatul lui Ceaușescu de la jumătatea deceniului șapte, a devenit la sfârșitul anilor 80 unul dintre opozanții dictatorului și semnatar al “Scrisorii celor șase” (martie 1989). Documentul ce incrimina regimul ceaușist a fost difuzat la postul de radio “Europa Liberă”. Apostol a deținut funcții importante în stat (prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștrii 1961-1967, ambasador al României în Argentina, Uruguay, Brazilia, etc.), dar după ce Ceaușescu a preluat puterea, l-a îndepărtat treptat din funcțiile de decizie politică. Gheorghe Apostol este și autorul cărții “Eu și Gheorghiu-Dej”, publicată în 1998.

Întâlnirea fatală

“…din ordinului învinuitului, se menționa în rechizitoriul întocmit de Procuratura Militară din Târgu Mureș, s-a trecut la urmărirea și arestarea unui număr de 80 de persoane printre care și cunoscuții comuniști Gheorghe Apostol, Vicol Grigore, Crețu Gheorghe, Mocanu Dumitru, Marinescu Gheorghe… Din ordinul său au fost cercetați, trimiși în fața justiției, unde au fost condamnați la temniță grea. Tot din ordinul său a fost arestată și cunoscuta comunistă Grinberg (Grunberg) Estera”. Cel care dăduse ordinul, comisarul Gheorghe Motaș, se născuse la data de 10 februarie 1890, în București și era absolvent al Facultății de Drept. În 1935 a fost încadrat cu gradul de secretar la Chestura Poliției Tulcea, iar ulterior, cu gradul de chestor (cu delegație), mutat la Poliția Galați. Din 1937 și până în 1940, a fost chestor la Poliția Chișinău. O ascensiune rapidă pentru un om care, în mod cert, își făcea datoria cu multă competență, de vreme ce într-un timp foarte scurt, a parcurs treptele ierarhice de la secretar la chestor, trecând peste alte trei trepte, inspector, subcomisar și comisar. “În anul 1940, menționa rechizitoriul, învinuitul Motaș Gheorghe, este transferat la Direcția Generală a Poliției București, în cadrul căreia a funcționat trei luni la Siguranță în calitate de șef al Secției partidelor de centru și legionare și apoi în calitate de șef al Grupei I din Corpul detectivilor, unde funcționează până în 1945, când este pus în cadrul disponibil…” Indubitabil că funcția îndeplinită în Poliție, dar și neșansa de a-l fi întâlnit și arestat pe “greul” Gheorghe Apostol i-au fost fatale. Concluziile din rechizitoriul întocmit lui Motaș, cel învinuit de “crimă de activitate intensă contra clasei muncitoare”, nu mai lasă loc de vreun comentariu: “…în calitate de șef de chestură cu gradul de chestor a avut atribuțiuni de a îndruma, coordona întreaga activitate a polițiilor unde a funcționat în vederea urmăririi, supraveghereii, arestării și trimiterii în judecată a elementelor comuniste și muncitorești…”

Închiderea cercului

Gheorghe Apostol a avut o ascensiune fulminantă, blocată însă de mai tânărul Nicolae Ceaușescu, care la moartea lui Dej, având și spijinul bătrânului “sforar” Maurer, a preluat puterea. Apostol nu a căzut dintr-o dată, dar funcțiile pe care le va mai ocupa în continuare în cadrul regimului vor fi doar de reprezentare și nu de decizie. A sfârșit prin a deveni în cele din urmă dizident. “Scrisoarea celor șase”, concepută de Gheorghe Apostol a fost semnată și de alți foști membri marcanți ai PCR, trași acum pe “linie moartă”: Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu și Silviu Brucan. Scrisoarea a fost publicată de BBC și Europa Liberă în ziua de 11 martie 1989 și a atras – o dată în plus – atenția marilor democrații ale lumii asupra a ceea ce se petrecea în România. A atras de asemenea și mânia lui Ceaușescu, care a dat dispoziții severe referitoare la cei șase. Nu este greu de presupus care ar fi fost urmările gestului lor dacă evenimentele din România nu se precipitau în acel an 1989. Dar iată ce relata chiar Gheorghe Apostol într-un interviu acordat Agenției Rompres în mai 2003. “A aflat Ceaușescu și a convocat un grup de tovarăși din secretariatul de partid să mă ancheteze și să mă determine să reneg cele ce am scris în scrisoare. Am fost bumbăcit la partid vreo lună de zile. A fost chemată și soția și fiica, să mă convingă să renunț la conținutul scrisorii. Am fost exclus din partid și dat pe mâna Securității. Am fost anchetat din mai 1989 până în decembrie 1989. Eram cu domiciliul forțat, nu aveam voie să vorbesc cu nimeni, nu avea voie să vină nimeni la mine, telefonul era blocat. Mă luau dimineața la ora 8 – 9 și stăteam la închisoarea de la Rahova, până pe la 11 – 12 noaptea”. Cu siguranță că Apostol repeta într-un anume fel – și culmea că de această dată de aceeași parte a baricadei – destinul comisarului Gheorghe Motaș, cel care îl arestase în 1940 și care, după schimbarea regimului politic din România, fusese arestat din ordinul lui Apostol în 1948. Vânătorul de ieri se transformase la rândul său în vânat. Se închidea cercul.

Cum a devenit Apostol “dizident” anticomunist:

“Eu eram ambasador în Brazilia și, văzând că în jurul țării noastre s-au schimbat lucrurile, că România devenise o insulă, am decis că cineva trebuia să acționeze pentru a se produce și la noi în țară o schimbare. Am vorbit cu nevastă- mea și am hotărât să vin în țară și să încep o acțiune împotriva lui Ceaușescu, în 1988. Am vorbit cu Buhoiu care era la New York și i-am spus și lui care este dorința mea. Buhoiu mi-a spus să nu mă duc că mă lichidează. Și cu toate astea am plecat. În drum spre România m-am oprit la Londra unde am vrut să am un contact cu Secția română de la BBC. Am înregistrat un interviu de patru ore și am spus că se poate publica de BBC numai în cazul în care mor eu sau moare Ceaușescu”. (Din interviul acordat de Gheorghe Apostol Agenției Rompres în mai 2006)

Apostol despre Dej: “Privesc înapoi mai mult cu tristețe decât cu supărare. Eu am intrat în mișcarea muncitorească revoluționară nu pentru putere, nu pentru avere, ci pentru a servi interesele clasei muncitoare…lucrând la Atelierele CFR, la Turnătorie, l-am cunoscut pe Gheorghiu-Dej, în 1932, când la Turnătorie s-a produs un scurt circuit, iar eu am fost trimis la atelierul de electricitate să solicit repararea luminii. Dej era singur acolo. Și-a pus halatul, era un domn, îmbrăcat în halat albastru, călcat, pantalon la dungă, pantofi maro, și acum parcă îl văd. A luat scara la spate, iar în drum spre atelier, l-am întrebat: Domnule, cât câștigi dumneata de îți convine să lucrezi îmbrăcat așa frumos? Și mi-a răspuns: Măi băiete, așa trebuie să ajungă clasa muncitoare, să muncească în intreprinderi, așa cum mă prezint eu. Era un om extraordinar, era omenos, ținea la oameni, aprecia foarte mult calitățile lor și îi sprijinea să și le dezvolte”.

(Din interviul acordat de Gheorghe Apostol Agenției Rompres în mai 2003)

Gheorghiu Dej, protectorul lui Apostol, a cunoscut și el regimul penitenciar, oricum mai blând decât cel din România comunistă.

Nicolae BALINT