Maestrul genocidului

Khmerii roșii, conduși de Pol Pot, unul dintre cei mai mari criminali ai istoriei umanității, au lăsat o dâră uriașă de sânge în istoria umanității. Regimul instaurat de Pol Pot în Cambodgia, cu toate că s-a aflat la conducere doar patru ani, reprezintă una dintre cele mai terifiante experiențe pe care le-a trăit vreodată un popor.

Pol Pot, prim-ministru al Cambodgiei în perioada 1975-1979, s-a născut la 19 mai 1928 în localitatea Saloth Sar, într-o familie prosperă de țărani, care avea și relații importante în provincia Kompong Thom. Sora și verișoara sa erau dansatoare și concubine ale regelui Monivong, iar fratele său a fost, până în 1975, funcționar la palatul regal.

Pol Pot și-a făcut studiile la Pnomh Penh și Kompong Cham și a devenit membru al Partidului Comunist Indochinez condus de Ho Chi Min. În 1949, a plecat la Paris pentru a-și definitiva studiile. La revenirea în țară, în 1953, a luptat pentru scurtă vreme împotriva francezilor în timpul războiului din Indochina. în 1960, a devenit membru al Comitetului Central al nou înființatului Partid Comunist din Kampuchia, iar în 1963, secretar al acestui partid, în cadrul căruia și-a impus dogme.

Pol Pot a organizat în nordul țării mișcarea de rezistență împotriva regimului prințului Sihanouk și a condus trupele khmerilor roșii în timpul războiului civil împotriva regimului condus de Lon Nol.

Ajuns la putere (lucru ținut secret până în 1976), relațiile sale cu Vietnamul, care-i susținuse mișcarea de gherilă, s-au înrăutățit. Pol Pot ținea să-și afirme independența și autoritatea absolută. Cu o brutalitate inimaginabilă, a încercat să creeze o adevărată societate comunistă și să pună capăt oricărei opoziții.

Lider al mișcării comuniste a khmerilor roșii, a impus Cambodgiei un regim dictatorial, punând în aplicare un plan de “reeducare” culturală a maselor și de reîntoarcere la o economie agrară, plan susținut prin măsuri represive care au dus la moartea a milioane de cambodgieni.

În urma unei intervenții vietnameze, a fost înlăturat de la putere, dar a continuat să controleze importante zone rurale. A fost condamnat la moarte in absentia sub acuzația de genocid, de către noua Republică Populară Kampuchia.

A murit în libertate, în 1998.

Logica genocidară a khmerilor

Moartea violentă era ceva obișnuit în regimul lui Pol Pot. Khmerii roșii au pus în practică o logică genocidară. “E de ajuns un milion de revoluționari pentru țara pe care o construim. De rest nu avem nevoie. Preferăm să ucidem zece prieteni decât să lăsăm un singur dușman în viață”, afirmau khmerii.

Cele mai sumbre statistici vorbesc de aproximativ 3.100.000 de morți în cei trei ani și jumătate de guvernare a lui Pol Pot. Un studiu al CIA, întemeiat pe date aproximative, estimează deficitul demografic total la 3.800.000 de persoane între 1970-1979. pentru o populație în jur de 5.200.000 de locuitori în 1979.

Statistici mai moderate afirmă că Pol Pot a reușit să masacreze un sfert din populația Cambodgiei. Timpul epurărilor și al marilor masacre a fost reprezentat de perioada 1976-1979. Oricine era considerat un dușman al regimului trebuia eliminat.

Nu au existat procese, nici măcar acuzații clare, dar toți arestații au fost asasinați, după torturi îngrozitoare. La sfârșitul guvernării lui Pol Pot, 42% dintre copiii cambodgieni erau orfani. Ajuns la putere, Pol Pot nu i-a cruțat nici măcar pe vechii lui tovarăși de arme. și aceștia au fost arestați, torturați și executați.

Socialismul fără nici un model

În 1978, Pol Pot declara că statul cambodgian construiește socialismul fără nici un model. Un supraviețuitor al regimului, Pin Yathay, afirmă că: “În Kampuchia Democrată, nu existau închisori, tribunale, universități, licee, monedă, cărți, sport, distracții… Nici un fel de timpi morți nu erau acceptați într-o zi de muncă de douăzeci și patru de ore. Traiul zilnic se împărțea astfel: douăsprezece ore de muncă fizică, două ore pentru masă, trei ore odihnă și educație, șapte ore de somn. Ne aflam în inima unui uriaș lagăr de concentrare. Nu exista justiție.”

Imediat după preluarea puterii, khmerii roșii au abolit moneda khmeră.

O consecință involuntară a fost monopolul dolarului american, recunoscut de către populație pentru puținele schimburi monetare, ilegale, care mai subzistau.

Paranoicul din jungla cambodgiană

în ianuarie 1979, sosirea vietnamezilor a fost resimțită de majoritatea cambodgienilor ca o “eliberare”. Pol Pot a fost alungat de la putere de intervenția vietnamezilor, dar a fost capabil să păstreze controlul asupra unor teritorii întinse, ducând o luptă sângeroasă de gherilă și devenind principalul obstacol în calea pacificării țării, obiectiv urmărit de ONU după 1991. în 1997, a inițiat o ultimă epurare în rândurile khmerilor roșii.

Rupt de restul universului, Pol Pot a trăit în ultima perioadă a vieții lui în tabere din junglă, rezidențe secrete rămase în parte necunoscute până astăzi.

Se știe că își schimba deseori reședința, bănuindu-și bucătarii că vor să-l otrăvească și executându-i pe electricienii “vinovați” de întreruperile de curent.

Cu mult timp în urmă, profesorul sensibil și timid, îndrăgostit de poezia franceză și iubit de elevii săi, propagatorul călduros și captivant al credinței revoluționare, se transformase într-un paranoic ce părea să caricaturizeze cele mai rele excese staliniste.

Sfârșitul khmerilor roșii

Sintagma khmerii roșii a fost folosită pentru a desemna grupările comuniste din Cambodgia conduse de Pol Pot, khmerii reprezentând grupul etnic dominant din Cambodgia.

Originile acestor grupări coincid cu înființarea în 1960 a Partidului Comunist din Kampuchia, al cărui secretar general a devenit în 1963 Pol Pot. După luptele duse împotriva regimului prințului Sihanouk, din 1968, Armata Revoluționară a khmerilor cambodgieni a declanșat sub conducerea lui Pol Pot un război civil împotriva forțelor guvernamentale.

Sprijiniți de comuniștii din Vietnamul de Nord, khmerii s-au implicat în războiul din Vietnam și au devenit ținta atacurilor americane.

După căderea Saigonului în 1975, drumul spre putere le-a fost deschis. în pofida originilor acestor grupări, ideologia khmerilor roșii este dificil de definit, pentru că nu era nici maoistă, nici marxist-lelinistă.

În cei patru ani cât au deținut puterea, khmerii roșii au avut două obiective majore: să instituționalizeze o supremație asumată a populației khmere asupra întregii țări și să supună Cambodgia controlului lor absolut.

Înfrânte de vietnamezi în 1979, grupările khmerilor roșii au continuat lupta împotriva guvernelor care s-au succedat la conducerea Cambodgiei.

Aceste grupări au fost însă izolate pe măsură ce regimul s-a stabilizat și a devenit mai autoritar. Efectivele lor au scăzut dramatic după ce unele dintre ele au acceptat în 1995 încheierea unui armistițiu, iar în 1999 ultimele grupări ale khmerilor roșii au capitulat.

“Zeul” cambodgian

Pol Pot a crezut, fără îndoială, că se ridică mai sus decât “glorioșii” săi înaintași politici (Marx, Stalin, Mao Zedong) și că revoluția secolului XXI va fi khmeră, după cum cea din secolul XX fusese la început rusă, iar apoi chineză.

Fostul său cumnat, Ieng Sary, spunea despre criminalul cambodgian: “Pol Pot se consideră un geniu incomparabil în domeniile militar și economic, în igienă, în scrierea cântecelor, în muzică și în dans, în arta culinară, în modă, inclusiv în arta de a minți. Pol Pot se consideră deasupra tuturor creaturilor planetei. El este un zeu pe pământ.”

Este evidentă asemănarea cu portretele care i se făceau lui Stalin.

Epurări etnice și religioase marca Pol Pot

Minoritățile etnice și religioase din Cambodgia au avut mult de suferit în timpul regimului lui Pol Pot. “în Kampuchia nu există decât o singură nație și o singură limbă, limba khmeră. De acum încolo, nu mai există nici o altfel de naționalitae în Kampuchia”, a decretat Pol Pot. Catedrala catolică din Phnom Penh a fost rasă din temelie, moscheile au fost distruse, templele din Angkor abandonate junglei, rugăciunile interzise și călugării exterminați. Tentativa de eradicare a religiei a provocat mari drame. Mii de cambodgieni au murit în tabere de muncă. Cabanelor mizere, muncii epuizante și rațiilor de înfometare li se adăugau dizenteria și paludismul. Ravagiile provocate de bolile care loveau trupurile epuizate au fost terifiante. Hrana zilnică o constituia o supă limpede cu patru linguri de orez. Subalimentarea cronică a favorizat ansamblul bolilor (în special dizenteria) și le-a accentuat gravitatea. Mai existau “boli ale foamei”, cea mai frecventă fiind edemul generalizat. Se pare că au existat și cazuri de antropofagie. Compasiunea, virtute cardinală a budismului, a dispărut. Pentru a supraviețui în regimul lui Pol Pot trebuia mai întâi de toate să știi să minți, să trișezi, să furi și să rămâi insensibil.

“Greșeli de aplicare a politicii”

După războiul civil din 1970-1975, khmerii roșii au ocupat capitala Phnom Penh. Imediat după aceasta, Pol Pot a ordonat evacuarea orașului. Măsura a însemnat un șoc neașteptat pentru locuitori ca și pentru opinia publică mondială. Istoricii apreciază că evacuarea orașelor (pentru că măsura a fost luată și în cazul celorlalte orașe cambodgiene) a rămas una dintre “semnăturile” regimului în istorie. Funcționarii cu grad mediu și ridicat de pregătire, ca și ofițerii de carieră, au fost masacrați. Deportările au fost reluate în anii următori, populația cambodgiană ruralizată aproape în întregime fiind mutată în mod repetat în alte zone. Se apreciază că doar în prima etapă a deportărilor au murit între 100.000 și 250.000 de persoane. Supraviețuitorii măcelurilor din orașele cambodgiene au fost deportați cu camionul, cu trenul, cu vapoarele spre alte zone unde erau destinați exterminării. încă din timpul transportului s-au înregistrat mai multe mii de victime. Deportații erau îmbrăcați în haine albastre (aduse din China cu cargouri speciale), în timp ce “uniforma” sub Pol Pot trebuia să fie neagră. Femeile, copiii și bătrânii au fost masacrați alături de bărbații adulți. Depășiți de sarcina lor, khmerii roșii au impus populației civile să-i ajute. “Revoluția” a devenit o adevărată nebunie care amenința să înghită întreg poporul cambodgian. Puțini au reușit să ajungă în Thailanda sau Vietnam. Cu toate acestea, în ultimul interviu pe care l-a acordat, Pol Pot a dat asigurări că “numai câteva mii de cambodgieni au murit, probabil ca urmare a unor greșeli de aplicare a politicii noastre care viza să aducă belșug poporului.”

Ioan BOTIȘ