De vorbă cu Maica Siluana (XXII)

Ziarul de Mureș a inaugurat o rubrică de dialog cu Maica Siluana, stareță la mănăstirea Jitianu și coordonator al Centrului de Formare și Consiliere “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Craiova. Grație unei experiențe de viață deosebite, Maica Siluana desfășoară o bogată activitate duhovnicească, cu un impact puternic mai ales în rândul tinerilor. Prin intermediul paginilor Ziarului, Maica răspunde întrebărilor cititorilor, trimise pe adresa

http://www.sfintii-arhangheli.ro/maica-siluana-va-raspunde.php

Există mari diferențe între ortodocși și catolici sau protestanți? Suntem sau putem fi toți creștini adevărați? Avem toți aceleași posibilități să ne mântuim?

Cătălina

Dragă Cătălina,

Da, există mari diferențe între ortodocși și catolici sau protestanți. Există mari diferențe între ortodocși, între frați, între frații gemeni care par identici…

Cred că adevărata problemă nu constă în cât de “mari” sunt diferențele, ci dacă acestea ne despart sau ne unesc. Dumnezeu l-a creat pe om “după chipul Său”, unitate în diversitate. Dumnezeu ne-a creat pe fiecare cu totul și cu totul altfel decât ceilalți semeni, dar ne-a dat poruncă să “fim una” așa cum Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Una sunt.

Omul e cel care a transformat, la sugestia (sugestie = informație și energie) diavolului (diabolos = cel ce desparte), diversitatea în adversitate… și tot omul este chemat să-și împlinească misiunea de “inel de legătură” și să refacă și să desăvârșească până la măsura dumnezeiască unitatea sfâșiată prin cădere și păcat. Și acest lucru a devenit posibil în Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu Întrupat, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, Cel ce a refăcut legătura omului cu Dumnezeu în Persoana Sa și a întemeiat Biserica.

Astfel, orice om care L-a primit pe Domnul Iisus Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu cel Întrupat, și crede în Numele Lui, a primit de la El puterea să se facă fiu al lui Dumnezeu (cf. Ioan 1, 12). Și, ca urmare, orice om poate fi un creștin adevărat dacă “se face” fiu în Fiul, în Trupul al cărui cap este, Sfânta Sa Biserică, prin Duhul Sfânt.

Ceea ce-i desparte pe credincioșii celor trei mari confesiuni creștine, fără să mai numărăm multitudinea ramificațiilor protestante și neoprotestante, este chiar locul și rolul care I se acordă lui Dumnezeu în lucrarea mântuirii și îndumnezeirii omului.

Iată câteva:

l Este Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu întrupat, Dumnezeu adevărat și om adevărat? Dacă da, atunci e limpede că Fecioara Maria este Maica Domnului și Născătoare de Dumnezeu. Când L-a născut pe Domnul Iisus Hristos, L-a născut pe Dumnezeu Cel Întrupat și nu firea umană întrupată în Dumnezeu. Nimeni nu spune că s-a născut la maternitatea X o cantitate de 3 Kg de fire umană care-i aparține lui Bogdănel…

l Dacă ne-am născut în Hristos, din apă și din Duh prin Sfântul Botez, avem nevoie și de Viața cea nouă care ne este dată de “dătătorul de Viață”, Dumnezeu Duhul Sfânt pe Care Îl primește fiecare botezat prin Taina Mirungerii. Și pentru că nu credem că cineva poate fi viu dacă nu are viață în el, noi ortodocșii primim Viața cea adevărată, Duhul Sfânt, imediat după Botez și nu mai târziu sau deloc.

l Și pentru că nici un om nu se poate menține în viață fără să se hrănească, noi ortodocșii “îl mâncăm pe Domnul”, Sfântul lui Trup și Sfântul Lui Sânge (și nu pâine și vin ca simboluri convenționale și nici doar “Trupul care presupune și Sângele”), imediat ce ne-am botezat și ori de câte ori suntem chemați și ne pregătim să răspundem prezent la Cina Euharistică a Domnului.

l Și pentru că nu ne-am pierdut libertatea, inclusiv pe aceea de a spune Nu poruncilor lui Dumnezeu, și pentru că devenirea noastră este o creștere treptată în har și pentru că slăbiciunea firii și ispitirea vrăjmașului au încă putere asupra noastră, pentru a ne spăla iarăși “haina Botezului” de întinăciunea păcatului, noi ortodocșii ne folosim de Taina Sfintei Spovedanii după rânduiala instituită de însuși Domnul când a insuflat doar Apostolilor Duhul Sfânt pentru legarea și dezlegarea de păcate.

l În plus, fiecare creștin ortodox trăiește și lucrează Pocăința ca asceză, ca luptă duhovnicească împotriva păcatului și face după rânduiala Bisericii pentru că nu suntem indivizi separați, ci mădulare ale aceluiași trup tainic.

l Și pentru că Domnul a spus că “fără Mine nu puteți face nimic” și ne-a făgăduit că “nu ne va lăsa orfani” și ne-a trimis de la Tatăl pe Duhul Sfânt, “Carele de la Tatăl (nu și de la Fiul) purcede, ca să ne “călăuzească la tot adevărul”, noi credem și mărturisim că orice lucrarea a omului în Biserică este o împreună lucrare cu Duhul Sfânt, cu harul care este putere, energie dumnezeiască, necreată, iar nu creată.

l Și pentru că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să se facă Dumnezeu (cum spune un dicton patristic în acord cu Sfânta Revelație) noi îi cinstim, slăvind pe Dumnezeu, pe Sfinții Săi întru care a binevoit să ne arate Slava Sa cea nevăzută. Noi, ortodocșii credem și mărturisim că Sfinții sunt mărturii vii ale împlinirii făgăduințelor lui Dumnezeu privind destinul omului care L-a primit pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel Întrupat și a făcut voia Lui “precum în cer așa și pe pământ” și că acești “prieteni ai lui Dumnezeu” mijlocesc pentru noi la Domnul.

Îmi dau seama, draga mea Cătălina, că răspunsul meu e cam dificil și că nu te va “lămuri” pe deplin, dar n-am urmărit decât să-ți ofer o mică “mărturisire” a credinței mele, a Bisericii mele, pentru a întrevedea singură diferențele și importanța lor.

Despre șansa mântuirii fiecăruia nu pot eu vorbi. Lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu e de necuprins cu mintea omenească. Noi ne bazăm numai pe Descoperirea Lui față de noi prin Fiul Său. Și, din acest punct de vedre, cei ce au biruit, Sfinții lui Hristos, sunt pentru noi o mărturie că Biserica, așa cum a fost întemeiată de Domnul și păstrată de-a lungul celor două milenii, este loc sigur de mântuire pentru că e trupul viu al Arhiereului Hristos, Capul.

În ceea ce mă privește pot doar mărturisi că, personal, am ales, după o perioadă de “ateism” indus și impus de educația din primii ani de școală și nu după puține frământări și întrebări, să răspund chemării lui Dumnezeu după “alegerea” pe care Însuși a făcut-o când m-a chemat la viață într-o familie ortodoxă, într-un neam ortodox și botezată în Sfânta Biserică Ortodoxă.

Și mai cred că, în inima lui, orice botezat în numele Sfintei Treimi este ortodox, pentru că tânjește după Dumnezeu și dorește să-L slăvească drept și în întreaga sa ființă, nu numai cu mintea sau cu sentimentele, pentru a fi acolo unde EL ESTE.

Și mai cred că diferențele vin și de la faptul dacă omul voiește sau nu să învețe să ajungă în inima lui. Iar acest “meșteșug” e păstrat și lucrat de două milenii în Biserica Ortodoxă.

Apoi, Sfinții noștri Părinți, cei ce au dobândit Duhul Sfânt și au mărturisit și învățat Adevărul pe Care Duhul Îl mărturisește și ne ajută să-L întrupăm și noi în noi, spun că Biserica, așa cum a fost întemeiată și păzită de Domnul de-a lungul veacurilor, este singurul loc sigur în care omul se poate mântui, sfinți și îndumnezei. Cum lucrează Dumnezeu și Mântuitorul lumii în afara Bisericii, sau în mădularele desprinse de Biserica mamă, e taina Lui. Noi ne rugăm la fiecare Sfântă Liturghie “pentru unirea tuturor”, ne străduim să împlinim porunca iubirii pentru toți și pentru fiecare și lăsăm în grija celor trimiși de Sfânta noastră Biserică pentru a lucra cele cuvenite în întâlnirile destinate unirii dorite de fiecare credincios.

Te îmbrățișez, Cătălina și Îl rog pe Domnul să lucreze răspunsul în inima ta și să te călăuzească El.

Bucurie Sfântă!

Siluana