Uncategorized

„A fost odată”….4

„Afară plouă”…. Poate că ploua în timpul declarației numărului UNU. Dar ploaia continuă și timpul urât și metehnele tipice pentru Porțile Orientului și lipsurile cu care ne luptăm acum în prag de iarnă și toate necazurile care nu ne ocolesc…

Cele două mari partide se luptă ca gladiatorii: fără milă, fără respect, fără logică, pe viață și pe moarte. Motivul: unii au furat mai mult. Scopul: cățărarea în jilțurile puterii. Finalul: electoratul va rămâne mereu același, neajutorat, exploatat, batjocorit, sărăcit, bolnav, scârbit, dezamăgit, umil, dar cu speranțe. Se spune că speranța moare ultima. Nu este adevărat! Speranța, în sufletul românilor, nu moare niciodată. Asta ne ține încă în picioare. Ne vom bucura dacă se vor repeta alegerile, dar nu atât pentru că un partid a fost împiedicat să câștige ci pentru că vom mai primi bocanci, umbrele, găleți, pixuri, brichete și multe alte fleacuri sau 20-50 de lei de vot. Ce ieftin ne vindem speranțele, puterea de a decide, conștiința, liniștea, bunăstarea și multe altele ce țin de demnitate.

Am auzit că după turul al 2-lea, unul dintre candidați a avut mai multe voturi adunate între granițele țării iar celălalt a obținut mult mai multe de la românii din afară. Oare de ce o mână de voturi din străinătate, ale unor foști concetățeni ai noștri, trebuie să decidă pe cel care va conduce o țară? Plătesc acești foști concetățeni taxe și impozite în România? Trăiesc ei condițiile mizere ale traiului din România? Contribuie ei la cheltuielile acestei țări sau „ strâng ei cureaua” pentru iresponsabilitatea unor șefi de a împovăra această țară cu împrumuturi uriașe? Dacă răspunsurile pe care le-ați da acestor întrebări este NU, atunci de ce li se cere votul acolo?

Dacă au spirit civic dezvoltat și vor să-și exercite vreun drept constituțional de ce nu se urcă în avione, în autoturisme, autobuze, pe vapoare etc. și nu vin la „patria mumă” să voteze?

Spunea mai deunăzi un mare șef (cel mai mare) că expatriații noștri au virat în anul 2009, în țară, cca. 8 miliarde euro. Cui au virat acești bani? Sigur familiilor lor pentru a le face o viață cât de cât decentă. Acești bani s-au dus în mare parte în consum (chirii, hrană, îmbrăcăminte și încălțăminte, taxe școlare, plăți credite, utilități etc…) și foarte puțini în investiții taxabile.

Și ar mai fi o întrebare. De ce nu se recurge la votul pe bază de cărți electronice? Prin acest sistem s-ar putea evita „furăciunile” la secțiile de votare.

Se pare că nu se vrea!

Când vom avea răspunsuri la toate întrebările, nu se știe.

Totuși am accepta să nu avem nici un răspuns și să dispară motivațiile acestor întrebări!

Marian CORNACIU

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close