Adio, Manpel?!

Pielăria mureşeană la răscrucea dintre Drumul Oaselor şi Calea Raiului

Cea mai renumită firmă mureşeană din domeniul pielăriei se zbate într-o mizerie de zile mari * Peste 70 de miliarde de lei datorii * Pierderile pe 2002 – 27,5 miliarde de lei, iar pe 2003 – 7 miliarde de lei * Directorul Berecky crede, totuşi, că Manpel SA e pe drumul bun l Investiţiile obligatorii prin contractul de privatizare aşteaptă să vină sfârşitul anului * Odiseea financiar-contabilă continuă…

ZIARUL de Mureş deschide un nou capitol în existenţa uneia dintre cele mai controversate societăţi comerciale mureşene. Apele s-au mai liniştit, conflictele s-au stins iar oamenii s-au pus pe treabă. Acum se munceşte pentru existenţă, pentru supravieţuire. O scurtă recapitulare a trecutului recent a SC Manpel SA ar trebui începută cu conflictul dintre Szekely Alexandru şi Agoston Margit. Interesele şi profiturile enorme pe care această societate le producea cu ani buni în urmă au atras după sine şi grave conflicte de interese. Lupta pentru putere dintre Agoston Margit şi Szekely Alexandru era cât p-aci să arunce fabrica în faliment. În cele ce urmează ZIARUL încearcă o analiză economică a firmei.

Date generale

SC Manpel SA are un capital social de 16,358 miliarde de lei. Ultima majorare de capital a fost efectuată la sfârşitul anului trecut când două fonduri de investiţii, Romanian Reconstruction şi Tidal Wave, au contribuit cu 110.000 $. Celor două fonduri de investiţii li se adaugă un al treilea care a achiziţionat de pe piaţa bursieră acţiunile deţinute de Broadhurst Investments, toate cele trei fonduri deţinând – împreună – peste 35 % din acţiunile Manpel SA.
Datoriile societăţii depăşesc de cinci ori valoarea capitalului social – aproximativ 76 de miliarde de lei. Colac peste pupăză, în 2002 pierderile societăţii s-au situat la 27,5 miliarde de lei, iar în 2003 la 7 miliarde de lei. Capacitatea de producţie a SC Manpel SA este de 1,2 milioane de perechi de mănuşi pe an, dar în prezent lucrează doar aproximativ 300 de mii de perechi. Dintr-un maxim de 2350 de muncitori care lucrau în 1996 la Manpel SA, acum mai sunt angajaţi doar 550. Acestea sunt câteva cifre reci care exprimă o realitate cruntă. Aici a ajuns Manpel astăzi. Dar directorul Berecky Ioan are motive să creadă că tot răul e spre bineÂ…

Lapte, miere şi tăbăcărie

Berecky spune că cifrele reci prezentate până acum au şi partea lor caldă: din împrumuturile istorice de la BCR de peste 2 milioane de dolari au rămas doar 700.000 de mii, iar la creditele în lei 11 miliarde. Şeful de la Manpel spune că relaţia cu banca s-a îmbunătăţit evident. Apoi, de la producţia de 300.000 de perechi de mănuşi în 2003, se va ajunge la 350.000 în 2004. Cât despre investiţiile pe care le are de făcut acţionarul care a cumpărat acţiunile de la FPS (acum – APAPS), în speţă Asociaţia Salariaţilor Manpel, acestea sunt în grafic – un miliard în 2004, două miliarde în 2005 şi două miliarde în 2006. Interesant este faptul că, directorul Berecky declară foarte sigur pe sine că PAS Manpel şi-a plătit toate ratele scadente la FPS pentru achitarea acţiunilor cumpărate. Ori, se ştie faptul că ani de-a rândul aceste rate nu au fost plătite, că APAPS – moştenitorul FPS, ameninţa cu desfiinţarea privatizării etc. Iar acum, subit – toate ratele sunt plătite.
O deosebită importanţă este dată acţionarului englez deţinător al celor trei fonduri de investiţii amintite, şi care deţine aproximativ 35 % din acţiuni. Conducerea Manpel speră ca acesta să se implice activ în managementul firmei, să nu “scape” din mână afacerea. Drept argument se aduce ultima majorare de capital de 110.000 $. Dar acest argument este credibil doar pentru cei care nu cunosc comportamentul fondurilor de investiţii. Mult mai important este argumentul obţinerii eşalonării datoriilor către bugetul de stat (CNAS, Casa Naţională de Pensii şi ANOFM).

Şi totuşi, zilele negre nu s-au încheiat

Producţia Manpel SA este direcţionată în proporţie de 35-40 % spre piaţa estică – statele din fosta URSS, 10 % spre piaţa internă iar restul de
50-55 % spre piaţa vestică. Dar, acum se produc mănuşi la doar un sfert de capacitatea de producţie a Manpel SA. Crunta realitate este că marii clienţi ai Manpel se regăsesc doar în catastifele istorice: Borak ltd CSI, Elof Hansson Suedia, Roeckl GmBH Germania, Shalimar SUA, Norwin Handels GmBH Austria etc. Iar cei mai mulţi şi-au redus comenzile la minimul de existenţă.
Crunta realitate arată că specialiştii din Manpel au părăsit firma şi şi-au deschis propriile afaceri preluând totodată şi clienţii cei mai importanţi. Exemple în acest sens pot fi: Manpelino SRL, Dermagant SRL, Gloves SRL etc exemplele ar putea continua. Dar, în fond şi la urma urmei piaţa este liberă şi fiecare poate să-şi înceapă propria afacere. Ba chiar s-ar putea spune că “vina” acestor imigrări spre piaţa privată este tot a Manpelului pentru simplul fapt că nu a reuşit să-şi ţină specialiştii în firmă: să-i plătească, să le satisfacă cererile etc. Ne referim atât la actuala conducere, cât şi la cele două care s-au perindat la cârma societăţii în anii tulburi 1997 – 2002.
La Manpel SA aproximativ 70 de muncitori sunt acum în şomaj tehnic pentru că nu au de lucru. În lipsa unei minuni vor fi trecuţi în şomaj. La Secţia tăbăcărie mai lucrează 39 de persoane. Adică 10 % din ceea ce a fost cândva. Mai sunt 120 de confecţioneri de haine, şi 310 confecţioneri de mănuşi. Restul sunt personal TESA, portari, şoferi etc. Acesta este Manpel SA din punctul de vedere al personalului. Cândva lucrau 2350 de muncitori!
Ultimul an pentru care s-au plătit dividende este 1997. Suntem în 2004. Iar Manpel SA are de recuperat 76 de miliarde de lei datorii de tot felul. Dar conducerea societăţii este încrezătoare. Cei 6000 de acţionari – cuponarii – trebuie să cunoască situaţia societăţii, iar unul dintre momentele de interes maxim va fi Adunarea Generală a Acţionarilor Manpel SA din luna aprilie unde se va discuta bilanţul pe 2003, programul de investiţii şi bugetul pe 2004, precum şi alte puncte importante pentru societatea fanion a industriei mureşene de pielărie. Iar când ne gândim ce se va întâmpla se şi întoarce pielea pe noi…

Conflictul dintre Szekely Alexandru şi Agoston Margit a avut mai multe urmări grave, nefavorabile societăţii Manpel SA. În primul rând a rupt colectivul în două tabere. Apoi, a dat frâu liber haosului, a creat o atmosferă complet nefavorabilă şi neproductivă fapt ce a avut repercursiuni grave asupra specialiştilor care au ales afacerile private, şi nu în ultimul rând a aruncat societatea pe muchia falimentului. Astfel, ambii conducători pot fi consideraţi la fel de vinovaţi pentru situaţia actuală a Manpel SA.