Am fost și rămân socialist

Legea lustrației, inițiată de Eugen Nicolăescu, Mona Muscă, Adrian Cioroianu și Viorel Oancea, se află pe masa comisiilor pentru drepturile omului, juridică și pentru apărare din cadrul Camerei Deputaților l Până la sfârșitul lunii, proiectul ar trebui să intre în dezbaterea plenului l În forma aprobată de Senat, legea îi va atinge nu doar pe deputați și senatori, ci și pe primari, consilierii locali și județeni l În termen de 30 de zile de la eventuala intrare în vigoare a legii, toate persoanele care exercită o funcție de demnitate publică trebuie să-și declare apartenența la fosta nomenclatură l Între aleșii mureșeni se numără cel puțin un activist, un fost subofițer de informații și un șef de ziar comunist

Proclamația de la Timișoara, primul program politic doctrinar coerent al unei societăți democratice românești, își propunea să elimine, încă din 1990, structurile securisto-comuniste din toate instituțiile statului. Punctul 8 al Proclamației amintea de faptul că: “Activiștii au fost acei oameni care și-au abandonat profesiile lor pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta”. Tema lustrației clasei politice a fost reluată de atunci în mai multe rânduri, însă niciodată nu a fost atât de aproape de legiferare ca astăzi.

Inițiat de Eugen Nicolăescu, Mona Muscă, Adrian Cioroianu și Viorel Oancea, proiectul legislativ vizând limitarea temporară a accesului la unele funcții și demnități publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere și din aparatul represiv al regimului comunist se află în prezent pe masa comisiilor pentru drepturile omului, juridică și pentru apărare din cadrul Camerei Deputaților, având ca termen de finalizare a rapoartelor 26 mai, după care va intra în dezbaterea plenului. Aceasta este, de altfel, ultima etapă a procesului de legiferare, pentru că proiectul, lansat pe piață în vara lui 2005, a fost aprobat în 10 aprilie de către Senat. În aceste condiții, cu atât mai mult cu există și o puternică presiune publică în favoarea acestui proiect, este de așteptat ca o lege a lustrației să intre în vigoare în această vară.

În forma aprobată de Senat, potrivit articolului 2, legea îi va afecta nu doar pe deputați și senatori, ci și pe primari, consilierii locali și județeni, șefi de instituții descentralizate sau secretari de unități administrativ-teritoriale. Potrivit art. 4, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, toate persoanele care exercită o funcție de demnitate publică trebuie să-și declare apartenența la fosta nomenclatură.

Lustrabili mureșeni

Consilierul județean Cornel Chiorean a avut legături cu partidul încă de tânăr. Născut în 1949, la 17 ani a intrat “în câmpul muncii”, ca electrician la de-abia deschisul combinat AZOMUREȘ. După șase ani, în 1972, era deja deja membru în Comitetul Județean Mureș al UTC, poziție din care a fost trimis la cursuri pregătitoare pentru cadre la Academia Ștefan Gheorghiu. Educat, Chiorean a avansat pe linie de partid ajungând președinte al Consiliului Tineretului Muncitoresc, între 1975 și 1980, perioadă în care a fost și deputat în Consiliul Popular Județean. Între timp, din ’78 până în ’82, a revenit la Ștefan Gheorghiu, pentru a urma cursurile Facultății de Științe Politico-Economice, iar la întoarcere și-a făcut loc în Comitetul Județean al PCR Mureș. Inedit în povestea de activist a lui Chiorean este faptul că nu și-a negat niciodată trecutul de activist, după revoluția din 1989 rămânând implicat în cadrul Partidului Socialist al Muncii, a cărui lider județean a fost din 1990 până în 2003.

Un alt consilier județean lustrabil este Maria Diaconescu, vicepreședintele PRM Mureș, care între 1979 și 1999 a lucrat în cadrul MI și a serviciilor secrete, fără însă a se fi dovedit că a desfășurat activități de poliție politică. Diaconescu a fost, vreme de 20 de ani, subofițer operativ în cadrul Ministerului de Interne și al SRI, domeniul de activitate fiind antiterorismul și antideturnarea (a activat în cadrul bazei Mihail Kogălniceanu de lângă Constanța), precum și pe protecție antiteroristă.

Un lustrabil este și fostul lider Lazăr Lădariu, fostul lider de facto al PUNR Mureș, care înainte de 1989 a fost în echipa de conducere a oficiosului județean Steaua Roșie – actualul Cuvântul liber – și care se încadrează, astfel, în actuala formulă a legii la litera f) a articolului 1, care-i include în categoria nomenclaturiștilor pe redactorii șefi, redactorii șefi adjuncți și secretarii generali de redacție ai instituțiilor de presă al PCR.

În categoria celor asupra cărora planează suspiciuni mai intră consilierii județeni Radu Mircea, fost inginer șef al Trustului SMA Mureș, Victor Suciu, fost șef serviciu plan-investiții la Imatex, și Veress Adam, fost director sau inginer șef la mai multe SMA-uri din județ. De asemenea, dintre consilierii locali târgumureșeni Florin Vlas a avut activitate în cadrul UTC la Imatex, Mircea Ștefanovici a fost șef de sindicat la Gaz Metan, Doru Oprișcan a fost șef PSU în cadrul Combinatului AZOMUREȘ, Virgil Mailat a fost inginer șef la Fabrica de Bere din Reghin, iar Kolozsvari Zoltan a profesat ca șef de proiectare la Metalotehnica. Toate aceste funcții presupuneau, mai mult sau mai puțin, implicarea în activitatea de partid. Dacă activitatea lor de activiști, urmată de implicarea în viața publică după 1989, a influențat în mod negativ evoluția societății în perioada post-revoluționară, este greu de apreciat. Certitudinea este că în termen de maxim 45 de zile de la intrarea în vigoare a legii, foștii activiști vor trebui să se retragă din prim plan. Cu speranța noastră, a celorlalți, că în acest fel situația comunității se va îmbunătăți.

Cornel Chiorean: “Am fost și rămân socialist”

Rep.: Legea lustrației este unul dintre subiectele amplu dezbătute în această perioadă. Cum vedeți dumneavoastră, unul dintre lustrabili, spiritul acestei legi?

Cornel Chiorean: Comentarii n-am de făcut, dar după părerea mea aceasta este mai degrabă o lege a frustrației. Și este anticonstituțională, pentru că îngrădește un drept garantat, fără nici un alt motiv decât rațiuni emoționale.

Rep.: Nu vă ascundeți trecutul…

C.C.: Eu am făcut public încă din 1990 trecutul meu de activist, am avut curajul de a o recunoaște. Consider că nu am nimic de ascuns, pentru că și în acea perioadă mi-am făcut datoria, iar până în prezent nimeni din cei cu care am lucrat sau am avut ceva de împărțit nu mi-a făcut reproșuri cum că aș fi avut un comportament contrar intereselor lor. Da, am fost și rămân un socialist convins, chiar dacă acum sunt într-un partid social-democrat, și mi-am dus singur crucea în tot timpul acesta.

Rep.: Ba chiar, remarc, îl aduceți în față. Încercați să argumentați că socialismul a fost un lucru bun?

C.C.: O să vă spun un lucru pe care puțini îl știu, de fapt cred că dumneavoastră sunteți primul care-l aflați. Eu am început să muncesc încă de mic. La 14 ani descărcam vagoane de piatră, la Șăulia, pentru că părinții nu aveau posibilitatea de a-mi oferi mai mult decât o făceau, așa că vacanțele le lucram pe jumătate. Lucram ca să am bani, nu de buzunar, pentru că asta aveam de la părinți, dar ca să am și eu niște bani în cazul în care doream să-mi cumpăr ceva. Și câștigam câte 4-500 de lei, ceea ce era binișor, pentru că primul meu salariu a fost de 600 de lei. Erau, la vremea aceea, bani. Asta încerc să spun, că știu de mic ce înseamnă să muncești și nu mi-e frică să apăr socialismul, care e o doctrină a muncii.

Rep.: Ce presupunea, de fapt, activismul în cadrul UTC?

C.C.: Eu în partid am avut funcții de conducere pe linie de tineret, am fost și deputat în Consiliul Popular și președinte al Consiliului Tineretului Muncitoresc. Vreau să vă spun că am avut realizări poate mai mari decât cele pe care le am acum.

Rep.: Cu toate astea, opinia publică cere lustrația.

C.C.: Eu în locul acestei legi aș fi propus o amnistie generală politică și morală, pentru că atâta timp cât toate guvernele și partidele vor arunca toată vina spre trecut, cât timp nu se va privi înainte, și nu în urmă, nu se va realiza niciodată ceva bun. De aceea eu consider că nu este o lege corectă. Mai cred că e anticonstituțională, pentru că legea pedepsește și ce faci, și ce nu faci, iar legea nu poate să încalce drepturile celor care m-au ales. Pentru ce să fiu eu condamnat? Nu există delictul de fost. Nu există, în legea românească, delictul de a fi fost ceva sau cineva. Da, sunt de acord, dacă ai încălcat legea trebuie să plătești, dar o faci pentru o faptă, nu pentru că ai fost ceva. În plus, dacă s-ar aplica, ar rămâne țara fără conducători, pentru că fiecare a fost mai mult sau mai puțin implicat, fiindcă așa erau vremurile atunci, nu puteai să faci nimic dacă nu erai membru de partid.

Rep.: Dacă legea este adoptată, vă retrageți sau nu?

C.C.: Nu am de ce să mă retrag. Trecutul face parte din viața mea, mi-l asum și răspund pentru acțiunile mele, dar nu intenționez să mă retrag, pentru că faptele mele nu pot fi incriminate juridic. Nu am nici un motiv să-mi fie rușine și să mă consider vinovat.

Relu TÄ‚TAR