Rodica Boilă – asul din mâneca țără

Rodica Lacrima Boilă profesează ca avocat, dar este decisă să înceapă și o carieră politică. A venit pe lume în Târnăveni, în urmă cu 45 de ani, într-o familie puternic spiritualizată, mai ales sub influența mamei sale, Zamfira Solomon. Primii ani de școală i-a făcut în Târnăveni, iar apoi a urmat cursurile Liceului pedagogic – pe care l-a absolvit în 1974. A obținut diploma de învățător, “o diplomă de suflet deoarece mama fiind dăscăliță, am dorit să urmez cariera didactică”, după cum ne-a mărturisit Rodica Boilă. Cu toate acestea a dat admitere la Drept și a intrat între primii 7, într-o vreme când erau 25 de candidați pe un loc. A urmat o perioadă frumoasă. După absolvirea facultății cu diplomă de merit, a primit prin repartiție postul de avocat în Baroul de Avocați Mureș, iar ca loc de muncă a ajuns la Sighișoara. Acolo a lucrat efectiv 6 luni, după care a intrat în concediu de maternitate. La 25 ani a trecut în Procuratură și a lucrat timp de doi ani ca procuror la Procuratura Sighișoara. O leagă de vremurile de atunci amintirea unui colectiv mic, dar de o calitate morală deosebită. În 1985, prin transfer a ajuns la Procuratura din Târgu Mureș unde a activat până la revenirea în avocatură, pas pe care l-a făcut în 1992.  Din 1995 și-a deschis cabinetul individual de asistență juridică unde de câteva luni, spre bucuria sa, lucrează ca avocat stagiar fratele său, dar în Târnăveni, la un sediu secundar. Ocupată cu profesia nu a uitat însă de importanța specializăii continue. Astfel, în 1998 a absolvit cursurile postuniversitare cu o teză “Răspunderea părinților pentru faptele prejudiciabile a copiilor minori”. De asemenea, în 1999 s-a înscris la doctorat, la UBB. De puțin timp cochetează și cu cariera didactică, după ce în iunie acest an a câștigat concursul pentru postul de lector univ. doctorand la Universitatea “Petru Maior”. 
Pe plan personal, în 1981, după o îndelungată perioadă de prietenie s-a căsătorit cu Romulus Boilă. Familia soțului -de pe Târnava Mică – are tradiția unor înaintași țărăniști, cum a fost avocatul și profesorul de drept de la Cluj – Romulus Boilă, care atât din punct de vedere politic cât și profesional era o persoană remarcabilă. 
Au două fete – Adela Corina, studentă în anul III la UMF, și Lacrima Bianca, elevă în clasa a XI – a la Colegiul Național Unirea. Atunci când vrea să se reculeagă, să evadeze, o face în pictură. Pasiunea pentru pictură a determinat-o în urmă cu câțiva ani să organizeze taberele de pictură pentru pictorii neprofesioniști împreună cu prof. Vasile Mureșan; dar și cu implicarea fostului președinte al Asociației Artiștilor Plastici, Nicolae Tunaru(decedat între timp), iar în prezent a lui Ilarie Opriș; până acum au fost șase ediții, momente de adevărată reverie pentru întreaga familie. De asemenea este pasionată de călătorii. 

Rep.: De ce ați revenit în avocatură?
Rodica Boilă: Am practicat ca avocat la început. Dar impactul meu cu avocatura a fost foarte dureros, ceea ce se întâmplă aproape tuturor celor care vin de pe băncile școlii. Ești pregătit cu un volum mare de cunoștințe, dacă ești un student sârguincios, dar cu activitate practică foarte puțină, nu știi cum se redactează documentele, ce anume trebuie să faci în proces, în sala de judecată; am fost dezamăgită de avocatură, ca să nu spun speriată; după ce am parcurs perioada de la procuratură, am început să o îndrăgesc tot mai mult și să-mi dau seama că profesia de avocat este cea mai completă și complexă. La procuratură ajunsesem la un fel de rutină. Și atunci am luat hotărârea să revin în avocatură. În profesia noastră, avocatul poate fi numit un regizor al procesului, este cel care stabilește părțile, cadrul în care se desfășoară, excepțiile procedurale, avocatul este cel care regizează, deși aparența este că judecătorul este suveran. Judecătorul este un arbitru al procesului și, într-adevăr, la sfârșit, el este cel care va cântări. Frumusețea meseriei noastre rezidă tocmai din această implicare în toate fazele procesului, ca în final să fie pledoaria.
Rep.: Care a fost cel mai celebru proces pe care l-ați avut?
R.B.: Ar însemna să îmi încalc obligațiile de confidențialitate. Iar în al doilea rând, pentru fiecare client, cazul său este cel mai important. De aceea nu cred că ar fi corect să fac o ierarhizare.
Rep.: Cum vă selectați cazurile?
R.B.: Este foarte important pentru mine să am convingerea că pot să-l ajut în limite legale, după probele pe care le administrăm, că putem să soluționăm cazul. Mă implic astfel și în cauze interesante, dar și în cauze pe care le-am luat pe considerente umanitare – oameni escrocați în afaceri imobiliare, persoane disperate.
Rep.: Ați refuzat să apărați vreodată pe cineva?
R.B.: Da. Încerc să-i explic omului că nu are șanse. Îl refuz atunci când acțiunea juridică nu are fundament legal.
Rep.: Ce părere aveți despre susținerile referitoare la justiția din România inserate în Raportul de țară al Comisiei Europene?
R.B.: Impactul pe care justiția îl are asupra opiniei publice și, implicit, asupra forurilor europene este negativ. Este o constatare, consider, exagerată față de realitate. Trebuie să se înțeleagă faptul că justiția presupune o stare de contradictorialitate și o atmosferă oarecum încordată. Dar existența unor dispoziții legale, organizarea activității judiciare se derulează în limite legale. Din acest punct de vedere sunt convinsă că în toate țările lumii, justiția există, dar are și probleme, deci nu numai la noi în țară. E adevărat că pe lângă probleme de corupție sunt și probleme care țin de tergiversare, procesele durează foarte mult, nu există soluții tranșante și rapide într-un litigiu. Din păcate este o problemă reală. Spre exemplu, în cazurile cu arestați nu este normal să avem o ședință de judecată o dată la o lună, cu atât mai mult cu cât este restrânsă libertatea individului. De aceea cred că trebuie să se intervină, acești oameni trebuie să aibă o soluție rapidă și legală. La fel și în procesele civile.
Rep.: De ce are nevoie justiția pentru a scăpa de blamul de coruptă?
R.B.: Părerea mea este că există corupție în toate domeniile vieții sociale. E adevărat că în justiție acest fenomen este mai spectaculos, este mai interesant și ni se pare mult mai grav ca un judecător chemat să tranșeze un litigiu juridic poate să fie corupt. Nu cred că din corupție trebuie să facem o etichetă pentru justiția românească.
Rep.: Aveți încredere în justiție?
R.B.: Deși am și eu momente de dezamăgiri și surprize de soluții pe care le consider nelegale, sper însă că în promovarea căilor de atac, instanțele superioare vor remedia acele defecțiuni. Dar este foarte dureros să ajungi în posesia unei hotărâri definitive și irevocabile, inechitabile, dar pe care să nu o mai poți ataca nici pe căi extraordinare. Dar, totuși, cred că trebuie să avem încredere în justiție.
Rep.: Dar în magistrați?
R.B.: Aici intervine iarăși subiectivismul. Eu am lucrat în procuratură. Procurorii de vârsta mea sau mai tineri mi-au fost colegi, îi cunosc ca buni profesioniști. Surpriza plăcută o reprezintă magistrații tineri bine pregătiți, care îți impun respect, deși există și decepții, pe care le consider însă întâmplătoare. Am câteva persoane pentru care am un respect deosebit din punct de vedere profesional.
Rep.: Un avocat poate greși?
R.B.: Evident. Greșeala prin însăși noțiunea ei, dacă o luăm din punct de vedere juridic, presupune o lipsă de intenție. Dar dacă îți faci treaba cu responsabilitate, profesionist, nu prea poți greși.
Pași înspre politică…
Rep.: Este vehiculată o posibilă candidatură a dvs. pe listele PNÅ¢CD, pe un loc eligibil. Ce ne puteți spune?
R.B.: Da, este adevărat. Este momentul unei maturități profesionale și o dovadă a unei experiențe de viață ca la această vârstă și în acest context politic să mă pot implica în politică. În măsura în care ce fac eu este util alegătorilor, am convingerea că vom reuși.
Rep.: De ce ați ales să candidați pe listele unui partid cotat sub 5%, adică sub pragul electoral?
R.B.: Consider că doctrina PNÅ¢CD se identifică cu problemele actuale țării, ne putem implica în soluționarea acestor probleme, inclusiv în justiție unde se pot aduce multe îmbunătățiri. Iar în al doilea rând și din respectul datorat memoriei familiei soțului meu.
Rep.: Cum vi se pare viața politică din România?
R.B.: Tumultuoasă, gălăgioasă și poate din punct de vedere al conținutului este loc de mai bine.
Rep.: De ce credeți că este nevoie de femei în politică?
R.B.: Este foarte important. Consider că femeile trebuie să se implice în politică deoarece sunt mai sensibile din punct de vedere al problemelor vieții cotidiene, se pot implica cu delicatețe, dar și cu hotărâre în problemele care frământă țara. Spre deosebire de bărbați, femeia este mai cumpătată, are o altă metodă de a aborda problemele și poate fi și convingătoare. Femeia în prezent se implică în toate domeniile vieții sociale, astfel că nu înțeleg de ce nu s-ar implica și în politică. Este regretabilă ponderea redusă a femeilor în Parlament, dar eu consider că trebuie să aibă și o prezență activă, de implicare cu conținut, lucru pe care mi-l doresc și eu. Formația de jurist pe care o am poate să ofere soluții mult mai bune, mai ales că soluțiile în viața socială le dă juridicul.
Rep.: Le-ați recomanda copiilor Dvs. sau tinerilor să se implice în politică?
R.B.: Da, cred că ar fi o experiență frumoasă să activeze într-o organizație.
Rep.: Cum credeți că va fi receptată candidatura Dvs. de o anumită parte a mass-media, știut fiind faptul că ați fost avocatul unor persoane aflate în proces cu anumiți jurnaliști?
R.B.: Este o problemă delicată. Prin felul meu de a fi, prin formația mea, consider că sunt prietena ziariștilor, am cerut chiar sprijinul acestora în anumite cazuri, am tot respectul pentru ziariști și pentru munca acestora. Din păcate, dialogul cu unele persoane, pentru medierea unei stări conflictuale, a eșuat. Dar din punct de vedere al convingerilor mele consider că, presa trebuie să se implice într-o manieră corectă în abordarea problemelor fără folosirea expresiilor insultătoare, care ar putea aduce atingere demnității sau onoarei unei persoane. Fiecare dintre noi, indiferent de apartenența politică sau activitatea pe care o desfășurăm, merităm respectul semenului nostru și al presei.
Mă voi gândi mâine…
Rep.: Cum împăcați viața profesională cu viața personală?
R.B.: Le împac foarte bine, încerc să le fac pe toate cât mai bine. Activez chiar într-un club, Clubul Rotary-Cetate Medievală. Spre bucuria mea am participat la înființarea acestui club și chiar am redactat actele constitutive. Încercăm să sprijinim comunitatea.
Rep.: Aveți o personalitate care v-a fost un model în viață?
R.B.: Da, mama mea, care este o persoană de o generozitate deosebită. În Târnăveni, unde m-am născut, sunt cunoscută ca fiica mamei. Lumea o iubește și o respectă.
Rep.: Vă este teamă de eșec?
R.B.: Eșecul poți să-l preîntâmpini. Eu sunt o fire calmă, dar tumultul lăuntric poate să mă afecteze, să-mi creeze dezamăgiri. Când am un moment greu în viață, încerc să mă liniștesc, iar a doua zi văd problema altfel și întotdeauna găsesc o soluție. Îmi aduc aminte deseori de o replică din Pe aripile vântului, când eroina principală, Scarlett O’Hara, spunea: “Mă voi gândi mâine”.
Rep.: Ne caracterizează ridicolul?
R.B.: Nu cred. Poporul român este prin felul său de a fi cu mult bun simț. Pentru mine în activitatea aceasta directă cu justițiabilii, surpriza deosebit de plăcută este comportamentul omului simplu, de la țară, dar mă dezamăgește lipsa de bun simț a unui intelectual sau a unei persoane cu un anumit nivel material.