Distrugerea planului de pace din Orientul Mijlociu

Analiştii politici susţin că legăturile dintre creştinii evanghelici din Statele Unite şi evreii sionişti din Israel se întăresc pe zi ce trece, fapt ce va avea consecinţe serioase asupra politicii Statelor Unite faţă de Orientul Mijlociu. Argumentul principal al împotrivirii faţă de planul de pace propus de administraţia Bush este cel teologic: potrivit Bibliei, Dumnezeu a oferit teritoriul Israelului poporului evreu, astfel că orice încercare a oamenilor de a schimba acest statut reprezintă un sacrilegiu, care va fi pedepsit de Cel de Sus.

“Statele Unite spun Israelului: foaia de parcurs va fi Biblia voastră. Israelul trebuie să răspundă: Biblia va fi foaia noastră de parcurs”. Declaraţia liderului evanghelist american Mike Evans reflectă starea de spirit care domneşte în rândul cercurilor creştine conservatoare din Statele Unite. Acestea sunt profund nemulţumite de eforturile administraţiei Bush privind constituirea unui stat palestinian pe actualul teritoriu al Israelului. Cum obiecţiile grupărilor evanghelice sunt împărtăşite de cercurile sioniste din Israel, cele două părţi şi-au unit în ultima perioadă eforturile în încercarea de a bloca iniţiativa lui Bush. Astfel, în zilele de 17-18 mai, la Washinton s-a desfăşurat Summit-ul Interreligios al Liderilor Sionişti. Scopul declarat al întâlnirii a fost stabilirea unei poziţii ferme împotriva foii de parcurs a procesului de pace din Orientul Mijlociu – plan pus la punct de aşa-numitul Cvartet, grup constituit din Statele Unite, Uniunea Europeană, Rusia şi Naţiunile Unite.
Sponsorizat de Casa Sionistă (grup din Boston înfiinţat la sfârşitul anilor 1940) şi Coaliţia pentru Unitate Naţională din Israel, summit-ul a reunit grupări precum Americans for a Safe Israel, Apostolic Congress, Christian Broadcasting Network, Christian Coalition of America, Christian Friends of Israel, Christians Israel Public Action Campaign, Christians for Israel-U.S., Christian Friends of Israeli Communities, Episcopal-Jewish Alliance, FLAME (Facts and Logic About the Middle East), Friends of Israel, International Christian Embassy Jerusalem, Jewish Action Alliance, Jewish Institute for National Security Affairs, PRO ISRAEL, Religious Roundtable şi Zionist Organization of America.

Alături de Israel

Cei 1000 de participanţi la summit au dezbătut felul în care creştinii evanghelici se pot uni cu evreii pentru a ajuta Israelul. A fost adoptată o declaraţie de trei pagini, care a fost transmisă preşedintelui Bush. Grupările prezente la întâlnire n-au făcut nici un secret din obiectivul lor: “uciderea” planului de pace al administraţiei americane, prin orice mijloace disponibile.
Participanţii s-au angajat să acţioneze pe următoarele căi:
1) Opoziţie faţă de recompensarea terorismului palestinian prin înfiinţarea unei formaţiuni statale, ceea ce ar echivala cu încurajarea agresiunii arabe împotriva statului israelian;
2) Să demonstreze că strategia politică formulată de preşedintele Bush pe 24 iunie, 2002, în care se specifică precondiţiile necesare sprijinirii statului palestinian erodează credibilitatea SUA şi aduce atingere intereselor naţionale americane; 
3)  Să evidenţieze absurditatea politicii Departamentului de Stat de a promova foaia de parcurs a păcii arabo-israeliene în condiţiile în care trei membri ai Cvartetului – Rusia, Uniunea Europeană şi Naţiunile Unite se opun constant intereselor Americii şi sunt ostile Israelului;
4) Să probeze responsabilitatea Iranului, Siriei, Libiei şi Arabiei Saudite în privinţa sprijinului acordat terorismului islamic;
5) Să combată ignoranţa şi atitudinea părtinitoare faţă de arabi existentă în mass-media internaţională;
6) Să întărească şi să pună la punct strategia viitoare a alianţei dintre evrei şi creştinii sionişti.
Pentru a înţelege mai bine atmosfera din timpul summit-ului, iată câteva pasaje din discursul coordonatorului întâlnirii, Don Feder, ziarist şi moderator radio: “Un stat palestinian ar reprezenta mormântul Israelului. Preşedintele Bush susţine că vrea să introducă democraţia în Orientul Mijlociu. Dacă vorbeşte serios despre crearea unui stat palestinian, va sfârşi prin a distruge singura democraţie din Orientul Mijlociu – Israelul. Unicul obstacol al păcii în regiune este revanşismul arab şi fundamentalismul islamic. Ideea unui stat suveran evreu este intolerabilă pentru musulmanii fanatici şi naţionaliştii arabi – un sacrilegiu pentru primii şi un afront mortal pentru ultimii. Nu poţi găsi candidaţi mai nepotriviţi pentru democraţie decât arabii musulmani. Acesta este motivul pentru care cele 22 de naţiuni ale lumii arabe au dat lideri ca Nasser, Assad, Khadafi, Arafat, Saddam şi ben Laden. Islamul nu poate coexista paşnic cu nici o altă religie. Din Nigeria până în Egipt, din Balcani până în Pakistan, din Kaşmir până în Filipine, Islamul este în război cu creştinii, hinduşii şi evreii. “

Ameninţări voalate

Un alt participant la summit, Gary Bauer, liderul organizaţiei American Values şi fost candidat prezidenţial republican la alegerile din 2000, a declarat: “Foaia de parcurs reprezintă o încălcare a legământului de 4000 de ani încheiat între Dumnezeu şi Israel. Pământul Israelului a fost la început proprietatea lui Dumnezeu. Deoarece El a fost proprietarul, numai El putea să-l dăruiască. Şi El a ales să-l ofere poporului evreu.”
Daniel Pipes, un specialist în Islam, a criticat Statele Unite pentru ceea ce el a denumit “naivitate politică”: “De ce noi, americanii, ne distrugem inamicii, iar israelienilor le cerem să-şi protejeze duşmanii? Pentru ca arabii să accepte planul de pace, este nevoie de o victorie israeliană şi o înfrângere palestiniană. Mutarea ambasasei americane de la Tel Aviv la Ierusalim ar grăbi acest proces.” Astfel de idei sunt împărtăşite şi de oficialii guvernului israelian. La începutul lunii mai, ministrul turismului, Benny Elon, a plecat în Statele Unite pentru a face lobby pe lângă Congres şi liderii neoprotestanţi creştini. El a chemat la înfiinţarea unui stat palestinian, însă nu în teritoriile ocupate. “Staţionarea noastră în Iudeea şi Samaria (numele evreieşti străvechi ale teritoriului West Bank) nu este temporară. Este clar că Islamul e pe cale de dispariţie. În câţiva ani, va fi lansată o cruciadă creştină împotriva musulmanilor, ceea ce va reprezenta cel mai important eveniment al acestui mileniu.”
În aceste condiţii, este destul de clar că procesul de pace iniţiat de preşedintele Bush nu va avea o viaţă prea lungă. De altfel, Frank Gaffney Jr., preşedintele Center for Security Policy, a lăsat să se înţeleagă că lunile dinaintea alegerilor din noiembrie 2004 vor fi hotărâtoare pentru preşedintele Bush. Realegerea lui depinde de voturile acordate de creştinii evanghelişti, care numără 45 de milioane.