Românul frate cu…terasa

Ce poate fi mai relaxant, într-o zi toridă de vară, după orele de muncă, decât să te răcoreşti făcând o baie, sau pe o terasă cu prietenii, la o bere. Unul din locurile unde mureşenii fac acest lucru este complexul Week-end, unde există o mulţime de localuri. Ce îi atrage pe oamenii pe terasă ? De ce îţi petrec unii ore în şir în faţa halbelor de bere ? Şi ce fac mureşenii în afară de bârfă când zăbovesc mai multă vreme în faţa licorilor răcoritoare? Iată câteva întrebări la care Ziarul a găsit de cuviinţă să vă răspundă, prin intermediul unui reportaj. 

Începem turul teraselor din Week-end, cu Queen Pub, care prezintă, printre altele, un mic avantaj, este prima terasă ce-ţi apare în cale, dacă intri pe poarta principală. Ne aşezăm la masă, şi suntem serviţi repede de chelner, care e de fapt un student de la actorie, ce munceşte pe perioada vacanţei. “Joacă bine teatru” făcând pe chelnerul, în comparaţie cu cei care chiar sunt de meserie, şi de multe ori ratează acest rol. Intrăm în vorbă cu un cuplu foarte drăguţ de tineri, care sunt nişte clienţi fideli ai terasei. Ne spun că sunt mulţumiţi de servire şi de ambianţă. Preferă Queen Pub, datorită locaţiei, a felului în care este amenajată, iar muzica este pe gustul lor. Adoră micii picanţi, care sunt specifici terasei, şi cârnăciorii bavarezi. Lângă masa noastră, o doamnă consilier juridic la Primărie, are o părere foarte proastă despre apa din bazine, de aceea ea vine doar pentru terasă. Îi dăm dreptate, ciupercile sunt de preferat în farfurie, nu pe piele. Doamna e însoţită de mai mulţi prieteni,  printre care şi un român stabilit în străinătate, tare vorbăreţ. Ne spune că e foarte mulţumit de mâncare şi apreciază faptul că pâinea intră în meniu, iar preţurile sunt expuse la intrare şi pe mese. A avut şi unele nemulţumiri: băncuţele sunt cam incomode, umbrelele nu acoperă mesele în totalitate, şi uneori muzica este prea tare. După model occidental, la televizorul de pe această terasă se difuzează doar programe sportive, cu un fundal muzical plăcut.

Autoservire, fără să ştii

Următoarea oprire: terasa Siletina. O terasă frumos amenajată, deschisă pe 1 august a.c. Specialităţile casei sunt aripioarele de pui şi clătitele cu gem şi ciocolată, care au mare trecere. Cei care sunt de părere că la o bere merge o manea, frecventează des această terasă. Chelneriţele sunt frumoase, dar servirea cam lasă de dorit. Clienţii se plâng de faptul că nicăieri nu există un afiş care să-i anunţe că servirea se face la bar. Şi astfel unii stau şi stau…O parte dintre interlocutorii aflaţi la mese, ne-au mărturisit, că vin des la bere cu prietenii în Complex, iar acum sunt pe terasa Siletina, pentru că aici au găsit loc liber. Întrebaţi despre ce povestesc ei stând în faţa unei beri reci sau a unui suc ei ne spun: “Vorbim despre orice. Începând de la fotbal până la politica. Mai bârfim puţin pe unul şi pe altul, discutăm despre meciurile pe care le-am văzut la televior sau spunem bancuri. Indiferent ce vorbim e o atmosferă veselă. Rar discutăm de chestii seriose, pentru că venim aici ca să ne realxăm”.
A treia oprire este la terasa Casei de oaspeţi a Primăriei; vedere frumoasă (către bazine), ambianţă plăcută. Un inconvenient există pentru consumatorii mai comozi, deoarece servirea se face numai la bar. Chiar dacă preţurile sunt accesibile, lumea nu se prea înghesuie la terasa primarului Florea.
Pe terasa Solyom, am avut surpriza de a-l întâlni pe senatorul UDMR, Gyorgy Frunda, care savurează din plin vacanţa parlamentară. Este un client fidel al terasei, e mulţumit de mâncarea de aici. Senatorul UDMR e însoţit de frumoasa lui soţie şi de câţiva prieteni. Pare foarte relaxat.
Terasa Eden este cea mai tânără, fiind nou apărută. Clienţii de aici sunt de părere că este cea mai frumoasă din Complex. Atmosfera plăcută este creată de fântâna arteziană amplasată în mijlocul terasei, care conferă un plus de eleganţă. La o masă, nişte tineri se amuză de pozele făcute în vacanţă. În rest, sunt încântaţi de faptul că la terasa nou deschisă, au ocazia să-şi revadă foşti colegi de liceu, profesând.

Ochii văd, inima cere

La o masă stă un grup de băieţi. Nu par să aibă mai mult de 17-18 ani. Mai în glumă mai în serios puştanii mărturisesc că terasele de aici din Week-end au un avantaj aparte: le oferă posibilitatea să admire fără nici o problemă “peisajul”, adică pe “felinele”, care, venite la plajă, se plimbă ademenitor prin complex. “E plin de tipe trăznet. Dacă stai o oră aici, nu ai cum să nu vezi cel puţin 10-15 fete beton. Ţi-e mai mare mare dragul să le admiri. Iar ele ştiu treaba asta şi parcă umblă şi mai provocator când ştiu că sunt privite cu atenţie. Unele abia dacă şi-au făcut buletin şi au deja ce să arate. E super să stai şi să le priveşti,” mărturisesc băieţii fără nici o reţinere.
Nu numai tinerii se bucură de spectacol. Ici colo, un bărbat cu soţie şi copii, nu-şi poate stăpâni curiozitatea şi aruncă pe furiş câte o privire către frumuseţile care se perindă prin zonă. Ba mai mult, dacă eşti puţin atent, poţi surpinde şi câte un moşulică ce se uită lung după fetiţe. E mare ispita…
Ţinând cont de posibilităţile de a-ţi clăti ochii, de berea rece care stâmpără atât de bine setea şi de faptul că românul e frate nu numai cu codrul, ci şi cu bârfa, nu e de mirare că unii aproape prind rădăcini când se aşează pe scaun, la terasă. Numai buzunarul să te ţină…
Laura BUCUR