Ibăneşti – chinuit de amintiri

Cei din Ibăneşti încă n-au uitat de acel blestemat martie Â’90. • Dar, din păcate au înţeles unele lucruri în mod eronat. • Sunt ferm convinşi că nu Iliescu şi cu Măgureanu au fost de vină. • Dimpotrivă, “Iliescu a fost salvatorul unui început de Serbie”, susţin localnicii. • Totuşi au învăţat un lucru: dacă s-ar mai repeta acele evenimente, ibăneştenii ar rămâne la casele lor.

Iată ce spun ibăştenii despre acele evenimente: “Totul a început de la nişte indivizi dintr-o maşină mică care ne-au dezinformat”. Aceştia le-au spus că în Târgu Mureş românii sunt măcelăriţi. “Dar eram deja aşteptaţi la Dumbrăvioara”, de unde, după după o bătaie pe cinste, marea majoritate a reuşit să scape şi s-a îndreptat mai departe spre oraş. Aici, după ce Suto Andras a fost bătut la fostul sediu UDMR din strada Bolyai, lucrurile au început să degenereze. În centru au murit mai multe persoane, mulţi dintre ei au rămas cu sechele pe viaţă şi toate acestea pentru ce? Acum, în Ibăneşti spiritele s-au mai liniştit. Totuşi, atunci când discuţi despre aceste lucruri, încă le tremură vocea. Dar iată concluziile cu care au rămas ibăştenii în urma tragicului eveniment din martie 1990. Un lucru este clar pentru ei: totul a fost aranjat. Nu se ştie de către cine, dar oamenii sunt supăraţi în continuare pe Radu Ciontea, reproşându-i că era „mână-n mână cu UDMR-ul”. Au impresia că totul a fost aranjat pe plan local între cele două partide, respectiv UDMR şi Vatra Românească. „Altfel cum vă explicaţi că ne-am bătut în centrul TârguMureşului, noi cei de pe valea Gurghiului cu cei din valea Nirajului. Oamenii din Mureş, unguri şi maghiari, se uitau la noi din balcon şi râdeau. Nu vi se pare un pic ciudat?”. Iată câteva din concluziile trase după 13 ani. Lucru cel mai interesant este faptul că Ion Iliescu este văzut ca fiind un salvator al acestei mascarade. Localnicii susţin că dacă Iliescu nu aplana situaţia „aici era mai ceva decât în Serbia”. Încă o problemă ridicată de ei este cea a secuilor care lucrau în comună. Aceştia au venit în data de 11 martie în centrul comunei pentru a-i întreba pe localnici, ce se va-ntâmpla cu ei. Nimeni nu le-a făcut nimic, aceştia văzându-şi de meserie în continuare.

Dar, acum după atâţia ani, pe oameni îi doare altceva. Îi doare faptul că se închide Silva Reghin, că Republica nu mai merge, şi singurul venit bănesc este din creşterea animalelor. Îi doare că pădurea este tăiată şi ei, cei din inima pădurii de brad, riscă să rămână fără lemne de foc la şcoli şi alte instituţii. Dar să le luăm pe rând.

Şcoli fără lemne la iarnă

Chiar dacă primăria are peste 1400 de hectare de pădure, şcolile din comună riscă să rămână fără lemne la iarnă. Acest lucru se datorează faptului că cei de la Romsilva încă nu au fost să marcheze lemnele pentru tăiere, explicaţia fiind că, din cauza viiturilor care au avut loc acum o lună, au fost doborâţi foarte mulţi arbori şi silvicultorii au avut foarte mult de lucru. Interesant este că pădure au şi şcolile, ca să nu mai amintim de parohii. Majoritatea şcolilor au centrale termice care funcţionează pe lemn. Pentru ca centrala să dea randament este nevoie de lemne uscate. Acum, chiar dacă se va tăia lemn, acest lucru va ridica serioase probleme, nemaifiind timp necesar pentru uscare. Conducta de gaz vine doar până la Gurghiu, nepunându-se încă problema introducerii acestuia în comună.

Cu apa e la fel

În primul rând apa este foarte dură. În ceea ce priveşte o reţea stradală, a fost depus un proiect Sapard, acum doi ani, însă acesta a rămas la nivelul promisiunilor. Dacă se va introduce apa curentă bazinul de apă va trebui construit pe meleagurile hodăcenilor, lucru iarăşi greu de realizat. În primul rând din cauza distanţei, şi-n al doilea, din cauza mândriei şi a rivalităţii care există între cele două comune româneşti de pe Valea Gurghiului. Aşa că, decât să vină apa de pe meleagurile hodăcene mai bine o cară în casă de la fântâni.

Primăria s-a mutat la grădiniţă

Primăria îşi desfăşoară activitatea, deocamdată, împreună cu copiii de la grădiniţă. Vechiul sediu este în construcţie, consilierii alocând din buget suma de 1,5 miliarde de lei pentru o nouă primărie. „Avem cheltuieli mari pe care nici nu le-am socotit”, a afirmat unul din consilieri. Odată cu abrogarea legii 416, prin care primăria putea angaja oameni la lucru, administraţia Ibăneştiului a fost foarte afectată, deoarece, forţa de muncă necesită mari cheltuieli, lucru la care nici nu s-au gândit atunci când au demarat lucrările.

Agricultura şi lemnul – singure şanse de venit

Agricultura se rezumă la creşterea bovinelor şi a ovinelor. Laptele este singurul venit bănesc a celor din Ibăneşti. Odată cu falimentul marilor intreprinderi din Reghin ţăranii s-au retras la casele lor, majoritatea trăind din vânzarea laptelui. Din fericire există acolo o intreprindere de prelucrare a laptelui care preia tot laptele din comună. În rest tinerii îşi mai pot găsi de lucru în exploataţia forestieră.

Un ţăran din Ibăneşti “Noi aici avem o mândrie locală pe care numai cei de aici o pot înţelege. Nu degeaba au venit aici în 90 pentru a face diversiuni. În orice caz, oriunde te duci, dacă tentâlneşti cu un alt ibăneştean, oricât de ajuns ar fi acela te pupă şi te primeşte aşa cum trebuie”.