Make love, not war?

 Cunoscutul slogan “make love, not war!” a căpătat în ultimii ani conotaţii pe care nu le bănuiau nici cei mai înverşunaţi pacifişti. Sexul liber dă mari bătăi de cap comandanilor militari din Africa şi Rusia, nevoiţi să se confrunte cu un inamic invizibil, virusul HIV, împotriva căruia nu se poate lupta cu nici o armă convenţională. Orice strategie de apărare este neputincioasă, pentru că atacul necruţătorului duşman este purtat cu ajutorul soldaţilor din propriile trupe.

Nicăieri în lume acest lucru nu este mai evident decât pe continentul african.
Efectele devastatoare al epidemiei de SIDA în Africa sunt binecunoscute. Conform statisticilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, până la această oră aproximativ 28 de milioane de oameni din Africa sub-sahariană au contactat virusul HIV. În  unele ţări, rata infectării cu HIV în rândul populaţiei se apropie de 40 la sută. Numai în sudul Africii, SIDA a omorât peste 900 de mii de persoane în anul 2001, lăsând 3 milioane de copii fără părinţi. În mod paradoxal, în ultimii ani, virusul HIV a devenit cel mai mare inamic al forţelor armate din ţările africane. Potrivit unui studiu efectuat de Alianţa Civilă şi Militară pentru combaterea HIV şi SIDA, încă de la mijlocul anilor 1990 mai multe ministere ale apărării au raportat rate semnificative ale infectării cu HIV în rândul propriilor trupe.

Armate decimate

În prezent, armatele cele mai lovite de virus sunt cele din Zimbabwe (cu o rată a infectării de 50 la sută), Angola (40-60 la sută), Tanzania (15-30 la sută), Congo-Brazzaville (10- 25 la sută), Cote d’Ivoire (10-20 la sută), Republica Democrată Congo (40-60 la sută), Eritreea (10 la sută) şi Nigeria (10-20 la sută). În Africa de Sud, epidemia a atins proporţii biblice. În unele unităţi ale armatei sud-africane, care reprezintă şi cea mai mare forţă de menţinere a păci din sudul Africii, rata infectării ajunge până la 90 la sută.
De altfel, în majoritatea armatelor africane, ritmul infectării cu HIV şi alte boli cu transmitere sexuală este  de două până la cinci ori mai mare decât cel înregistrat  în rândurile populaţiei civile. Soldaţii, înclinaţi adesea spre promiscuitate sexuală,
reprezintă factorul major de răspândire a virusului, atât pe plan local, cât şi internaţional. Motivul? Multe din ţările africane cu cea mai mare arie de răspândire a HIV sunt angrenate în conflicte tribale sau interstatatale, violarea femeilor fiind practicată pe scară largă de către soldaţi.
Amploarea dezastrului a ieşit la iveală în 1999, când trupe din mai multe armate din sudul Africii s-au reunit pentru a participa la exerciţii de menţinere a păcii. Medicii au descoperit că peste 30 la sută din efective erau inapte din punct devedere medical, în principal din cauza infectării cu HIV.
Analiştii militari estimează că pe măsură ce epidemia va secera tot mai multe vieţi, capacitatea armatelor africane de a-şi duce la îndeplinire misiunile de luptă va scădea accentuat. Corpul ofiţeresc va fi decimat, fapt ce va afecta capacitatea de comandă a trupelor. Mai mult, resursele alocate instruirii militarilor şi echipării cu armament vor fi tot mai mici, pentru că grosul fondurilor va fi orientat spre tratamentul militarilor infectaţi.
Consecinţele acestei stări de lucru sunt uşor de imaginat. Multe ţări, cu armate slăbite drastic de SIDA, îşi vor pierde capacitatea de a asigura controlul asupra securităţii naţionale, integrităţii teritoriale şi ordinii publice, fapt ce va plonja Africa într-o anarhie de proporţii continentale.

Umbra mândrei Rusii

Deşi este mult mai complexă, situaţia din Rusia se apropie tot mai mult de cea din Africa. Ultimele statistici arată că populaţia ţării scade şi îmbătrâneşte într-un ritm accelerat. Astfel, dacă  în 1992, Rusia avea 148 de milioane de locuitori, astăzi mai sunt 145 de milioane. Acest declin absolut este mai mare decât cel înregistrat în orice altă ţară din lume, în ultimul deceniu. Unii analişti estimează că până în 2050, populaţia ţării va scădea sub 100 de milioane. Cel mai îngrijorător este însă faptul că, în următorii 15 ani, numărul ruşilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani se va reduce la jumătate, din cauza scăderii ratei natalităţii în anii 1990. Implicaţiile acestor schimbări demografice asupra securităţii naţionale sunt extrem de negative, mai ales că Rusia se confruntă deja cu o multitudine de provocări – de la asigurarea controlului asupra celor mai lungi frontiere din lume, până la menţinerea celui mai mare arsenal nuclear din lume şi ţinerea în frâu a proliferării armelor de distrugere în masă. În condiţiile penuriei de tineri, armata, poliţia, grănicerii şi alte forţe de securitate nu vor mai fi capabile să-şi completeze efectivele. Problemele cu care se confruntă instituţiile militare nu sunt legate numai de declinul numeric.

Sub asediul HIV

Mulţi dintre tinerii recruţi sunt măcinaţi de probleme de sănătate: alcoolism, tuberculoză şi SIDA. Se estimează că, în prezent, numărul ruşilor infectaţi cu virusul HIV este de aproximativ 1 milion, iar cel al bolnavilor de tuberculoză este de de 150 de mii. Cele două boli cunosc o răspândire fulgerătoare în societatea rusă. În rândul tinerilor între 15 şi 24 de ani, rata mortalităţii s-a dublat în ultimul deceniu şi este în prezent de trei ori mai mare decât cea înregistrată printre americanii de aceaşi vârstă. O diferenţă similară se înregistrează şi în ceea ce priveşte rata sinuciderilor. Mulţi dintre ruşii apţi pentru serviciul militar mituiesc autorităţile pentru a scăpa de armată, lăsând locul unor tineri care, în multe cazuri, au un standard de sănătate mai scăzut decât cel al populaţiei de vârstă mijlocie.
Spre deosebire de ţările europene care sunt confruntate cu aceaşi problemă a scăderii şi îmbătrânirii populaţiei, Rusia nu este în poziţia de a compensa aceste lipsuri prin injectarea de tehnologie şi fonduri suplimentare în sectorul militar sau cel al forţelor de securitate. O soluţie pentru rezolvarea necesarului de personal  ar putea fi înrolarea femeilor, dar atitudinea militarilor faţă de acestea rămâne este ostilă. În aceste condiţii, analiştii întrevăd un viitor sumbru pentru Rusia.
Fără suficient personal pentru a păzi frontierele şi a răspunde problemelor de securitate internă şi externă, Moscova va pierde bătălia împotriva contrabandei, terorismului şi proliferării armelor de distrugere în masă, cu consecinţe extrem de periculoase nu numai pentru uriaşul de la răsărit, dar şi pentru întreaga lume.