Credința, eroismul și folclorul hodăcenilor

Atestat pentru prima oară într-un document oficial în 1453, etimologii susțin că denumirea comunei provine de la cuvântul de origine slavă “hod” care înseamnă cale și prefixul “ac” care semnifică un refugiu către munți și păduri. Toate acestea se înscriu în cursul normal al evoluției așezărilor românești din Transilvania de-a lungul timpului, dar la care se adaugă specificul local care în perioada unor evenimente istorice au dat notorietate Hodacului în această zonă.

Sărbătoarea tradițională a locuitorilor comunei este “Udatul nevestelor” la podul Hodacului. Serbarea se organizează în fiecare an, a doua zi de Rusalii, la spectacol participând numeroase ansambluri de dansuri populare, interpreți de muzică folclorică. Anual are loc și parada costumelor tradiționale țărănești. Anul acesta, locuitorii comunei au primit vizita reporterilor și realizatorilor de la postul național de televiziune care au realizat un reportaj despre bogăția spirituală a acestor tradiții păstrate și transmise din generație în generație.

Eroi ai istoriei

Hodăcenii se mândresc și își cinstesc și în prezent eroii. Unul dintre cei mai cunoscuți rămâne locotenentul Dumitru Hărșan, născut în 1890 în Hodac, care a fost încorporat în armata austro-ungară unde a fost avansat la gradul de ofițer activ.

Declanșarea Primului Război Mondial, precum și sentimentul național îl determină în 1916 să treacă frontul din Galiția în Moldova, unde este înrolat cu gradul de locotenent în armata română, urmează cursurile școlii de război și este trimis în anul 1917 pe frontul de la Mărășești.

Se întoarce victorios acasă în 1918, participând activ la pregătirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Ulterior, se înrolează din nou pentru a apăra granițele României Mari de intervenționiștii lui Bela Kun. Moare în toamna lui 1919 în luptele de pe Tisa.

Pentru a păstra vie în memorie amintirea eroului din comuna Hodac, intelectualitatea a decis înălțarea unui monument închinat Eroului Locotenent Dumitru Hărșan.

Un alt exemplu de patriotism local îl portretizează personalitatea colonelului Dumitru Vetian, participant în ambele războaie mondiale. Curajul său în luptă a fost răsplătit, fiind distins cu numeroase ordine și medalii românești și străine, precum și cu titlul de Cavaler al Ordinului Mihai Viteazu.

În al Doilea Război Mondial a luptat pe frontul de est ca și commandant al Batalionului 18 Vânători de Munte, în zona Crimeea-Caucaz, iar apoi pe frontul de vest până la sfârșitul războiului.

Comandant al Regimentului 15 Grăniceri Oradea este dat afară din armată pentru necolaborare cu regimul pro-sovietic, face un an de închisoare politică, i se confiscă averea, duce o viață grea și se stinge din viață în anul 1955.

Lăsăm în urmă istoria cu eroii săi, pentru a descoperi cum se descurcă urmașii acestora.

Apa cea de toate zilele

Printre principalele obiective ale administrației publice din Hodac se află proiectul de aducțiune a apei potabile, proiect realizat cu finanțare atât din bugetul local, cât și din contribuția locuitorilor comunei. În prezent, proiectul se află în stadiul de finalizare. Lucrările vor fi efectuate de EMIVAS Reghin, Primăria contractând serviciile respectivei societăți de construcții în urma licitației publice. Valoarea acestui proiect se ridică la suma de 35 miliarde lei ROL.

Referitor la starea precară a drumurilor, primarul comunei Hodac, Ioan Florean Niculici ne-a declarat că în ceea ce privește drumul județean din localitate Consiliul Județean i-a promis sprijin pentru refacerea carosabilului, lucrările fiind executate de zece persoane angajate din rândul șomerilor pe o perioadă determinată.

Un alt proiect al Primăriei Hodac este introducerea apei potabile în localitatea Hodac și Toaca. Lucrările vor începe în data de 1 iulie, investiția totalizând 3,4 milarde ROL, finanțare obținută prin Ordonanța de Guvern Nr. 7, precum și din alte fonduri bugetare.

De asemenea, administrația publică documentația pentru aprobarea finanțării destinate reabilitării drumului comunal Toaca-Valea Carelor, pe un tronson de 3,4 km, valoarea refacerii carosabilului fiind de 1,1 miliarde ROL.

În luna iulie vor demara lucrările de refacere a Drumului Județean 153 H Hodac-Toaca, cu finanțare de la Consiliul Județean, în cuantum de 4,2 miliarde ROL.

Actualul sediu în care Primăria comunei își desfășoară activitatea este o construcție nouă, lucrările executate de societatea reghineană Consreg fiind demarate în luna august 2004 și finalizate la începutul anului 2005. Valoarea investiției alocate pentru construcția clădirii s-a cifrat la 5,2 milarde ROL.

Tot în această perioadă a fost realizat un proiect în valoare de 4,1 miliarde pentru construcția unui pod de legătură între localitatea Ibănești și Dubiștea.

Primarul comunei Hodac ne-a declarat că pentru viitor își propune introducerea încălzirii centrale în corpul B al școlii din Toaca precum și finalizarea lucrărilor la grădiniță.

Tari la sănătate

Comuna Hodac are două dispensare medicale în incinta cărora își exercită profesia doi medici de familie. Comuna are un punct farmaceutic, serviciul de gardă fiind asigurat de centrul SMURD din Ibănești, aflat la o aruncătură de băț.

Mai departe, vă lăsăm în compania fluierașilor, Hodacul fiind renumit prin faptul că localnicii sunt atent păstrători ai tradiției.

Fluierașii din Hodac

Ioan și Rusanda Feier sunt căsătoriți și împreună au dezvoltat o afacere care implică pasiunea și tradiția pentru fluiere. Cei doi au început să confecționeze fluiere încă de când s-au căsătorit. Cum ziceam, este o tradiție, “tata lucra și când am crescut, am început să lucrez și eu”, ne-a zis Ioan Feier.

Cei doi soți au lucrat la cooperativă, unde și-au făcut clienți printre colegii de muncă. Cei care cumpără de la cei doi instrumentele, vin la doimiciliu, ei fiind vârstnici pentru a umbla să le vândă. Procesul prin care trece viitorul fluier începe de la procurarea materialului propriu-zis, lemnul de alun, salcie, răchită, ne-au povestit cei doi soți. Materia primă este adusă acasă și pusă la uscat, ” lemnul uscat este mai ușor când este uscat, astfel ne dăm seama dacă este pregătit pentru prelucrare sau nu “, povestește Ioan Feier. ” Se ia de la uscat, după care se îndreaptă. Se bagă într-un butuc și cu burghiul, leder, se găurește, apoi se șlefuiește. Soția vopsește fluierul, de obicei roșu, verde, negru sau albastru, și se fac găurile după care se decorează. Motivele sunt populare, după imaginație “, continuă maestrul fluieraș.Acest tip de instrumente sunt căutate pentru decor, de aceea trebuie să cât mai estetice.

Într-o lună, cei doi termină aproximativ 300-400 de bucăți, cu toate că nu întotdeauna sunt clienți. ” Se poate să treacă și șase luni să nu vând nici unul, dar este când vând 300-350 de bucăți într-o zi “, ne-a lămurit Ioan.

Prețul unui fluier terminat, gata de vânzare, este de doar 5.000-7.000 de lei vechi, în funcție de dimensiune.

Ioan și Rusandra nu se ocupă doar de fluiere, ci și de naiuri. Prelucrarea acestora este la fel ca și la celălalt instrument, doar că dimensiunea la care este tăiat lemnul este mai mare.

Pe lună produc aproximativ 50 de bucăți. Prețul este și el mai mare, de la 20.000 lei vechi, cel cu șase tuburi, până la 27.000 lei vechi, cele cu 21 de tuburi.

Nu este o muncă ușoară, dar dacă este făcută cu plăcere te descurci, ” de când începi prelucrarea și până la finisare, îl iei în mână de cel puțin 40 de ori “, ne-au declarat cu zâmbetul pe buze cei doi.

Nicu Pop, originar din Hodac

O altă personalitate care provine din comuna Hodac este Nicu Pop, personalitate a sportului românesc.

Născut în Hodac, Nicu Pop a absolvit Liceul “Al. Papiu Ilarian” și cursurile Institutului de Educație Fizică și Sport din București, la secția volei.

Și-a început cariera sportivă în anul 1968, la Școala Sportivă din Târgu-Mureș, iar din anul 1969 a fost jucător în Divizia A al echipei IEFS București. Între anii 1973-1983 joacă la Steaua București, cariera sa evoluând spre antrenoriatul echipei ASA-Electromureș.

Palmaresul sportivului mureșan este impresionant: medaliat cu bronz la Camionatul European, medalie de bronz la Jocurile Olimpice de la Moscova, a jucat 4 finale de Cupe Europene cu Steaua București, triplu campion balcanic cu echipa națională precum și titlul de campion național.

Performanțele i-au fost răsplătite în anul 1981, fiindu-i acordat titlul de maestru emerit al sportului.

Activitatea de antrenor i-a adus alte rezultate remarcabile, merită menționat clasarea pe cea mai înaltă treaptă a podiumului cu echipa PETROM Ploiești, câștigătorii Cupei Românei în 2001-2002. Actualmente este antrenor al echipei feminine de volei CSU Gaz Târgu-Mureș.

Decanul de vârstă

Nea’ Dumitru Fărcaș este “întâiul om din comună”, urmând să împlinească în 11 noiembrie 93 de ani. Cea care i-a fost alături, timp de 53 de ani, până în anul 1989 a fost Alexandrina Fărcaș. Împreună au avut doi copii, un băiat și o fată, Dorian și Maria, care “sunt lumina ochilor mei”.

După terminarea școlii, nea’ Dumitru a lucrat pe la vecini în gospodării, la pădure sau pământul familiei, mărturisindu-ne că “mi-a plăcut să lucrez la câmp”. Timpul îi trece acum, nemaiputând lucra, uitându-se la televizor, dar nu prea pricepe pentru că e bătrân.

Din tinerețe își amintește cum juca fetele, la Rusale, cum este tradiția. “Nici o fată nu scăpa fără să fie jucată de mine”.

Dumitru Fărcaș a încercat să ne explice cum a ajuns la această vârstă, asigurându-ne că așa a vrut Dumnezeu, el fiind un foarte bun creștin, “mergeam și încă merg în fiecare duminică la biserică, pentru că doar așa voi apuca să-mi văd ceilalți urmași ai mei”.

Îl lăsăm pe nea’ Dumitru cu ale sale, când să ieșim însă fiica dânsului ne șoptește că au fost vizitați anul trecut de o familie din Egipt “îndrumați către tatăl meu pentru că este cea mai vârstnică persoană din sat”.

Folclor a-ntâia

Născută la Hodac, Leontina Pop a fost încă de mica încântată de cântecul și jocul din sat, de doinele cântate de bătrânii satului, astfel că în ciclul primar interpretează primele cântece la serbările școlare, iar mai apoi în concursurile destinate “micilor interpreți”.

Urmează cursurile Școlii Populare de Artă, clasa canto-popular, unde își perfecționează arta interpretativă. Din anul 1982 este angajată ca solistă a Ansamblului Artistic “Mureșul” din Târgu-Mureș, împreună cu care realizează numeroase spectacole și turnee în țară și străinătate.

Pe plan artistic obține titluri de laureate al nenumăratelor concursuri la care și-a adus participarea, în anul 1999 fiindu-i înmânat “Premiul Etnos” pentru culegerea și interpretarea cântecului popular românesc și Diploma de membru al Academiei Artelor Tradiționale din România.

Mărioara Murărescu afirma despre virtuozitatea interpretei: “Orășeancă acum, Leontina Pop nu va uita niciodată lumea ei de pe Valea Gurghiului, acea lume care a respectat mereu legile cerului și pământului, o lume în care tradițiile, cântecul și portul sunt și astăzi la loc de cinste.”

ODA BISERICILOR DIN HODAC

-fragment-

Înalte și mărețe ca falnice lumine

Stau două de alături Biserice Române!

A lor creștină cruce aurită lucește în seninătate

Ca raza de speranțe ca Luger de dreptate!

Adună muritorii la rugă la închinare

Și vin creștinii grabnici în haine de serbare

Ei vin la sfânta rugă și vin ca să se închine

Ei vin din depărtare din munți și din pădure!

Cu inime smerite și suflet pietate

Și des de dimineață creștinii vin în sate!

Cu pași grăbiți și veseli cu inima senină

Zoresc ca să ajungă la sfânta rugăciune!

Cucernic stau creștinii în pace și iubire

Încet pleacă genunchii și limpede privirea!

Apleacă cu genunchii și voci de pocăință

Se aud, se văd și lacrimi se vede și căință.

În mare tere și liniște adâncă

Creștinii fac o cruce și urmă se ridică.

Cu inime smerite și-n suflet pietate

Pornesc cu toți spre case, cu cugete curate.

Compusă de Bucin Lupescu,

Ibănești 1909

Claudia CĂMÂRZAN

Ionela MOLDOVAN

Alexandra PAȘCA