Alina Nelega: „E riscant pentru un dramaturg sa-si lase textele pe mana altora”

Dramaturgul Alina Nelega s-a impus in viata teatrala targumureseana prin textele percutante montate pe scena Teatrului Ariel dar si prin recent incheiatul concurs „Bursa de texte noi romanesti”. Textele sale au fost remarcate de catre atasatul cultural al Ambasadei SUA in Romania si aceasta a fost invitata in Statele Unite ale Americii in cadrul unui program al Universitatii din Iowa. Alina Nelega a acceptat sa ne impartaseasca impresiile sale asupra programului respectiv dar si sa ne vorbeasca despre modul in care se scrie dramaturgie acolo si in Romania.

Reporter: Sunteti reprezentanta Romaniei la un program al Universitatii din Iowa, Statele Unite ale Americii. Vorbiti-mi putin despre acest program.

Alina Nelega: Programul se numeste International Writing Program, este un program la care iau parte scriitori din intreaga lume. Anul acesta sunt inscrisi 32 de scriitori iar programul consta in vizite, conferinte, lecturi la universitati americane. Unii scriitori participanti mai si scriu sau isi continua si proiectele personale.

Rep.: In ce perioada se desfasoara acest program si ce veti face dupa incheierea lui?

A.N.: Programul se desfasoara in perioada 24 august-10 noiembrie. Eu l-am in­tre­rupt o perioada de doua saptamani pen­tru a reveni in Romania sa organizez festivalul Dramafest. La intoarcerea in SUA nu voi mai avea vizite la universitati, e ultima parte a rezidentei, iar dupa 10 noiembrie urmeaza o perioada de gratie de 20 de zile in care scriitorii pot sa calatoreasca liberi si sa raspunda altor invitatii care le-au fost facute in acest timp. Eu o sa plec patru zile la Chicago la un festival, dupa care voi avea doua lecturi la Portland Stage Company, care este un teatru de repertoriu si la New York Theatre Workshop, care este un teatru de proiecte, un teatru care face lucruri noi si interesante, mai putin formal decat un teatru de repertoriu. De asemenea, voi petrece o saptamana la Lark Play Development Center unde voi lucra pe textele mele. Inca nu stiu exact pe ce voi lucra acolo pentru ca textele mele sunt traduse si trebuie sa ma mai uit putin peste traduceri. In ultimele patru zile la Lark Play Development Center voi vedea un proiect international de-al lor care se desfasoara cu dramaturgi din Mexic.

Rep.: Cum ati ajuns sa participati la acest program?

A.N.: Scriitorii trebuie sa fie nomina­lizati de atasatul cultural al Ambasadei SUA din tarile respective. Am auzit de acest program fiindca este foarte cunoscut, a fost nominalizat si la Premiul Nobel pentru Pace iar in cadrul acestuia participa scriitori foarte cunoscuti din Canada, Australia, Noua Zeelanda, Africa iar din Europa participa scriitori din Germania, Islanda, Italia, Macedonia si Romania. De la noi din tara nu stiu daca au fost interesati si alti scriitori de aceast program. Am trimis textele mele atasatului cultural al Ambasadei SUA in Romania, care m-a nominalizat si asa am ajuns la Universitatea din Iowa.

Rep.: Cum a primit publicul american lecturile la care ati participat impreuna cu ceilalti scriitori implicati in program?

A.N.: Publicul american s-a aratat foarte interesat de proiect. Ei sunt oameni care traiesc foarte mult in prezent si pentru care teatrul, sau performing-ul face parte din cultura lor. Ei se asteapta chiar si din partea poetilor sa-si joace intr-un fel poeziile.

„Un spectacol prost poate

sa ucida un text bun”

Rep.: Cum este relatia autor dramatic-spectacol de teatru in SUA comparativ cu Romania?

A.N.: Acolo este o alta piata si o alta cultura. Este o cultura a musicalului, a experimentului, exista si teatre de repertoriu, se joaca si Cehov, se joaca si David Mamet, este tara Hollywood-ului, unde multe piese de teatru sunt baza pentru scenarii de film. Noi in Romania nu avem o piata pentru textul dramatic. La noi dramaturgii care intr-adevar se bucura de succes si au un nume, nu sunt multi la numar si au reusit sa-si creeze propriul lor context. De exemplu, Geanina Carbuneanu este un autor dramatic care nu lasa nici un regizor sa-i monteze textele, ea si-a creat contextul ei in care ea singura isi monteaza ceea ce scrie pentru ca este extrem de riscant sa-ti lasi textele pe mana altora.

Rep.: De ce credeti ca e riscant pentru un autor dramatic ca textul sa-i fie montat de un regizor?

A.N.: Vorbesc din propria mea experienta legate de textele mele. De exemplu, textul „Amalia respira adanc” a avut si montari proaste. Daca nu as fi avut mon­tarea buna a primului spectacol, in regia lui Gavril Cadariu, cu Monica Ristea in rolul prin­cipal, care mi-au confirmat ca textul este viabil, probabil l-as fi aruncat la gunoi, as fi considerat ca e un text prost. Un spectacol poate sa ucida un text foarte usor. E riscat, mai ales cu textele noi.

„Sunt stapana

textelor mele”

Rep.: Deci nu sunteti de acord cu perceptul ca dramaturgul este stapanul textului?

A.N.: Ba da, dramaturgul este stapanul textului, dar nu este stapanul spectacolului. Eu sunt stapana textelor mele dar nu e nici o satisfactie sa ai un text bun si un spectacol prost si e adevarat ca un text bun poate fi citit si ca literatura dar isi gaseste implinirea doar in spectacol. Multi isi imagineaza ca dramaturgia este o meserie. Da, este o meserie dar in acelasi timp este si o arta, depinde si de talentul fiecarui dramaturg, depinde foarte mult daca iti gasesti vocea ta. Structurile dramatice ale lui Eugen Ionescu nu sunt acelaeasi cu cele ale lui Goldoni sau Ibsen si astea contureaza intr-un anumit fel vocea autorului.

Rep.: Ati organizat o Bursa de texte noi de teatru romanesti. Cum a fost perceputa initiativa de catre autorii dramatici romani? Se mai scrie teatru acum in Romania?

A.N.: Da, se mai scrie teatru in Romania si acest proiect nu este singurul de tipul acesta din Romania. Noi ne-am gandit insa sa acordam si premii pentru ca acestea cresc vizibilitatea autorului. Exista DramAcum, care si organizeaza spectacole lectura, exista Festivalul de Dramaturgie contemporana de la Timisoara, exista Piesa Anului si cred ca si la Iasi exista un concurs de texte drama­tice. Nu suntem singurii si lumea este din ce in ce mai interesata de textul nou de teatru, ceea ce e un lucru bun pentru ca vorbeam inainte despre piata, ei bine asa se creeaza piata, atunci cand apare cererea. S-a vazut si un interes crescut al regizorilor care au participat la eveniment dar nu exista o reteta anume pentru gasirea unui text bun de teatru. Trebuie sa „pescuiesti”. Printre textele participante noi, Teatrul Ariel, speram sa gasim un text pe care sa-l si producem pe scena. De asemenea, speram sa gasim inca un dramaturg prieten, cu care sa colaboram.

Rep.: Care sunt proiectele la care lucrati la momentul actual?

A.N.: Momentan lucrez la traducerea textului „Taxi Vinil” in limba engleza impreuna cu un portret american, dar ce ma preocupa cel mai mult sunt lecturile mele in SUA. Varianta americana a textului se numeste „Just Vinil” si e usor diferita fata de cea romaneasca.

A consemnat Claudia SAS