Viaţa la puterea X

Figură boemă, aer romantic, dar o putere de exprimare a cuvântului deosebită; pare retras, meditativ însă receptează cu mare uşurinţă tot ceea ce se întâmplă în jur. Marius Ichim a trăit şi perioada visurilor spulberate, dar a gustat şi satisfacţia marilor victorii. Una dintre ele ar fi o familie fericită şi, în paralel, o viaţă profesională, nu doar foarte bogată în evenimente, dar şi plină de împliniri.

Marius s-a născut în urmă cu 31 de ani în zodia Gemenilor; copilăria i-a fost marcată de peisajul idilic al satului, deşi s-a născut la oraş. Asta deoarece cea mai mare parte a copilăriei şi-a petrecut-o într-un han al bunicilor lui într-o localitate situată la graniţa dintre Ardeal şi Moldova, Asău. Obişnuia să facă expediţii prin camerele vechi cu miros de poveste, pod şi anexe, cerceta sertarele şi îşi găsea un refugiu în lumea mirifică a viselor. Toată această poezie a simţurilor juvenile s-a destrămat în clasa a şaptea, atunci când s-a îndragostit pentru prima dată. De dragul Ruxandrei a renunţat la praştie şi a început să citească, apoi să scrie poezii, toate dedicate iubirii lui nevinovate. Şi-a descoperit latura romantică, dar şi aventura, cărţile care i-au marcat vârsta fiind Cireşarii şi Winetou; a început să-şi pună întrebări existenţiale. Gândul că ar putea ajunge la un liceu industrial îl timora; îi era teamă să nu se facă de râs faţă de iubita lui platonică, aşa că a pus mâna pe carte şi a intrat la liceul Bolyai, secţia matematică-fizică. Din prima parte a liceului nu are prea multe amintiri: excursii cu clasa sau câte o ţigară fumată pe ascuns. În clasa a XI-a a început să se gândească la facultate; dintr-o mare simpatie faţă de dirigintele lui, Vasile Filişceac, profesor de sport, s-a gândit să urmeze aceeaşi carieră. Îşi imagina că va deveni un profesor de sport care citeşte pe o bancă Platon şi Aristotel, în timp ce elevii jocă pe teren. Revoluţia l-a prins în clasa a XII-a, când şi-a schimbat total opţiunea. Martie ’90 l-a marcat puternic, pentru că avea o prietenă unguroaică şi nu-şi putea explica ce se întâmplă.

Patron la 18 ani

Când a terminat liceul a renunţat la ideea de a urma o facultate, după ce brusc şi-a amintit de poveştile bunicului din perioada interbelică. S-a hotărât să pună pe picioare hanul din Asău, crâşma şi un magazin, devenind astfel cel mai tânăr patron din România, când de-abia împlinise 18 ani. Afacerea a durat doar nouă luni. Deşi era foarte prosperă a realizat că nu acesta este drumul pe care doreşte să meargă. A fost dus în armată, un moment trist din viaţă, dar prielnic pentru meditaţie, regăsire de sine şi maturizare. În acea perioadă a început să înveţe serios pentru a da la Drept. După armată a început să lucreze şi în presă, la un cotidian local. Participarea la diverse activităţi l-au făcut să descopere ideea de societate civilă şi să înţeleagă importanţa ei. În 1995, cu sprijinul Ligii Pro Europa a editat prima revistă studenţească de cultură, X, devenită apoi un adevărat curent în toată ţara. Cu această ocazie a cunoscut personalităţi marcante precum Paleologu, Şora, sau Mircea Dinescu. Entuziasmul s-a spart după trecerea perioadei exuberante. A realizat că nu se pot face mari transformări pe partea de societate civilă, aşa că a intrat în politică, devenind preşedintele Tineretului Liberal din Mureş şi vicepreşedinte pe plan naţional. A lucrat la serviciul de Integrare Europeană din cadrul Prefecturii, a fost director adjunct la Direcţia de Tineret şi Sport, consilier-colaborator al preşedinţiei României pe probleme de tineret, director de ediţie la un cotidian regional şi, în cele din urmă, iniţiatorul Clubului Presei. A făcut un stagiu de patru luni la Sorbona şi Strasbourg. A candidat şi a obţinut postul de jurist la Centrul de Combatere a Violenţei Domestice, în cadrul Insitutului Est European de Sănătate a Reproducerii, pe un program al Naţiunilor Unite. A descoperit astfel o modalitate de a fi un factor activ al societăţii civile, având şi posibilitatea de a milita împotriva violenţei. A realizat că violenţa în familie este cea mai gravă formă de violenţă, pentru că suferinţele îndurate de victime sunt profunde şi  întinse ca timp, iar consecinţele sunt deosebit de grave pentru copiii care trăiesc într-un astfel de mediu.

Vederi pentru Anca

Pe soţia lui, Anca a cunoscut-o cu un an înainte de a se împrieteni. Şi la prima şi la a doua întâlnire i-a spus că are o ţinută exemplară de soţie. După care a plecat în Anglia, de unde i-a trimis zilnic câte o vedere, iar când s-a întors a cerut-o de soţie. Au plecat împreună într-un sejur de o lună şi jumătate prin Europa, destinaţia finală fiind Festivalul de Tineret din Portugalia. Deşi are foarte multe preocupări, pentru Marius familia este pe primul plan. Pe lângă pasiunea pentru antichităţi este foarte atras de arta culinară; îi place să facă inovaţii în gastronomie. Nu are nici un model autohton de om politic, însă are o mare simpatie pentru Ovidiu Natea. A întâlnit oameni care l-au marcat şi a învăţat câte ceva de la fiecare. Marius nu a vrut să plece niciodată definitiv din ţară şi crede în Târgu-Mureş, crede că acesta va fi oraşul generaţiei fiului lui, Luca.
Cora Muntean