Boul si imbecilul
La miza ce se va juca anul acesta si în urmatorii 4-5, nu trebuie sa ne miram de limbajul folosit pe scena politica româneasca. Va reusi România sa se tina de mâna întinsa din Occident, sau vom claca înca odata sub talpa ruseasca? Vom scapa sau nu de amorteala asta crispata, atât de pacatoasa si contraproductiva, insinuata în mentalitatea noastra – pâna la însurubare definitiva – de ideologia neocomunista, cultivata cu picatura, ani în sir, de rânjetul linistitor al batrânului bolsevic, Tataie Iliescu? Îl va elimina sau nu clica dezvoltata în jurul lui, în fond cea mai stânjenita de fostul ei creator? Va suporta PSD socul despartirii de Tatuc? Vor fi scoase sau nu leprele din viata publica? Pâna la urma, tensiunea generala a devenit o a doua natura pentru cetateanul debusolat, mereu contrariat de prea multele alternative cu fata umana care-l agreseaza. Daca nu am fi în UE si NATO, barem s-ar mai întâmpla o mineriada, o lovitura de palat. Dar asa, cu toti ochii atintiti asupra lor, politicienii nu au curaj decât sa se înjure. Sa se balacareasca continuu si sa se arate reciproc cu degetul. Sa se împotmoleasca împreuna în dispretul românilor. Din ce în ce mai derutati de aceasta farsa generalizata, oamenii nu mai reusesc sa distinga binele de rau, albul de negru, minciuna de adevar. Ramân perplecsi în fata nerusinarii cu care sunt tratati si nu mai înteleg nimic din ce li se întâmpla. “Sunt oameni cu mintea ratacita. Sunt platiti, niste mercenari ordinari”, urla Iliescu la detractorii lui, în traditia radicalizata a unui “mai, animalule!” nostalgic, ce pare acum aproape ca o mângâiere parinteasca. Citesc scrisoarea deschisa, extrem de dura, pe care i-a trimis-o presedintelui în functie.”Ar trebui sa fiti un exemplu de moralitate si de cinste, de onoare. Nu este cazul! Probabil ca va închipuiti ca acuzele care vi se aduc si care privesc grave acte de coruptie vor fi uitate de români daca asmutiti o Procuratura aservita dumneavoastra si transformata într-un fel de noua politie politica, cu un comportament abuziv, în dispretul legilor tarii si al Constitutiei, asupra adversarilor politici. Va înselati: problemele dumneavoastra cu justitia, abuzurile dumneavoastra, afacerile dumneavoastra dubioase, care privesc si spalarea de bani, si falsul si uzul de fals, încalcarile sistematice ale Constitutiei nu vor fi uitate.” Inutil sa mai precizez ca si Presedintele României, fost sau în activitate, beneficiaza de prezumtia de nevinovatie. “Basescu e un paranoic!” se repeta cu obstinatie pe Antenele lui “Felix” Voiculescu, poate fara sa stie ca un asemenea diagnostic poate fi pus doar de catre un medic specialist. “Este o scrisoare plina de ura si minciuna”, raspunde Presedintele în functie, prin purtatorul de cuvânt. “Un exemplu tipic de propaganda de inspiratie sovietica, nedemna de un fost sef de stat”, pe care-l numise, nu demult, “batrânul edec” (vezi DEX, ca nu e înjuratura). “Tismaneanu e o jigodie si un ticalos”, se ratoieste Iliescu si la ceilalti “indivizi” care-l critica. De ce, atunci, sa ma mai mir eu, un biet procuror de provincie – uitat “suspendat” de catre un parchet ce nu risca sa-si asume marile responsabilitati fara polite de asigurare în alb si plase de protectie supradimensionate – când un imbecil sinistru, “ziaristul” Adrian Cris (pe numele adevarat, Abrudan) se apuca sa faca el, amarasteanul semidoct, clasamente de onorabilitate? Sau de ce sa ma mai crucesc eu, patitul, în fata prostiei unui politist, Bucur – al naibii, tot Adrian, adjunct de sef al municipiului! – care se trezeste lansând în populatie cu “stari de fapt” pe care, însa, nu le-a stabilit înca nimeni, iar el nici macar nu e competent sa o faca. Consecvent în ideea de a ma discredita, acelasi bou cu trese a mai “gresit” o data, acum vreo 3-4 ani, când a semnat un “comunicat de presa” despre o ruda de-a mea, care, iarasi, avea sa se dovedeasca a doua zi ca nu era implicata de nici o culoare în aberatiile scornite de idiot. Piatra a fost însa aruncata si, din când în când, o mai ridica si câte o alta jigodie – vorba domnului Ion Iliescu – culeasa de pe Internet. Mi-a fost scârba sa-l mai trimit pe Bucur, înca o data, la origini. O fac acum, daca întelege.
