Ne-am integrat perfect

După zile de festival în care reprezentanții etniilor din România au cântat și au dansat cât a fost dupăamiaza de lungă, a venit cumva firesc, rândul turiștilor să își etaleze talentele artistice.

Piațeta Mică din fața Primăriei Sighișoara, locul în care Toboșarul Cetății a atras în fiecare zi de festival foarte multă lume, a devenit miercuri dupăamiaza “zona interactivă” a festivalului. Cel care a făcut posibil acest lucru a fost tot toboșarul. Fiind prezentatorul Proetnica în această locație, a căutat și a găsit un grup de turiști italieni, potriviți pe structura festivalului și i-a invitat să cânte. Și cum rugămintea toboșarului este practic conștiința cetății, aceștia, dezinhibați ca toată latinitatea au acceptat pe loc. “Mama mia che sonati, che figura”, comenta și râdea una din sicilienele care se distra ascultându-și compatritoții. Apoi pentru că prima melodie cântată în dialect sicilian i-a deschis și ei pofta de cântat s-a integrat din nou grupului. Și au cântat atât de mult încât la un moment dat părea că nimeni nu îi mai poate opri. Cum lumea tace când vorbește toboșarul, sicilienii s-au liniștit, dar tot erau precum Etna, gata să o ia de la capăt. După aproximativ 30 de minute, un nou grup, de data asta de israelieni, religioși și moderați, făcând front comun în cetatea Sighișoarei au cântat la microfon “Shalom, Shalom”. “Am fost foarte încântați că am fost întâmpinați în limba ebraică de toboșarul acesta credem unic în lume. O așa gazdă perfectă nu putea fi refuzată, astfel că a fost o reală plăcere să cântăm melodia aceasta dragă tuturor evreilor de pretutindeni. Am mai fost în România în urmă cu peste 10 ani și voi mai reveni, mai ales că de fiecare dată am parte doar de surprize deosebit de plăcute. Noi israelienii călătorim mult, dar niciunde în lume, niciodată nu am mai avut parte de o asemenea interactivitate”, ne-a spus Ruben Wassermann, unul din turiști israelieni.

Italieni și evrei, două grupuri de turiști care au cântat în limba a două grupuri etnice din România, prezente și ele în aceste zile la festival. Un moment neregizat, spontan, care a adunat în jurul lui, majoritatea trecătorilor prin cetate. Un moment care arată fără nici un echivoc că în final deși vorbim limbi diferite, deși avem religii și tradiții diferite, există momente în care suntem pur și simplu oameni care pot comunica fără greutate și fără interpreți. În aceste zile cântecul și dansul unește Europa și lumea. Punct central, Sighișoara, un om și o tobă.

Eugenia KISS