Festivități (laice) cu cântec apăsat
Ne-am obișnuit să avem tot mai multe zile în care să sărbătorim ceva. La nivel local, național, regional sau chiar planetar. Zile de luptă împotriva diverselor flagele ale secolului, zile de laudă, mărire ori preamărire, zile ale orașelor (unele pașnice, cu artificii incluse, altele cu înghiotiri sau bătăi pentru mici și beri gratis prin piețe) și alte felurite feluri de zile. Oricâte ar fi aceste sărbători, nu trebuie și nu vrem să lăsăm nici cea mai mică umbră de ironie asupra festivităților închinate eroilor. De ieri și de azi. Festivități care-și vor avea întotdeauna locul de frunte în lista sărbătorilor, indiferent de întinderea ei.
Săptămâna trecută a venit rândul a două dintre zilele festive: a justiției și a frigotehnistului. Ambele anunțate pe diverse canale mass-media. Alăturarea în timp a celor două sărbători nu ne aparține.
Consiliul Superior al Magistraturii, Uniunea Juriștilor din România și Asociația Civică Media au marcat evenimentul (Ziua Justiției, desigur) printr-o festivitate care a inclus și un seminar ce-a dezbătut sensibila temă privind “Relațiile dintre mass-media și sistemul judiciar”. Aspectul-vedetă al discuțiilor, abordat de cunoscuți magistrați și juriști, au fost frecventele spectacole mediatice din timpul anchetelor penale. S-a subliniat că o arestare intempestivă (prezentată în avanpremieră), chiar dacă juridic n-a putut ține mai mult de câteva ore, poate însemna sfârșitul carierei unui om sau falimentul unei firme. Aceste show-uri (cu balcanic iz de usturoi) sunt datorate pretinselor scurgeri de informații de la anchetator (ori superiorul acestuia) către jurnalist. După cum se văd regizate (de la o poștă) asemenea “scăpări” de cuvinte pe la colțurile parchetelor nu intră câtuși de puțin în categoria păcatelor “fără de voie” sau “cu neștiința”. Ci a celor cu voia, cu gândul, cu lucrul, cu cuvântul și cu parul. Deci, cum e mai rău. Mari și repetate slujbe de curățire (cu feștanii arhierești incluse) le-ar trebui multor lucrători de parchete…
Dintr-un alt loc și dintr-o altă perspectivă, d-na ministru al justiției a abordat, de fapt, același aspect al problemei. Prezentă la Ziua Justiției organizată de Asociația Magistraților din Târgoviște, d-na ministru și-a exprimat nemulțumirea față de ceea ce se vede că se întâmplă în procesele penale. Cetățenii văd că “oamenii intră, ies, intră, ies” (din închisoare) și nu mai înțeleg nimic.
Este vorba, desigur, de procesele pe care oamenii de la parchet găsesc de cuviință să le mediatizeze și chiar să le pre-mediatizeze. Adică, să zică cum că oarece va fi să fie chiar înainte ca să fie. Pentru a-și dovedi competența. Sau premoniția… Eu nu pretind că instanțele procedează mereu cum trebuie. Sau că, doar procurorii greșesc, iar judecătorii niciodată. Dar, după cum am văzut cu toții, judecătorii nu obișnuiesc a-și da în stambă făcând (direct sau prin maladive scurgeri) cronica mediatizată a unei avanpremiere de dosar.
Dar, de fapt, ce-i așa de rău în a da publicității imaginea un om cu cătușele fluturându-i deasupra țestei, cu poza față ori profil și c-un comentariu aferent? Păi, nu-i nici un rău, decât o rușinoasă și perversă încălcare a prezumției de nevinonvăție, care cu siguranță că n-a fost pusă în Convențiiile internaționale (și-n Constituție și-n Cod) de-a futui pomana!
Dar, răul cel mare este și derutarea (până la scârbire) a cetățeanului de ce-i este dat să vadă. Ceva ce, fără cunoștințe de specialitate, nu poate pricepe. Iar la suprafață se vede că procurorul vrea să bage la bulău tot infractorul și coruptul, iar judecătorul face ce face și-l scoate. Asta pentru că procurorul își prezintă dosarul la televizor ca fiind fără de pată, iar cazul ca fiind “lacrimă”, numai bun de pus ștampila și semnătura judecătorului pe el. Fără crâcneală. Numai că, ne convine ori nu, mai există un mănunchi de articole de procedură ce trebuie respectate. Iar încălcarea lor duce la inutilitatea demersului procurorului care n-a avut capacitatea (ori interesul) de a respecta nici măcar acest abc al dreptului. Ne place ori nu, așa funcționează justiția în statele pe care le considerăm (și sunt) democratice. Adică, nu poți ajunge să arăți cu degetul un om, urlând în gura mare că-i infractor, dacă nu ai respectat procedura de anchetă. Iar această schimbare planetară de lege și de abordare a cauzei de către judecător a fost făcută tocmai pentru a evita cercetări de tipul Inchiziției. Așa că, atâta vreme cât omul obișnuit nu știe cu adevărat ce-i în dosar, versiunea procurorului, de tânguire mediatică și de aruncare a pisicii în curtea judecătorului, nu aduce decât deservicii. Oamenilor și justiției. De Ziua ei sau în fiece zi.
Andreea CIUCÄ‚
