Deschis despre sex

Circulă vorba prin târg, printre altele, că aş fi o mare amatoare de plăceri carnale, respectiv delectări erotice cu trei masculi, simultan. Acum, nu ştiu bine dacă ar trebui să mă supăr sau să mă bucur. Dacă ar fi să mă orientez după spiritul fals pudico-moral al acestui oraş, ar trebui să-mi torn cenuşă în cap, indiferent dacă spusele respective sunt sau nu reale. Dacă aş privi în spiritul libertăţii, în care cred, ar trebui să fiu deosebit de încântată de performanţele mele. Şi dacă văd oarecare beneficii, să recomand şi altora procedura. Doar că noi suntem mult prea pudici până şi pentru a vorbi deschis, nu vrem să demolăm subiectele tabu şi în consecinţă ajungem nişte frustraţi care ne trăim fantasmele singuri, cu capul sub plapumă, să nu ne vadă nici măcar chipurile din “Răpirea din Serai”. Iar emisiunea care caracterizează cel mai bine felul nostru de a fi în faţa unui cuvânt, care, în mod normal, ar trebui să nu ne facă deloc să roşim, este Big Brother. Ei bine, în concurenţii din Big Brother regăsim identitatea fiecăruia dintre noi, când vorbim despre normalitatea firească a pasiunii. Falsa pudoare, reţinerea, dispreţul faţă de o eventuală slăbiciune, gelozia şi disperarea; aceasta este poziţia concurenţilor. Suplinesc frustrarea şi reţinerea prin mult vulg, regăsit în gesturi şi exprimare. Nu sunt capabili să fie ei înşişi, riscând o partidă de amor în faţa camerelor de luat vederi, deşi o doresc, dar nu au nici o reţinere să facă gesturi vulgare sau să folosească un limbaj, ce depăşeşte mult limitele obscenităţii, cenzurat cu mare grijă de dirijorii acestui spectacol, făcut pentru un popor ce doar se vrea educat şi moral. În alte ţări, la aceeaşi emisiune, concurenţii au fost ei înşişi, fără nici un fel de cenzură. Poate demonstra asta că vesticii sunt nişte obsedaţi? Sau mai degrabă că sunt oameni liberi, că al lor creier nu a fost spălat ani de zile?
La urma urmei sexul sau dragostea este problema intimă a fiecăruia. Atâta timp cât ceea ce faci nu reprezintă o manifestare maladivă, nu te expui în văzul lumii, pentru cine contează dacă partenerul tău este unul sau mai mulţi, dacă sexul este normal sau fantezist? Este judecat cineva pentru că în loc de o cafea, bea trei ? Sau pentru că fumează cât vrea? Şi-atunci, de ce ţinem morţiş să privim mereu în patul altcuiva şi să facem mereu dintr-un capriciu inofensiv un cap de acuzare?
Cred că ar trebui să facem efortul de a ne debarasa de prejudecăţi care ne fac meschini şi să acceptăm că moralitatea poziţiei clasice este depăşită de mult. Nu este un îndemn la desfrâu, la urma urmei, la acest capitol al vieţii personale fiecare face ce vrea, în casa lui, dar ar fi bine ca fiecare să încerce să-şi vadă de treaba lui. Şi pentru a mai pune gaz pe foc la vorba care circulă prin târg, nu pot decât să exclam cu seninătate: “Ei, şi?!”.