“Pistruiații” din Securitate

În rândurile elevilor cu “buletin”, în vârstă de peste 14 ani, au fost numeroase cazuri de recrutări efectuate de către ofițeri din fosta Miliție și Securitate. Pentru acoperirea informativă a liceelor și școlilor profesionale existau planuri aprobate la nivelul conducerii inspectoratelor M.I. (Miliție și Securitate).

În timp ce securiștii își umpleau tolbele cu angajamente din rândurile elevilor eminenț i și bine înfipți relațional în școală, milițienii – sectoriștii și lucrătorii operativi de la Biroul de Miliție pentru Minori – recrutau elevii disciplinați și cu un simț civic dezvoltat.

Scandalul provocat de dezvăluirile apărute în presă privind recrutările de minori de către ofițerii din fosta Securitate a generat o dispută aprigă în rândurile persoanelor inițiate. Surse din rândul ofițerilor de informații susțin că aceste proceduri de recrutare a tinerilor nu erau specifice pentru munca ofițerilor de securitate.

Sistemul de învățământ preuniversitar (liceal și profesional) era acoperit informativ de un compartiment numit “învățământ” în care erau angrenați ofițeri proaspăt absolvenți ai “școlii Militare de Ofițeri Activi de Securitate” de la Băneasa pentru formarea lor profesională în paralel cu compartimentele “Delicvență juvenilă” din cadrul organelor de miliție. La Securitate problema era în atenția Serviciului I A (informații interne) și a Serviciului II A (antiiredentiști maghiari).

La Miliție recrutările erau efectuate de către ofițerii și subofițerii Biroului Judiciar (al municipiului sau orașului) în paralel cu subofițerii sectoriști de la Biroul de Ordine Publică. Percepția că elevii intrau direct în rândurile informatorilor sau colaboratorilor cu dosar personal este greșită. Minorii recrutați aveau doar o “fișă de colaborator în rândul elevilor” și calitatea lor era intitulată “persoană de sprijin”. Deseori aceștia ajungeau ulterior ofițeri de securitate, miliție, pompieri, armată sau în compartimentele de cadre și D.S. din intreprinderile de stat.

Pepinierele Securității

În acest fel, școlile deveneau uneori adevărate “pepiniere” pentru învățământul superior militar. Aceste “persoane de sprijin” nu erau recompensate pecuniar. La cei care dovedeau calități reale li se ofereau cadouri simbolice (mingi de fotbal, ceasuri, cărți, rechizite). Ofițerii de securitate aveau sarcina de a preveni apariția unor “grupuri parazitare” cu deosebire cele care erau formate din sataniști sau hippie. De altfel, toate serviciile de informații occidentale aveau surse în rândurile elevilor de gimnaziu în vederea prevenirii unor acte teroriste și de agitație comunistă. Se știe că Charles de Gaulle le cerea băieților cu ochi albaștri de la SDECE să-i furnizeze informații despre agitatorii hippie din liceele franceze care i-au contestat autoritatea în 1968.

Nu-și trădau părinții

Ofițerii de securitate comuniști recrutau de asemenea elevi de la seminariile teologice indiferent de religie, copiii de “pocăiți” și ai “bișnițarilor” din zona de frontieră care puteau trece granița pentru mic trafic. O atenție deosebită a fost acordată recrutării din tinerețe a copiilor de membri ai fostelor partide burgheze, de legionari și de cei cunoscuți cu atitudine ostilă la adresa regimului. Dacă în perioada stalinistă existau mulți copii capabili să-și trădeze părinții pentru a-și putea urma o carieră profesională, în anii ceaușismului cazurile au fost foarte rare și atipice. Cel mai adesea elevii de gimnaziu turnau la Miliție sau Securitate din invidie față de colegii lor mai înstăriți sau care primeau în mod favorizant note mari la învățătură. Conform opiniei securiștilor rezerviști “rareori se folosea metoda șantajului, întrucât liceenii aveau o pasiune pentru munca de contraspionaj în urma cărților beletristice studiate”.

Concurență mare

Actualii pensionari susțin că erau “admirați” în rândurile liceenilor. De altfel, la absolvirea liceului și a stagiului militar la școala M.I. de la Băneasa clasele de “securitate și trupe de securitate” erau considerate cele mai importante, numărul candidaților pe un loc fiind de minimum 10. Dacă până în 22 decembrie 1989 mulți tineri visau să poarte o legitimație albastră de securist și o uniformă kaki cu vipușcă albastră, după răsturnarea regimului, de teama reacției maselor, legitimațiile au dispărut, iar cadrele din trupele de securitate și-au schimbat vipuștile în roșu. De infanterist.

Chiar și Virgil Măgureanu, primul șef al S.R.I.-ului a fost acuzat că a fost rezident în rândurile elevilor bănățeni de la o școală profesională. Copil sărac din Giurtelecul Hododului (fundul Sălajului), împins de lipsuri, Măgureanu a ajuns licean seralist la Timișoara și pedagog de cămin la o școală profesională, calitate în care potrivit acuzatorilor ar fi strâns, ca rezident, informații de la persoanele de sprijin din rândurile elevilor pentru un ofițer de securitate.

Un nou angajament, la majorat

Persoanelor de sprijin recrutate în anii de vârstă minoră ajunse la vârstă majoră neîncadrate în sistemul militar sau învățământul superior, ajunse în câmpul muncii, li se lua un nou angajament și li se întocmea dosar personal care era distrus doar la primirea în partid.

Nu puteau fi recrutați activiștii UTC din liceu, UASCR din facultate și UTC sau PCR din Armată, care îngroașă astăzi rândurile conducerilor partidelor politice intrate în Parlament, ale generalilor și chestorilor din Armată, Poliție și Serviciile Secrete. Paradoxal, aceștia fac cel mai mare tam-tam mediatic împotriva informatorilor din rândurile minorilor.

Sub aspect infracțional, problema este scoasă din cauză. UE ar trebui să-și epureze toate serviciile de informații occidentale dacă ar fi deconspirată munca de culegere de informații în rândurile minorilor desfășurată în timpul războiului rece de către lucrătorii operativi capitaliști. Majoritatea opiniilor parlamentarilor se grefează pe faptul că persoanele de sprijin minore ale securiștilor n-au avut discernământ moral în timpul recrutării și furnizării informațiilor. Lipsă de discernământ care trebuia compensată cu acordul părinților. Chiar dacă faptele sunt prescrise și răspunderea penală este eliminată, aceștia cer pe bună dreptate o condamnare morală. Conform practicii, cel mai adesea, la compartimentul “învățământ Inferior” erau încadrate tinere locotenente, nerodate încă în munca de contraspionaj, antiterorism, contrainformații în sectoarele economice ș.a.m.d.. Identificarea și publicarea numelor acestora nu va rezolva problema morală a responsabilității fostei Securități în recrutarea minorilor.

Normele de muncă, bată-le vina

Adevărații vinovați sunt foștii activiști de partid și demnitari comuniști care au stabilit normele de muncă și responsabilitățile în domeniu ale securiștilor. Activiști de partid care au scăpat bine-mersi până în prezent de Legea Lustrației. N-ar fi de mirare ca Răzvan Ungureanu, ministrul nostru de la Externe, vizat de Legea Lustrației, să pună pe seama lipsei de discernământ faptul că deși era minor în clasa a XII-a a devenit membru al CC al UTC.

în schimb, abuzurile securiste nu trebuie iertate. Cum este și cazul mediatizat al securistei Emilia Balaci din Sibiu care a recrutat fictiv (doar pe hârtie) o elevă pentru a-și camufla informațiile furnizate de fiica sa, colega de bancă a acesteia. Este interesant faptul că a trebuit să vină Revoluția pentru ca tatăl fetei nevinovate, un procuror numit într-o comisie de cercetare a teroriștilor de la Sibiu, să fie admonestat de colegii săi, procurori militari, că fiica sa este fostă persoană de sprijin a securității din anii de liceu. Omul a adus-o pe securista Balaci în fața justiției sub acuzația de fals, uz de fals și delapidare (în documente apăreau cadouri fictive oferite fiicei procurorului, în fapt fiicei sale).

Din păcate instanța nu s-a pronunțat, iar securista a ajuns locțiitoarea șefului SRI Sibiu. Asemenea fapte securiste ar trebui pedepsite cu severitate.

Răzvan Robu

Adrian Avarvarei