Stiri fierbinți în miez de noapte
Odată cu fluierul final de la Campionatul Mondial de fotbal ne-am liniștit. Ne-am încrucișat brațele pe piept și ne-am promis relaxare îndelungată. Era și normal, după atâtea emoții, atâta zbucium și atâtea explozii de adrenalină. În sfârșit, nopțile aveau să redevină nopți și pentru microbiști, și pentru neutri, și pentru cei ce-au fost exasperați de meciurile în direct, din nocturnă.
Se părea că toți și-au regăsit făgașul de dinainte. Excepție făceau doar insomniacii și cei pasionați de thrillere ori de senzații tari. Dar chiar și aceștia își trăiau nopțile albe într-o oarecare liniște.
Ei, și nici n-au trecut 4 săptămâni de la palpitațiile penaltiurilor nocturne din meciul final, că o altă confruntare tăioasă (din păcate nu sportivă) a fost menită să ne țină treji. Tot în direct și tot în nocturnă. Nici n-am fi putut crede că judecarea unui recurs (aparent ca orice recurs de gen) să ne incite într-un asemenea hal. Numai că acest recurs a avut ciudățeniile sale. Care au întrecut emoțiile de thriller ori senzațiile tari. Într-un stil cu licență de la gurile Dunării.
Omul de afaceri Tender a fost pus în libertate (din starea de arest preventiv) printr-o hotărâre a Tribunalului București. Pronunțată într-o după-amiază din săptămâna trecută, după o ședință publică ce a inclus pledoarii ale procurorului și ale avocaților apărării. Piesa de bază a acestui puzzle de procedură o constituia timpul. Mandatul de arestare al inculpatului expira la orele 24 din tocmai ziua în care Tribunalul hotărâse punerea în libertate. Numai că, spre deosebire de cazul Hayssam, de data aceasta (în compensare?) procurorii n-au putut suporta verdictul și au declarat recurs. Până aici toate clare.
Isteria s-a declanșat, însă, aproape de miezul nopții. Când corespondenții canalelor de știri au transmis în direct, minut cu minut, de la stadion, pardon!, de la Curtea de Apel. Cu această ocazie am aflat că voluminosul dosar al inculpatului a fost adus pe masa judecătorilor cu vreo 8-9 minute înainte de orele 24. Că avocații apărării nu au fost anunțați despre această judecată târzie și că acuzatul s-a trezit în sală cu un avocat din oficiu (anunțat din timp!) Că ședința a fost declarată secretă și că avocaților apărării, sosiți în sală gâfâind, li s-a cerut să pledeze cel mult 5 minute. Că acești avocați au fost scoși din sala de ședință înainte de miezul nopții (precum Cenușăreasa), pe motiv de obrăznicie. Și, după cum se afirma în acea nervoasă învălmășeală mediatică, ba pentru că n-ar fi fost regulamentar încheiați la robă, ba pentru că n-ar fi avut robă, ba pentru că n-ar fi avut bască… Am aflat, de asemenea, că după o ședință de câteva minute, judecătorii s-au retras. Noi și Codul credeam că pentru deliberare. Întrucât s-a făcut miezul nopții (trecute fix!) și nici o hotărâre nu fusese dată, nu puteam decât să vedem cum mandatul de arestare se transformase în hârtie reciclabilă. Dar, cu toții știm că aparențele pot înșela. Chiar și litera legii. Judecătorii au plecat acasă (doar programul de lucru era de mult terminat…), lăsând pronunțarea hotărârii de recurs pentru a doua zi. Înspre liniștirea opiniei publice, au trimis, însă, o adresă penitenciarului pentru ca acuzatului cu mandat expirat să i se dea stingerea tot în celulă.
Nu putem ști care dintre hotărâri este bună. Cea a Tribunalului sau cea a Curții (pronunțată, până la urmă, a două zi)? Pentru că noi nu am studiat dosarul și nu cunoaștem probele acuzei ori ale apărării. Tocmai de aceea nu putem sări, în nici un caz, în apărarea acuzatului. Și nici nu ne propunem. Dar, indiferent cât de vizibilă ori invizibilă este vinovăția lui în ochii noștri, procesul trebuie desfășurat după carte. Altfel, decădem la nivel tribal. Însă, cu toate protestele acuzatului, fruntaș al fostului partid de guvernământ, ale prietenei sale, ale avocaților acestora (din care unul parlamentar al aceluiași partid), toate aceste persoane uită. Că sistemul cameleonic al vânătorii de vrăjitoare a fost creat tocmai sub anterioara guvernare. Că tot atunci i s-a dat credit, curaj, nas. Că elementele de bază ale sistemului, adică acelea pe care s-a sprijinit sunt cele care-și schimbă părul, dar năravul ba. Că nici acuzatul, nici avocatul său parlamentar și nici alte persoane având forța deciziei politice n-au luat, la timpul guvernării lor, nici o măsură pentru a împiedica ori stopa asemenea spectacole cu iz de eșafod. Pe care le cunoaștem foarte bine. Și-atunci, de ce se mai miră că strigă “lupu’!, lupu’!”, iar nimeni dintre cei tari nu răspunde??
Andreea CIUCÄ‚
P.S. Nu putem încheia fără a separa apele. Fără a ne cere scuze pentru orice disconfort pe care l-ar putea resimți judecătorii ce-și fac treaba cum se cuvine. Cei ce nu acceptă să fie luați de sub pătură și îmbrăcați în robă pentru un dosar de mii de file atunci când procurorii pocnesc din degete, cu câteva minute înainte de miezul nopții!
