Adrian 95% Minune 5% bumbac

Pacientul Adrian N. a proiectat asupra președintelui american dorințele pe care în copilăria sa de premier le-a nutrit și față de părintele său politic, Ion Iliescu. Așa s-a întâmplat să se destăinuie: el vrea să câștige alegerile din țara sa. – Cum care țară, Mr. Bush? Aia în care lupta anticorupție s-a arcuit până a dat lumii o minune, o minune de curcubeu. L-ați și văzut când ați venit la București. Să nu credeți că vă spun aici povești vânătorești…

Întrerupem alianța terapeutică și ne arătăm nedumerirea: Ce-a căutat tărtășeșteanul Adrian N. să se răcorească în privința candidaturii tocmai în America? Și de ce 95%?
Pentru prima întrebare, asociem liber dar constrânși de evenimente. La București, orice făcea premierul, oriunde se ducea, nimic nu-i plăcea bătrânului de la Cotroceni. Ba că-i arogant, ba că nu e în stare să reformeze partidul, de ajunsese Adrian N. în pragul nevrozei. A trebuit să facă figura cu demisia pentru a fi lăsat în pace de capriciosul său părinte ideologic. Dar nici așa nu a avut curajul să-și ducă până la capăt planul și să anunțe că vrea să-i ia locul. E clar că n-a apucat să bea prima bere cu tatăl său. A venit vizita în SUA pentru a ieși la suprafață dorința lui cea mai intimă: de-a deveni șeful României. 

Ca să limpezim a doua nelămurire este aproape imposibil. Dacă marja de 5 procente are o noimă a bunului simț, a îndoielii firești? Dacă primul-ministru nu este sigur că îl vor colegii din PSD? Poate că este și el, ca orice om, un aliaj de oțel cu bumbac, de convingere și chibzuire. Chiar dacă este așa, e mult prea puțin pentru dregătoriile cu care se ocupă și la care aspiră. Dar ne-ar mira foarte tare, și premierul știe asta, ca la congresul partidului se se ridice vreo voce împotriva candidaturii lui. Poate într-o altă viață. Atunci de ce ar fi dat procentul de 95 în hotărârea sa? Se joacă primul-ministru cu cuvintele? Antecedentele așa ne arată.

El a aruncat acum câțiva ani vorba cu alegerile anticipate, a cerut modificarea Constituției pentru a-i permite lui Iliescu să mai candideze cel puțin un mandat(!), a dizolvat de sanchi Consiliul General al Municipiului București în ianuarie 2002 și, cu voia lui, a căzut Duvăz de gușter în cursa pentru primăria capitalei. Se vede că lui Adrian N. îi vine foarte greu să fie franc, să te privească în ochi și să dea pe gușă ce are în căpușă. Când nu este sigur de ceva, el sondează terenul, amușinează și apoi se mișcă după cum bate vântul formatorilor de opinie. A aruncat primul-ministru un procent doar ca să se afle în treabă, cum o face el de obicei? Așa îl simțim.

În concluzie, au trecut alegerile locale, ședința de analiză de la Casa Albă s-a încheiat dar psihicul lui Adrian N. a rămas la fel de imatur pentru un politician, conducător de guvern și, nu în cele din urmă, pentru un om încărunțit. Sau este cam obosit, după cum îl caracteriza același Ion Iliescu.

P.S.
Așa cum ne-a obișnuit, PRO TV a transmis în genunchi și acest eveniment. Titlul știrii: “Spre Cotroceni, via Washington”. Invitat să comenteze a fost colaboratorul PRO-ului, Bogdan Chireac. Visător pofticios la un post în diplomație ori la șefia Ministerului de Externe, de ani buni, el s-a camuflat în ziarist dar acționează precum purtătorul de cuvânt incognito al jupânului Geoană. Dacă musiu Chireac a spus că ministrul nu va face tandem cu Năstase, trebuie să-l credem. Părea proaspăt alimentat cu directive.