…adevărul e-n altă parte
“Băieți, sunteți buni, dar adevărul e-n altă parte. Sunt convins de bunele voastre intenții, însă ați căzut victime unor dubioase planuri de dezinformare. Asemănătoare poate cu cele privind revoluția din ’89. V-ați intoxicat și sunteți contagioși, n-ar fi rea o perioadă de abstinență. Vă mulțumesc pentru emoționanta voastră dăruire, dar ați făcut mult rău celor trei cetățeni români, pe care noi vrem să-i salvăm. Analiști pentru care aveam respect v-ați lăfăit penibil ore întregi pe posturile de televiziune, dându-vă cu părerea complet paralel cu realitatea, pe care n-o cunoșteați. Ceea ce nu v-a împiedicat să deveniți din ce în ce mai emfatici și vioi. Vreau să vă aud în momentul eliberării ziariștilor, vreau să vă văd mutrele acre și zemoase, tăvălite prin pesmetul tuturor scenariilor, atunci când, să dea Dumnezeu, problema va fi rezolvată”. Cam asta ar fi în rezumat poziția președintelui Băsescu față de presă, pe care o șterge cu eleganță la nas, după care-i spune că-i mucoasă. În termeni aproape identici, poate ceva mai lipsit de stil, totuși, dar cu un plus de gravitate, autorizată de poziția oficială, s-a exprimat în momentul ruperii tăcerii în jurul cazului ziariștilor răpiți.
Eu nu am mai multe informații decât președintele României, deci iau de bună și mă bucur la vestea că triada victimară e teafără încă. Nu pare să sufere rele tratamente, are dreptul la toaletă și, ca să nu se plictisească, mai vin niște băieți drăguți și-i lasă să se uite la ei cum se joacă cu kalașnicovul. Cu toate că n-am deloc înclinații de detectiv, când văd caișii înflorind, păsările făcându-și cuib nou știu că e primăvară, deși nu văd nicăieri primăvara ca atare. Care-i legătura? Păi, vedem ziariști răpiți, celula de criză coordonată de Cotroceni, afaceriști arabi arestați și mahări din PSD întrețesuți printre ițele complicate ale unora dintre cele mai dubioase afaceri care s-au derulat în anii postrevoluționari. De la basca protectoare a lui Iliescu, ținută tovărășește peste scăfârliile lui Hayssam și Kader, trecând pe la eternul sforar rozaliu, Viorel Hrebenciuc, prin serviciile secrete și până la Ministerul Justiției, toată floarea guvernărilor anterioare pare să fie vinovată, desigur cu diferențele date de responsabilitatea funcțiilor și pozițiilor deținute. În spatele acestor actori presimt o vastă operă purgativă, orchestrată de celula de criză, un anotimp ceva mai furtunos.
Plasa invizibilă ce leagă instanțele implicate în caz mă face să suspectez că întârzierea eliberării ziariștilor e un prilej excelent pentru grăbirea inculpării, reținerii și poate chiar pedepsirii unor capete importante de aici din țară. De ce nu, sub șocul emoțional creat de răpirea ziariștilor, am putea să tăiem în carne vie, să acționăm ferm și fără milă împotrivă complicilor tradiționali ai bietului harap (mai puțin alb), care și-a inventat tot soiul de labilități psihice numai pentru a nu suporta rigorile unei judecări? Cred că labilitatea lui e dată de faptul că „prietenii” nu mai sunt la putere, cu toate că puterea nu-i întotdeauna cea care se vede (ex-președintele Constantinescu știe mai bine).
Rezolvarea cazului devine, prin stranii încrengături, un episod decisiv în lupta contra corupției, idealul cu care Băsescu și-a câștigat sprijinul românilor. S-ar putea ca, prin acea perversă complicitate a istoriei ce l-a favorizat din plin în ultimii ani, el să împuște mai mulți iepuri dintr-un foc, cu toate că n-are nici armele și nici carisma cinegetică a lui Năstase.
de Vali MURESAN
